Export pagubos de materie cenusie

Andrada Ianus, Mihai Moldovan, Andrei Constantin, Livia Alexandra Ilie. Nu sunt nume de politicieni. Nu candideaza pentru vreun loc in Parlament si nici nu o vor face vreodata. Nu sunt nici fotbalisti si nici nu se bataie frenetic pe o scena mimand vreo cantare inepta. Deci e normal sa fie anonimi. Sunt insa mai valorosi, ei si toti colegii lor, decat toate categoriile acoperite de glorie calpa. Numele de mai sus sunt ale catorva dintre elevii romani medaliati la olimpiade internationale.

An de an olimpicii romani revin in tara incarcati de medalii. Anul acesta, de exemplu, lotul de fizicieni a adus de la Hanoi o medalie de aur, trei de argint si una de bronz. Lotul de matematica a obtinut patru medalii de argint si doua de bronz. Anul trecut matematicienii au venit acasa cu o medalie de aur, patru de argint si una de bronz, iar lista ar putea continua la fel de bine si cu alte discipline.

Ce se intampla oare cu toate aceste creiere exceptionale? De ce nu le regasim mai tarziu in cercetarea si in invatamantul romanesc cu rezultate la fel de stralucitoare? Si cum se explica ruptura atat de mare intre aceste elite si marea masa a elevilor care de la an la an se dovedesc mai dezinteresati, mai puturosi si mai slab pregatiti?

Acesti copii exceptionali nu sunt produsele sistemului de invatamant din Romania. Nici gand. Sunt produsele familiilor lor care investesc in ei, ale unor profesori dedicati, putini de-i numeri pe degete, care se ocupa de ei si, mai ales, ale propriei pasiuni si munci indarjite. Sistemul de invatamant din Romania, are marele "merit" de a ingropa, probabil, alte talente, nu la fel de razbatatoare sau mai putin sustinute de familii. Produsele scolii romanesti sunt ceilalti, mare masa mediocra.

De altfel, imediat ce pot, acesti copii pleaca sa studieze in strainatate. Generatia de olimpici la fizica din 2005, de exemplu, (trei medalii de aur si doua de argint) a plecat sa invete fie la Priceton University si Brown University din SUA, fie la Bremen, in Germania. Niciunul nu a avut incredere in oferta sistemului de invatamant din Romania. Dar multi au plecat cu un gand: sa se intoarca dupa studii si sa lucreze in cercetarea din Romania.

"Este tara mea. As vrea sa reusesc sa fac ceva pentru ea. Toata lumea pleaca, nimeni nu se uita inapoi. Ar fi bine sa facem ceva", spunea pe-atunci Cristian Proistosescu, medaliat cu aur.

Care cercetare din Romania?, se intreaba probabil acum, aproape de finalul studiilor, citind pe Internet stiri despre cercetatorii romani care protesteaza periodic pentru a obtine conditii minimale de munca si subzistenta. Cei mai multi nu se intorc in Romania, desi asta ii doare. Sau daca totusi risca sa revina, ori vor fugi inapoi dupa un timp nu foarte indelungat ori se vor pierde.

Unde sunt toate aceste valori ignorate ale Romaniei? Ori prin laboratoare si univeristati din strainatate, care se bat pentru ei oferindu-le conditii de cercetare si viata de neconceput in Romania, ori se pierd inca de pe bancile scolii sau mai tarziu, intr-o societate care si-a facut un scop din sufocarea elitelor.

Din patru in patru ani sportivii romani premiati la Olimpiada sunt recompensati fianaciar si moral. Primesc bani si laude, se vorbeste mult despre ei. De cate ori ati auzit vorbinde-se despre olimpicii stiintelor? Precis puteti spune rapid macar un nume de sportiv roman medaliat la Olimpiada. Puteti spune si numele unui laureat international la fizica, matematica sau informatica?

Asta nu inseamna desigur ca sportivii trebuie ignorati. Insa anonimatul si lipsa de sansa rezervate celorlalti este dezolanta pentru ei si extrem de paguboasa pentru Romania. Daca dorinta lor de a se afirma in Romania ar fi sustinuta financiar asa cum se cuvine, am inceta sa exportam gratis materie cenusie, cea mai pretioasa avutie a oricarei tari. Ar fi cea mai profitabila investitie pe termen lung pe care ar putea-o face statul roman.

România: riscurile de azi și ce se întâmplă (până) în 2035

Poate România ține pasul cu schimbările rapide care au loc în marile economii europene? Și ce-ar trebui să facă pentru a nu fi lăsată în urmă? O analiză de Sabina Fati. Un Raport al...

Ce șanse are Edi Iordănescu să rămână selecționerul României: ”Eu am discuții în fiecare zi”

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că sentimentul pe care îl împărtăşeşte cu selecţionerul Edward Iordănescu...