Casatoriile gay in Romania - Biserica, tratata ca un stadion?

Prima casatorie gay din Romania a fost oficiata zilele trecute, fiind relatata cu lux de amanunte in presa.

Evenimentul nu a starnit reactii oficiale, nici din partea BOR, nici din partea justitiei - fiind un caz declarat de mituire.

Andrei Plesu observa, retoric, in "Despre bucurie in est si in vest" faptul, paradoxal, ca "o miscare de avangarda a moralei sexuale jinduieste la o institutie traditionala, ba chiar traditionalista, a umanitatii" - casatoria.

Intrebarea care se impune vizeaza legitimitatea oficierii religioase a unei casatorii homosexuale.

Biserica Ortodoxa nu poate oficia si nu poate legitima, in nicio situatie posibila, o casatorie intre persoane de acelasi sex. Iar acesta este un fapt care nu tine nici de orientarea sexuala, nici de orientarea religioasa. Tine de logica institutionala.

Pentru a vedea mai bine acest fapt, este necesar sa privim atat Biserica, cat si institutiile statului laic, in logica proprie fiecareia.

Pentru ca, altfel, daca privim Biserica drept una dintre institutiile statului (avand aceeasi logica institutionala ca oricare alta institutie a statului) observam repetitia inutila a aceleiasi practici - casatoria civila si cea religioasa.

Or, este evident ca aceia care se casatoresc atat legal, cat si religios, le considera separat, asumand, fiecare dupa credinta proprie, o casatorie in fata reprezentantilor statului si una - aceeasi - in fata reprezentantilor lui Dumnezeu.

Drept urmare, statul si Biserica pot si trebuie sa fie tratate separat sub aspectul casatoriei.

In logica institutiei, care este Biserica Ortodoxa, adevarurile (legile) dupa care aceasta se ghideaza sunt revelate. Revelatia presupune ca se sustrag - prin definitie - puterii oamenilor de a le reglementa, modifica, adapta.

Pe de alta parte, adeziunea la aceste adevaruri nu este obligatorie si cade sub incidenta legilor laice - libertatea optiunii religioase.

Insa, din momentul in care fac optiunea, sunt obligat sa respect regulile institutiei (religioase) pentru care am optat. Iar aceasta obligatie este intarita de faptul ca nimic nu ma poate obliga sa raman in respectiva institutie, daca regulile ei nu-mi mai convin.

Daca aleg sa raman crestin ortodox, accept, alaturi de ceilalti crestini ortodocsi, ca Biserica nu este un ONG, o societate comerciala, un S.A., un club. Cu alte cuvinte, eu, ca membru, nu-i pot schimba statutul, nu i-l pot supune la vot. Trebuie sa-l accept sau sunt liber sa plec.

Logica institutionala a Bisericii Ortodoxe nu este democratica, este militara, ierarhica.

Drept urmare, atunci cand aleg sa ma casatoresc pe ascuns cu o persoana de acelasi sex, in Biserica, mituind un preot, jignesc toti ceilalti credinciosi prin faptul ca tratez biserica ca pe un stadion, in care pot intra fara bilet, mituind persoana de la poarta. Jignesc institutia Bisericii, pe care o tratez ca pe oricare alta institutie a statului, in care mita functioneaza.

Aceasta in conditiile in care principiul de baza al liberalismului statueaza faptul ca libertatea mea se intinde pana in locul unde exercitarea ei ii afecteaza pe ceilalti.

Un alt principiu liberal este dreptul la libera asociere intre persoane. Acest drept poate fi exercitat si de aceia care vor sa schimbe regulile Bisericii: isi pot face propria Biserica.

Aceasta optiune este mai corecta decat incercarea de a aduce corectitudinea politica intr-o insitutie ale carei principii se sustrag sferei politicii.

Mai mult, in situatia in care Biserica Ortodoxa ar "legaliza", prin legiuitorii sai, casatoria homosexuala, Biserica Ortodoxa si-ar pierde identitatea.

Ar deveni, adica, o alta Biserica pe de o parte, prin faptul ca si-ar incalca logica institutionala - acea logica dupa care adevarul este revelat, nu instituit prin vointa umana - si pe de alta parte, ar renunta la o prevedere constitutiva din pachetul sau normativ - interdictia casatoriei intrasexuale.

Ma intreb, in incheiere, de ce nu este nimeni revoltat public pe si nu incearca sa "pacaleasca" Francmasoneria conservatoare care nu primeste in randurile sale decat barbati.

De ce nu aud de travestiti care au facut acelasi lucru intr-o moschee sau intr-o sinagoga? Oare nu exista si homosexuali musulamani sau mozaici? Sau la ei exista un respect mai mare pentru logica insistutiei?

Ma mai intreb, de asemenea, de ce BOR nu a avut nici o reactie si ce se va intampla cu preotul mituit? In aceeasi logica institutionala, este firesc sa ma astept si la un raspuns. Sau nu?

Stefan Brandusescu

Purtătorul de cuvânt al BOR critică dur afirmațiile preotului Nicolae Tănase: ”Ce trist! Când miezul creştinismului e doar libertate, dragoste, bucurie”

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a numit afirmaţiile preotului Nicolae Tănase din Valea Plopului potrivit cărora „dacă un băiat abuzează o fată,...

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...