1968, anul in care Franta a reinventat libertatea Sambata, 17 Mai 2008, ora 16:45
"Este interzis sa interzici. Fiti realisti, cereti imposibilul. Zidurile au cuvantul": sunt doar cateva dintre sloganurile strigate de milioane de francezi, intr-o primavara care a schimbat istoria moderna a Europei.
De la pilula contraceptiva la greva generala
Momentul Mai 1968 este considerat de sociologii si istoricii francezi o criza generala care "a scanat" societatea si a facut sa iasa la suprafata taceri bolnavicioase si prejudecati apasatoare.
"Franta - 68" s-a inscris intr-un moment social mai amplu, studentii protestand de o parte si de alta a Cortinei de Fier, din Brazilia si SUA pana in Germania.
In Franta insa, evenimentele au luat o amploare deosebita, pentru ca studentilor li s-au alaturat multi artisti si numeroase sindicate. O greva generala, la chemarea Frontului Popular, a paralizat complet tara, din cauza protestului soferilor de pe camioanele militare care transportau valori.
In total, 10 milioane de francezi au fost in greva, timp de doua saptamani.
Frantuzoaicele - si cu ele un intreg val feminin, de la vest la est - devin in numar tot mai mare studente, salariate si independente financiar. Franta autorizeaza folosirea pilulei contraceptive in 1967, iar femeile refuza sa mai aiba acelasi destin ca al mamelor lor.
Biserica, partidele si sindicatele sunt zguduite si ele, sub presiunea unor credinciosi si militanti de tip nou, iar anticolonialismul din timpul razboiului din Algeria devine, inca din 1965, antiimperialismul din timpul razboiului din Vietnam.
Presedintele Charles de Gaulle a calificat drept "chienlit" (dezordine, harababura) protestul care a zguduit tara, el aflandu-se in Romania pentru cateva zile, pe durata miscarii sociale din Franta.
De Gaulle era in tete-a-tete cu Nicolae Ceausescu, in timp ce politia pariziana dispersa manifestantii de la mitinguri, la apelul premierului Georges Pompidou.
In ce lume a fost posibil (necesar) Mai 1968 ?
Cauzele miscarii din mai 1968 sunt diverse, dupa cum au scris in mii de pagini, de atunci, analistii de toate orientarile politice. Cu toti au cazut, insa, de acord asupra unor puncte. Intai de toate, este vorba de rigiditatea care afecta relatiile umane si moravurile, precum si de degradarea conditiilor de trai.
Apoi, numeroase cartiere marginase "presau" asupra capitalei franceze si pana la urma s-au unit cu Parisul, mai ales zona Nanterre. Studentii, care mergeau in universitatile nou construite in aceste zone, descopereau cartierele sarace ale muncitorilor.
Climatul international este dominat de Razboiul Rece, context care impune in diplomatiile tuturor statelor sa se faca o alegere, adica fiecare cancelarie sa se situeze ori de partea comunistilor, ori de partea capitalistilor.
Tinerii au acuzat, bineinteles, conducatorii, indiferent de sistemul politic, iar organizatiile de stanga, formate mai ales din liceeni si studenti, au denuntat "imperialismul american", din cauza razboiului din Vietnam. In aceeasi perioada si tot pe fundalul Razboiului Rece, se nasc si ideile antinucleare.
Mai multi autori au alimentat doctrinat miscarea, fiind vorba despre titluri pe care activistii momentului Mai 1968 le-au revendicat: manifestul lui Wilhelm Reich Revolutia sexuala, aparut in 1936; cartea lui Herbert Marcuse Omul unidimensional, publicata in Franta in 1964 si reeditata in 1968; Societatea spectacolului de Guy Debord, aparuta in 1967; Anti-Oedip de Gilles Deleuze si Felix Guattari, volum publicat in 1972.
In toamna lui 1968, unii analisti considerau deja ca "in luna mai, francezii au luat cuvantul asa cum au luat Bastilia in 1789".
Un alt vis, un alt 1968
Scriitorul Jacques Attali, fost consilier al presedintelui Francois Mitterand si in prezent editorialist la publicatia "L’Express", scria la inceputul lunii, despre aniversarea lui Mai 1968:
"1989 a implinit in Occident idealurile din 1968 si putea sa le implineasca si in China, intr-un fel de Mai 68, in Piata Tienanmen, miscare care a fost innabusita cum s-a intamplat in 1968 cu demonstratiile din SUA si Europa de Est si de Vest.
Astazi, Occidentul sufera de epuizarea propriului ideal. Nu ne ramane decat sa ne gasim locul in lumea in care suntem liberi si deci singuri, in care nimeni nu este obligat sa fie solidar cu cineva sau loial fata de ceva.
Vedem, asadar, ce ne ramane de facut: un 1989 in Asia, un 1968 in Africa. Si in Occident, aparitia unui nou vis."
Articol citit de 867 ori
Autor: Madalina Ionescu
Email:
Titluri din Actual
Trei ministri se vor bate pentru un loc de parlamentar, la Iasi
"Capul" Statuii Libertatii va putea fi vizitat din nou
Rusia avertizeaza asupra unui posibil razboi in Abhazia
Mongolia ar putea ridica starea de urgenta in Ulan Bator
Transparency International cere ancheta asupra fraudelor de la BAC
Rice, asteptata la Praga, saptamana viitoare
Un cuplu din Marea Britanie a vrut sa se sinucida din cauza fiicei autiste
Un barbat a fost arestat pentru uciderea celor 2 studenti francezi
Scrisoare a Reginei Mama, vanduta cu 16.000 de lire sterline
Suntem un popor de iresponsabili?
De multe ori am auzit intrebarea: de ce ii trebuie Romaniei atat de mult timp sa evolueze si sa ajunga din urma tarile occidentale, luate ca reper de civilizatie si dezvoltare economica? Existau, de fiecare data, diverse raspunsuri, incercari...
|
ai perfecta dreptate, Marion.
Miscarile din '68 au facut mult rau Frntei care la timpul respectiv era masiv in admiratia lui Mao & co. Generatia oportunistilor de atunci, conduce azi sub numele de "la gauche caviar" ; se dau de stanga dar sunt putrezi de bogati si numai de social nu se ocupa. Ei sunt in buna masura responsabili de criza actuala, de decaderea invatamantului, de emigrarea creierelor spre USA, de pierderea reperelor morale etc., etc.
Iliescu, la noi a actionat cu brutalitatea comunista caracteristica, bazandu-se pe pro-comunisti dar si pe naivii in deruta. Asa face si azi tragand sforile pentru revenirea grupului dur la putere, pas cu pas, incepand cu inocentul candidat "independent" la locale pana la impunerea lui nastase si la vise prezidentiale. E foarte periculos pentru ca lucreaza din umbra si mai ales pentru ca stie sa manipuleze masele. VREA PUTEREA si mai ales ARE NEVOIE de ea ca sa scape de orice judecata. De-ar intelege romanasii nostri...
+4
+4
Marion, Franta A FOST tara comunista dupa razboi ! Singurul stat european devenit comunist in urma unor alegeri democratice (?) cand evreul Robert Bloom a castigat. El a fost fortat sa demisioneze si sa predea puterea opozitiei (1948) ca urmare a unui santaj american : Franta nu va beneficia de faimosul Plan Marshall daca aceasta va ramane comunista. In 1968 ar fi putut REdeveni comunista. In rest, esti de apreciat pentru comentariile tale documentate si echilibrate.
+1
+1
Robert Bloom era de fapt Leon Blum si nu era comunist ci dimpotriva :-). Mai mult el personal a condus un guvern provizoriu pt. exact o luna in Decembrie 1946. Refuzase mai devreme cerrea lui de GAulle insusi sa preia acest rol, si apoi, in '47 l-a refuzat si pe presedintele e Auriol.
Mai intresanta e legatura pe care o faci intre EVREUL Blum si comunism. Blum, presedintele Frontului Popular, a fost probabil unul din cei mai acerbi ANTI-comunisti ai Frantei. Cred ca faci o usoara confuzie intre comunism si socialism/stinga in general.
+1
+1
DEMOCRATIA EUROPEANA a fost "inventata" in Franta... si mereu a continuat sa se perfectioneze exact datorita spiritului francez... si a intelectualilor independenti si drepti intelesi cu creierul si sufletul de studenti?
Pai si "revolutia" din Romania a fost inceputa curat si hotarat in general de studenti si tineri la Timisoara...
... si TERMINATA complet de aiurea la bucuresti de "greii" pseudo-revolutionari... in haznaua kgb-pcr-cia-mossad si al tuturor "iubitorilor" de "democratie" impusa de la centru!
Adica tu sustii ca prea-fericitul-securist si ceasca ca anarhistii faceau distrugeri contra "ordinii publice"?
Prezinti '68 ca pe un "pericol maoist" in mijlocul Europei?
Doar atat? Dar RAZBOIUL DIN VIETNAM era pe alta planeta in '68?
Ai vazut filmul: "Fog of War - Eleven Lessons from the Life of Robert S McNamara"... in care insusi McNamara (asa fara nici un grad!) trage concluziile ucigasului razboi...
(arata tot comentariul)
-1
0
Cred ca au existat si unele beneficii in urma miscarilor din '68 dar "over all" dau dreptate celor care au spus mai sus ca miscarile s-ai apropiat periculos de comunism cu toate libertinajele si libertatile vehiculate.
Problema a fost ca f. multi intelectuali si studenti au fost atrasi de utopiile comuniste daca nu de altceva dar de dragul de a fi "contra" (cum vedem dealtfel si astazi). Unul dintre intelectuali care a fost la inceput atras de stinga si care impreuna cu Sartre si Merleau Ponty a pus dealtfel bazele prestigioasei “Les temps Modernes" ,e vorba de Raymond Aron, a spus f. bine :
"Tendinta de a critica ordinea existenta e asa zisa boala profesionala a intelectualilor. Ei sunt intotdeauna inclinati sa isi judece patria si institutiile ei comparind realitati prezente cu idealuri teoretice." (“The Dawn of Universal History").
+2
+2
nu ! au impus norme foarte stricte de gandire si exprimare. Spre exemplu, TREBUIE sa iubesti, sa admiri homosexualii, adevarat model social. In Franta si astazi esti liber sa fii pe linie ; orice gandire "razleata", personala se pedepseste cu marginalizarea. un exemplu celebru : Mircea Eliade era in Franta si nu a putut obtine nici un post aici, gandirea lui nefiind pe linie. A predat in USA. Au reinventat libertatea ? o anume "libertate".
+8
+8
Azi imi place mai mult comentariul tau decat cel al lui Marion ! E drept la tinta...pe marion o banuiesc deja de....de...Ca o figura remarcabila a celui mai 1968 as mentiona pe evreul Daniel Cohn-Bendit zis Dany cel Rosu sau Banditul, mare demonstrant comunist al acelui mai efeverscent si devenit parlamentar european. Adaug fuga lui Charles de Gaulle din Franta in Germania. Da, ei, acesti comunisti vizibili sau invizibili militeaza pentru dreptul ticalosilor la normalitate. Recent, acest "Bandit" a fost acuzat de pedolfilie.
+1
+1
E si primar la Francfurt, cred, si parlamentar european unde si-a facaut o "gasca" a caror reactii seama izbitor cu manifestatiile grupului vadim (nu pun majuscula intentionat) de la noi din Parlament. In preajma alegerilor, fie ele locale, legislative sau prezidentiale, banditul e invitata in cele mai prestigioase emisiuni tv sa-si dea cu parere pe care si-o impune pe ton ridicat dar stand rasturnat pe canapea intr-o pozitie aproape de nerusinare.
Da, e cunoscuta tendinta lui spre pedofilie (din anii '60, acum nu mai stiu) si e de notorietate faptul ca in epoca respectiva a scris un soi de apologie a pedofiliei despre care evita astazi sa vorbeasca.
Sinistru personaj !
+1
+1
Rezultatul politicii liberaliste, dictatura masonilor si ateilor care vor sa distruga orice urmă de moralitate, prin uniformizarea culturilor-babilonia secolului 20!
+2
+2
Copyright © 2008 Ziare.com
Informatiile si imaginile stirilor sunt © Copyright-ul ziarelor din care au fost extrase articolele.
Ziare.com nu este raspunzator pentru continutul lor.
In unul dintre articole aparute cu ocazia aniversarii acestui moment confuz din istoria Frantei se scrie:
"One lucru a deveni clar atunci, si ramane clar si in aceste zile: atunci cand clasa muncitoare a uneia dintre puterile lumii capitaliste intra in actiune, poate deveni o forta de neoprit."
In ciudat faptului ca Partidul Comunist Francez spera sa devina o forta politica majora, la alegerile din iunie ale aceluiasi an Gaullistii au iesit victoriosi si mai puternici decat erau inainte. In acele zile insa, "intelectualii" francezi combateau "imperialismul american" si glorificau China lui Mao, descriind comunismul ca fiind unica solutie pentru problemele Frantei si ale lumii in general.
Franta ramane si in ziua de azi o tara in care anarhia si violenta de strada sunt considerate in anumite cercuri o forma de expresie a libertatii individuale, semn ca partidul comunist mai are inca puterea de a manipula. Nu intamplator dupa evenimentele din... (arata tot comentariul) In unul dintre articole aparute cu ocazia aniversarii acestui moment confuz din istoria Frantei se scrie:
"One lucru a deveni clar atunci, si ramane clar si in aceste zile: atunci cand clasa muncitoare a uneia dintre puterile lumii capitaliste intra in actiune, poate deveni o forta de neoprit."
In ciudat faptului ca Partidul Comunist Francez spera sa devina o forta politica majora, la alegerile din iunie ale aceluiasi an Gaullistii au iesit victoriosi si mai puternici decat erau inainte. In acele zile insa, "intelectualii" francezi combateau "imperialismul american" si glorificau China lui Mao, descriind comunismul ca fiind unica solutie pentru problemele Frantei si ale lumii in general.
Franta ramane si in ziua de azi o tara in care anarhia si violenta de strada sunt considerate in anumite cercuri o forma de expresie a libertatii individuale, semn ca partidul comunist mai are inca puterea de a manipula. Nu intamplator dupa evenimentele din decembrie 1989 din Romania, comunistul gorbaciovist Ion Iliescu s-a repezit in Franta sa dea un interviu ziarului de stanga Le Figaro caruia i-a declarata la inceputul anului 1990 ca "Sunt, am fost, si voi ramane intotduauna un comunist." Iliescu stia ca in Franta avea un public pro-comunist de la care ateapta suport pentru guvernul de stanga pe care il pregatise deja poporului roman cu ajutorul Moscovei. Acel guvern urma sa fie legitimizat in farsa alegerilor din mai 1990, dupa care Iliescu a adus minerii in Bucuresti, printre ie fiind trupe de securitate imbracate in haine de mineri, pentru a nu lasa nici un dubiu ca Romania se indrepta pe calea unui "comunism cu fata umana". (revenire la forma initiala)