Cu Che Guevara la locale, unde mustele casca de plictiseala Luni, 02 Iunie 2008, ora 09:25

TEXT SIZE: 

Ca om care n-a apucat Afganistanul sau Irakul prin obiectiv, mi-am ales, ca zona de conflict, Mihailestiul. Judetul Giurgiu. Zona considerata ca avand potential de risc, de vreme ce campania electorala a consemnat aici cea mai apriga infruntare intre trupele partidelor sustinatoare de candidati la primarie. Atat de apriga incat a trebuit sa fie calmata de jandarmi si politisti, scosi din amorteala si aratati la televizor la ore de maxima audienta, spre bucuria familiilor.

Si pentru ca lucrurile sa nu se repete, fortele de ordine au decis sa priveasca mult mai vigilent la ce se intampla in localitate. Zis si facut.

Iar in localitate se intampla dupa cum urmeaza: oamenii se indreaptau linistiti catre singura sectie de votare mai acatarii, amenajata in cladirea scolii, (restul de patru sectii nu le-am identificat), isi exprimau optiunea, apoi mergeau calmi, fara sunet, glisand parca prin drumul gaunos, ca o nava de pe Marte, care-ncotro. Maxim, in doua directii: acasa, sau, daca ardeau de nerabdare sa dezbata pe tema primului vot uninominal multiplu din viata lor, spre carciuma din sat - Mihailestiul e oras, dar poftiti de vedeti daca gasiti vreun motiv sa-l cheme asa.

America din Giurgiu

Carciuma e ca toate locurile de pierzanie unde se indeasa tarie in muschi. Cateva scaune, cateva mese, una bucata meniu si una bucata personal. Si mult mai multi chibiti, la care nu ciulesti urechile, ca zbiara binisor. De altfel, acesta este locul unde poti afla cel mai rapid informatii.

Daca ciulesti atent urechile la ce se discuta in celalalt capat al asezamantului, poti auzi lucruri interesante. Despre ce se mai intampla in Statele Unite ale Americii, de pilda. Se dezbate in draci si se fac paralele intre campania de la ei din sat si cea din America.

Daca disputele pe teme politice merg oarecum consensual, lumea fiind in majoritate de acord ca situatia este... grava, nu la fel se intampla in legatura cu televizorul din bufet. Unii vor sa stie mai multe despre procesul de votare, altii ar vrea sa fie cu ochii pe nationala de fotbal, altii ar vrea sa se uite fie pe Discovery, fie pe Animal Planet. Castiga cei interesati de procesul electoral.

Cum se lipeste Bucurestiul de Mihailesti

Ceva le atrage atentia si isi infig privirile in ecran. Intr-un alt judet, intr-o alta comuna se intampla lucruri similare cu cele petrecute la ei acasa in timpul campaniei. Iar ceea ce i-a bulversat tare si a dat tonul unei dezbateri mai vii a fost faptul ca un invitat intr-un studio al unei televiziuni de stiri a pomenit in direct numele localitatii lor. Adica facea o paralela intre caftul din Mihailesti si cel din Stefanesti-Ilfov si amintea de interesele din cele doua zone: foarte mari si extrem de asemanatoare, in sensul in cele doua localitati ar urma sa se dezvolte niste proiecte rezidentiale de mare anvergura.

"Pentru 350 de euro m-as inghesui si eu sa votez cum fac farierii aia", zice un individ la doua mese mai incolo cand aude la televizor cam cata ar costa o optiune. "E unu de-l stie pe Blaga, ca mi-a zis ca daca iese primar la Bucuresti extinde Capitala pana-aci, ca-s numai 17 kilometri, si ne trage niste cartiere ca-n Nekerman", zice si Pilusor, un nenea prabusit pe un cincizeci de lichid maro. "Lasa, bre, politica, ca de ce sa nu vie si la noi din alea lucioase, cu birouri? Iar te-a apucat opozitia?", replica un tinerel cu ochi stravezii.

Din Cuba la Ghimpati

Dupa amiaza. Un pic mai mare agitatie. Pe strada mare s-a iscat foiala, si trag si eu cu urechea la ce discuta doi indivizi foarte bine imbracati, spilcuiti. Deduc ca unul dintre ei este unul dintre candidatii la primarie. Ii spune celuilalt individ ca a auzit ca la Ghimpati, doi contracandidati s-au luat de gat, si ca nevasta altuia a furat niste buletine de vot anulate si face cu ele campanie electorala.

"Unde-s Ghimpatii ?", intreb eu. "Pai sa fie vreo 10 kilometri", imi spune o baba.

Incerc sa ma inteleg cu un tanar care are o cazatura de Dacie, ivita pe lume prin o mie noua sute toamna, care parea ori ca taie frunze la caini, ori ca freaca menta, sa ma azvarle pana la Ghimpati, sa pot consemna de la fata locului cum scapa situatia de sub control. Nu vrea in ruptul capului. Nu insist, pentru ca spre norocul meu, vad alta cazatura, de aceeasi culoare, care avea lipit pe parbriz un abtibild cu "presa trecere libera". Si cum ma arunc spre ea, vad in masina o mai veche cunostinta de la Giurgiuveanul, un cotidian local. Vasile.

Vasile asta e o figura de n-ati vazut asa ceva. I se spune Che Guevara din Giurgiu, pentru ca a infiintat Asociatia de Prietenie Romano-Cubaneza. Iar acu cativa ani, cand eram impreuna cu el la Londra, dracu asta impielitat a reusit sa ii smulga un interviu fiicei lui Che. Asa ca la ambasada Cubei se simte mai bine ca in sanul familiei.

Dau fuga catre el, ii strang mana si ii indic azimutul: Ghimpati. De ce Ghimpati, ma intreaba el ? Lasa ca iti explic pe drum. Si ajungem, dar acolo, aproape nimic din ce auzisem. Asa-i, doi dintre aspirantii la fotoliul de primar s-au injurat, nevasta cu buletinele cu pricina facea si ea ce putea cu ele - intelesesem de la niste sateni ca sotul avea tot atatea sanse sa devina primar in comuna cam cate are Pavelescu la Capitala.

Nici vorba de tensiuni, situatii explozive si alte cele. Lumea care mai avea de votat mergea incetisor catre sectie, iar cei care bagasera deja hartiile in urna balmajeau trei de-un leu pe marginea drumului. In rest, letargie e un cuvant moale. La Ghimpati, pana si mustele cascau.

Si toti pestii de pe lume...

Vazand ca nu e rost de nimic, nici o batuta cu strigaturi, nici macar niste indivizi care-si scoteau limba, si se apropia exit-poll-ul, am decis sa ma intorc la Bucuresti, via Mihailesti. Dar pe drum mi-a venit brusc o idee, cand am vazut pe marginea asfaltului o doamna cu fusta larga si inflorata si un domn cu palarie si cu mustata. Aratau ca si personajele din serialul "Inima de tigan".

Am oprit masina in dreptul lor si am zis sa imi fac si eu exit-poll-ul meu. "Ma, ati votat? " Normal ca votasera. Cu cine? "Pai vezi tu lacu asta mare? "Il vedeam, ce era cu el ? "Pai aici si pestii din lac voteaza cu partidu lui presedintele, manca-i-as gurita lui. Apai noi cu cine sa votam".

Pe drum spre Bucuresti, Che da drumul la radio si muta pe Romania Actualitati. E old fashion baiatu'. Aud rezultatul. Blaga l-a devansat pe Oprescu si Negoita a castigat cu 80 la suta. Semn ca si pestii din Dambovita si-au facut treaba.

Cristian Mihai Chis

Articol citit de 1453 ori