Situatia absolut penibila in care a ajuns Partidul Social Democrat se datoreaza, oarecum surprinzator, tocmai procesului de reformare a partidului. De-a lungul anilor, doua etichete s-au lipit de acest partid. Prima eticheta a fost aceea de partid neocomunist, iar a doua de partid corupt.
Aceste etichete nu au fost lipite fara oarecare temei. Ba dimpotriva. La acutizarea acestei perceptii a contribuit din plin si campania media coordonata de Nastase, absolut primitiva, idioata si invechita dusa in perioada 2001-2004. Se vede cat de usor s-a desumflat Nastase dupa decembrie 2004.
Problema actuala pentru PSD este, in schimb, ca urmatoarea eticheta ar fi aceea de partid al impotentilor.
Impotriva primelor doua etichete exista doua variante de a lupta. Ori schimbi garnitura de lideri din fruntea partidului, ori iti aperi cu inversunare imaginea si realizarile si iti negi cu inversunare pacatele.
In politica este aproape axiomatic sa nu iti recunosti greselile. Exista exceptii care intaresc regula, dar in aceste cazuri este vorba despre gafe fara importanta.
De exemplu, Traian Basescu poate sa rada cu gura pana la urechi si sa isi ceara scuze cand face o gafa. Problema este ca, in cazurile cu adevarat importante, el nu a admis niciodata ca a gresit.
In luna in care a fost suspendat nu a acceptat in mod public ca ar fi facut cea mai mica greseala. A sustinut tot timpul ca a fost suspendat pentru ca a refuzat sa isi negocieze principiile.
Marea problema a PSD-ului este aceea ca multi lideri vor sa intoarca spatele unui trecut pe care chiar ei il considera rusinos. Acest trecut chiar are multe momente rusinoase in perceptia unei mari parti a electoratului.
Dar aceasta atitudine nu este deloc pragmatica. Proverbul conform caruia greseala recunoscuta este pe jumatate iertata nu functioneaza in ochii poporului. Este ca si cum ai spune: este drept ca ai nostri au furat, dar mai dati-ne o sansa. In PSD este cea mai mare cantitate de cenusa turnata in cap. Niciun alt partid nu se comporta la fel.
De fapt, ideea reformarii PSD-ului nu reprezinta decat o arma in lupta politica folosita de Geoana, grupul de la Cluj, Victor Ponta,
Cristian Diaconescu impotriva celor care au detinut puterea.
Marea prooblema este aceea ca nu reprezinta o varianta electorala credibila. De fapt, tinerii care au fost lansati in politica nu reprezinta o speranta electorala pentru niciun partid din Romania.
Oricate hibe avea vechea conducere cu Iliescu, Nastase, Mitrea, DIP, exista un 37% scos in alegerile din 2004. Asta ca sa vorbim de trecutul foarte recent. Ca ar mai fi si alte rezultate onorabile.
Aceste realizari electorale stau ca o ghilotina peste actuala conducere. Iliescu trebuia schimbat. Dar ideea de a-l schimba cu Geoana este absolut naiva. Modul penibil in care s-a comportat in campania din 2004 pentru Bucuresti nu il recomanda sub nicio forma pentru o astfel de functie.
Criteriul pentru care a fost ales sa il schimbe pe Iliescu a fost doar acela ca nu era implicat in scandaluri de coruptie. Asta nu ajunge ca sa fi votat.
Se vorbeste ca Diaconescu ar fi o solutie. Eu il tin minte de la emisiunea lui Gheorghe dupa dezastrul PSD-ului de la referendum.
Am fost convins ca incepe sa planga ca o femeie isterica. Varianta Ponta - presedinte peste social-democrati mi se pare absolut ilara.
Singura solutie pentru PSD ar fi un lider puternic. Problema pentru un politician nu este sa fie controversat. Si Iliescu si Basescu duc de mai bine de 15 ani doua dosare grele in spate. Problema unui politician este sa te vada poporul ca nu poti. Iar la Geoana&Co se vede.
Cristian Negrei