Fostii ostatici din Columbia revin cu greu la viata normala
25% dintre persoanele sechestrate mai multa vreme in conditii foarte grele raman cu sechele de ordin psihologic, uneori ireversibile, potrivit expertilor. "Vor ramane urme, nu intotdeauna poatologice, dar vor exista schimbari", a explicat Olga Gomez, directoarea "tarii libere", un ONG specializat in asistenta psihologica pentru persoanele rapite si pentru familiile lor.
Tinuti in conditii inumane, ostaticii gherilei FARC au stat in captivitate in unele cazuri si zece ani, in lanturi, umiliti si bolnavi. "Pierderea controlului asupra vietii sale" da victimei o senzatie de vulnerabilitate, spune Gomez.
"Ele ies din captivitate fara niciun pic de incredere", suferind de insomnie si de teama fata de ziua de maine. Schimbarile din legaturile afective fac parte din problemele pe care trebuie sa le depaseasca fostii ostatici in primele zile, noteaza specialista.
Totusi, capacitatea de rezistenta depinde in multe cazuri de "propria istorie" anterioara a persoanei, spune Gomez, vorbind despre tendintele depresive, problemele conjugale si de familie, etc. Pentru a rezista, credinta religioasa este de multe ori un atu.
"Daca nu te agati de ceva, mori. Nimic nu este acolo in jungla in afara de Dumnezeu", subliniaza ea, explicand astfel referirile la Dumnezeu omniprezente in primele declaratii ale lui Ingrid Betancourt, vazuta rugandu-se in public. Fosta ostatica a spus ca "spiritualitatea" a ajutat-o sa nu cedeze in fata torturilor si umilintelor suferite. "Am avut tentatia de a ma abandona comportamentelor demonice, cred ca trebuie pastrata o spiritualitate pentru a putea rezista", a spus Betancourt.
Imediat dupa eliberare apare faza euforiei. Cei 15 ostatici trec intr-o astfel de stare in prima zi de libertate, fiind plini de energie, dupa cum s-a descris Betancourt. Apoi urmeaza faza "de evaluare": a afla ce a ramas, ce s-a pierdut, cum s-a transformat familia. Este momentul strangerii a cat mai multe infromatii provenind de la prieteni si rude, pentru a se umple golul absentei.
Cel mai dificil moment apare dupa patru sau cinci luni, cand persoana trebuie sa se readapteze la viata noua, sa revina la munca si sa-si reia locul in familie. Atunci, pentru unii incepe o perioada de "furie profunda", care in general se proiecteaza impotriva familiei, statului, copiilor, conchide Gomez.