Romania, iubita si urata deopotriva in Kosovo Luni, 25 Februarie 2008, ora 09:35

TEXT SIZE: 

dar de ce nu mai exista ONU? de ce nu se implica in astfel de probleme ONU? unde mai este respect pentru lege daca ONU nu exista? Kiar asa pe fata se poate ca sua sa faca legile in functie de propriile interese? Si de ce nu suntem lasati sa avem (pentru prima data) propria noastra parere despre Kososvo? de ce trebuie sa fim urkeati de SUA?

ori cuvintul Romania are o rezonanata aparte, cind placuta cind urata. Se vorbeste despre noi in toata Europa iar mai nou si in cel mai tinar "stat". :-)

ma simt extrem de magulit! :-)

Daca ce s-a intamplat in ultimele zile cu Kosovo nu e gresit, atunci nimic nu e gresit.
A fost recunoscut un stat care n-a fost asta niciodata, n-a fost nici macar o republica. A fost recunoscut un stat care nu are nici macar un teritoriu bine definit, in care nimeni nu stie cati oameni traiesc, un stat unde nu se produce nimic si in care fiecare al doilea om e somer. De faptul ca e condus de oameni cu mainile patate de sange, implicati in trafic de droguri si arme, sa nici nu vorbim.
Administratia americana a trimis o scrisoare autoritatilor sarbe in care le spune ca SUA sunt in continuare prietenul Serbiei. Cu astfel de prieteni, sarbii nu mai au nevoie de dusmani. Mercantilismul american nu intelege ca exista ceva ce nu poate fi cumparat. Visele, spiritul si demnitatea nu se pot cumpara. America si Europa au incercat sa ofere sarbilor intrarea in UE recompensa pentru pierderea provinciei Kosovo, dar sarbii au refuzat. Era de asteptat. N-au fost si nici nu cred ca vor deveni... (arata tot comentariul) Daca ce s-a intamplat in ultimele zile cu Kosovo nu e gresit, atunci nimic nu e gresit.
A fost recunoscut un stat care n-a fost asta niciodata, n-a fost nici macar o republica. A fost recunoscut un stat care nu are nici macar un teritoriu bine definit, in care nimeni nu stie cati oameni traiesc, un stat unde nu se produce nimic si in care fiecare al doilea om e somer. De faptul ca e condus de oameni cu mainile patate de sange, implicati in trafic de droguri si arme, sa nici nu vorbim.
Administratia americana a trimis o scrisoare autoritatilor sarbe in care le spune ca SUA sunt in continuare prietenul Serbiei. Cu astfel de prieteni, sarbii nu mai au nevoie de dusmani. Mercantilismul american nu intelege ca exista ceva ce nu poate fi cumparat. Visele, spiritul si demnitatea nu se pot cumpara. America si Europa au incercat sa ofere sarbilor intrarea in UE recompensa pentru pierderea provinciei Kosovo, dar sarbii au refuzat. Era de asteptat. N-au fost si nici nu cred ca vor deveni vreodata un popor de Monica Levinski. Oricum, sunt altii la coada in fata biroului oval.
Si cand pierzi ceva, e important cum pierzi. Sarbii au pierdut poate pe moment Kosovo, dar pentru ei e important sa nu-l piarda in genunchi si de aceea, cu siguranta nu vor renunta niciodata la teritoriul lor sfant. Daca cineva in Europa stie, atunci sarbii stiu ca cei care se predau fara sa lupte, intotdeauna pierd totul. Ei stiu poate cel mai bine ca doar cei care pierd in urma unei lupte cu un adversar mult mai puternic, vor stii intr-o zi sa se ridice si sa invinga.
Ma intreb cum va arata batranul continent peste zece-douazeci de ani. Evident ca nimeni nu stie. Dar daca se va continua asa, peste o jumatate de secol e foarte posibil ca Luxemburgul sa fie cel mai mare stat european, iar Andora si San Marino sa fie “puteri" europene influente in relatiile cu continentul american. De aceea, cred ca marea intrebare e acum nu ce va fi cu Kosovo, ci ce va fi cu Europa.
Mi-e rusine ca sunt european, dar sunt mandru ca sunt sarb si roman in acelasi timp. Oricat de greu mi-ar fi ca m-a dezamagit Europa, nu contenesc sa ma gandesc cat de fericit trebuie sa fiu ca nu m-a dezamagit tara mea Romania si poporul meu sarb. (revenire la forma initiala)

fiindcà dàm ocazia la maghiari si secui la anumite idei...

mai bine ne-am uni cu sirbi,america este pe moarte,si *** pe americani fac sex