Traian Basescu a croit miercuri tiparul viitoarei guvernari in cadrul unui exercitiu prezidential de la tribuna Parlamentului.

Pentru asta a lasat la o parte, aparent surprinzator, retorica spumoasa, agresiva, pe tonuri inalte, inlocuind-o cu una sobra, ceva mai plata, dar bine aplicata si documentata.

Spectacolul a avut de pierdut, substanta, insa, de castigat.

In cea mai mare parte a discursului sau din Parlament, inceput cu laude la adresa guvernarilor care au facut posibila cresterea economica, seful statului a facut un contrabilant al celui anuntat de premier saptamana trecuta.

Daca atunci Calin Popescu Tariceanu ne spunea exclusiv care sunt cele 95% realizari ale Executivului, miercuri Traian Basescu ne-a explicat in ce constau 5% nerealizari: educatia care primeste tot mai multi bani, dar este tot mai nerelevanta pentru lumea de astazi, ca dovada rezultatele proaste ale elevilor romani in evaluarile si studiile europene; sanatatea, in conditiile in care, potrivit statisticilor, suntem cei mai bolnavi dintre europeni; coruptia, la care, potrivit raportului Comisiei Europene, stam in continuare prost; absorbtia mizerabila a fondurilor europene, mai ales in domeniul infrastructurii, unde nu a fost accesat nici macar un euro pentru ca nu a fost avansat niciun proiect; justitia devenita un lux, decalajul intre zonele tarii, problema demografica si excesul de forta de munca ocupata in agricultura.

El a mentionat si obiective, inclusiv pe termen mediu si lung, intre care recuperarea fortei de munca irosita in agricultura, trecerea la euro in 2014 si ameliorarea crizei demografice.

Toate ideile au fost sustinute cu cifre si statistici, ceea ce a dat discursului o nota aproape tehnica. Mai precis, Traian Basescu s-a plasat in postura profesorului care de la catedra dascaleste clasa politica, explicandu-i ce n-a facut si ce ar trebui facut.

Din start, clasa pe jumatate goala, din care lipseau chiar premierul si presedintele Camerei Deputatilor, nu a facut o impresie prea buna. Dezinteresul pentru temele importante nu poate fi justificat prin aversiunea fata de presedinte.

Cat priveste fondul criticilor, cum cifrele presedintelui n-au fost contestate, elevii din bancile Parlamentului, in primul rand cei de la putere, sunt intr-adevar la limita corigentei.

I s-a reprosat presedintelui, in schimb, ca discursul a fost prea sumbru si lipsit de viziune. Discursul a fost sumbru sau realitatea cifrelor?

Sunt chestiuni vechi, s-a mai spus. E drept, dar cronice, asa ca, din nefericire, in continuare de actualitate.

Aceasta este Romania profunda: cam bolnava, cam needucata, victima a coruptiei si destul de putin beneficiara a cresterii economice de pe hartie.

Un asemenea discurs ar fi trebuit emis la inceputul mandatului viitorului Parlament, nu acum la final de mandat. Poate, dar finalul de mandat inseamna si inceput de campanie.

Plasat la catedra, Traian Basescu a stabilit practic cateva teme mari de campanie, a fixat o stacheta pe cateva prioritati. In felul acesta, el si-a definit clar locul in campania care urmeaza si mai ales in perioada post electorala: arbitru.

Conturul viitoarei puteri

"Personal, voi conlucra cu orice guvern care nu este dependent de oligarhie sau de interese de grup".

Cu alte cuvinte, Traian Basescu a punctat foarte clar ca formarea guvernului depinde fundamental de el si a marcat singura varianta dezirabila - un guvern independent de grupurile oligarhice care sa mearga pe prioritatile indicate de discursul sau.

Desi nu i-a nominalizat, exclusii sunt cunoscuti: Calin Popescu Tariceanu si baronii din PSD. Cine vor fi alesii? Traian Basescu pare constient de faptul ca PD-L nu va face guvern de unul singur si a dat practic semnalul ca va fi dispus la negociere, dar in termeni foarte precisi si, cel mai important, termenii sai.

De fapt, dincolo de vorbele rostite, presedintele a lasat sa se inteleaga ca orice partid poate fi pana la urma dezirabil daca renunta la partile sale, sa le spunem, oligarhice si potential penale.

In aceste conditii, ar putea fi dezirabile si parte din PNL, si parte din PSD, la o adica.

Seara, la TVR, presedintele a fost chiar mai explicit. El a amintit ca in 2004 a fost in stare sa negocieze cu un mare adversar Dan Voiculescu pentru a fi sigur ca trece cota unica pana la 1 ianuarie.

A nuantat chiar si celebra solutie imorala care n-ar fi fost PC-ul in sine, ci aranjamentul cu Dan Voiculescu, la care el insusi a luat parte.

De fapt, presedintele a exclus doar negocierea cu partidele controlate de oligarhi care dicteaza politica Guvernului, cu o referire mai mult decat transparenta la asa-numitii petroliberali ai lui Dinu Patriciu.

Reactia partidelor dupa discursul din Parlament a fost interesanta. Luate prin surpindere de schimbarea de ton si incantate de disponibilitatea la negociere, cele mai multe s-au aratat, cu unele nuante, favorabile, de la aplauzele fara retinere ale PD-L, la acceptarea cam scrasnita a PSD.

Singurul nemultumit a fost PNL, ai carui lideri s-au simtit din multe puncte de vedere cu musca pe caciula.

De fapt, presedintele nu a urmarit sa spuna lucruri noi si tulburatoare, ci sa arate cine si in ce ritm conduce dansul.

Traian Basescu stie foarte bine ca, dupa alegeri, macar la a treia incercare tot va obtine premierul si guvernul dorit de el.

De-abia ajunsi la borcanul cu miere, viitorii parlamentari nu vor renunta la demnitatile obtinute cu mare cheltuiala expunandu-se loteriei anticipatelor.

Traian Basescu vrea insa mai mult. Vrea o majoritate guvernamentala cat de cat stabila care sa detina cu adevarat puterea. Iar miercuri, i-a trasat contururile pe criterii destul de greu de contestat. Mingea este acum in terenul partidelor.

Ioana Ene

Articol citit de 2465 ori