Romania, tara unde intai se moare si apoi se iau masuri

Am scris de multe ori ca putem sa dam nu doar o data cu tunul in lume ca alta tara mai atipica si mai nonconformista ca Romania nu gasim si nici defecte atat de rare de care sa ni se ia de cel putin trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara.

Romania asta imbatranita inainte de vreme, pe care cu totii o cunoastem atat de bine, are insa si o alta parte, previzibila pana la lacrimi.

Cand ploua, se blocheaza circulatia, accidente, morti, sute de case fara curent electric. Cand ninge, suntem un fel de Atlantida a nametilor parasita de autoritati. Iarasi cad copaci, fire de inalta tensiune sunt rupte, accesul in diferite locuri este blocat, alte case fara curent electric, alti morti, alti raniti.

Pe timp de canicula, acelasi numar de mijloace de transport in comun, acelasi tratament, aceleasi apeluri la imbracaminte din fibre naturale si la consumul a cel putin doi litri de apa zilnic din partea ministrului Sanatatii, oricare ar fi el. Si, logic, "noi facem tot ce putem" si vesnicul "nu iesiti din casa".

Un subiect mai special sunt inundatiile. Am copilarit la tara si, de pe la vreo cinci ani cred, apa ajunge in fiecare primavara in spatele casei bunica-mii.

Nu exagerez deloc atunci cand spun "in fiecare primavara". Si-i destul de cand nu mai am cinci ani si apa tot continua sa ajunga pe drumuri si in case in judetul Dambovita, doar unul din zecile de judete afectate de inundatii cand zapada se topeste, asa cum e si normal, ca zapada sa se topeasca primavara.

Dar totul are si o logica: romanul nu doar ca a uitat sa construiasca iarna caruta si vara sanie si raurile ies din matca, romanul a uitat, pur si simplu...

Dupa toate astea, oamenii isi pierd "agoniseala de-o viata" si apoi se bat pe bietii sarmani ramasi fara nimic politicieni in balerini, reporteri care nu stiu cum ajung mereu imbracati in cizme de guma pana aproape de brau si atarna de o creanga sa nu-i ia apa, ONG-uri si vedete care le dau pateu cu paine.

Se fac campanii de strangere de fonduri, se strang bani, dupa care intentiile bune se lovesc de marele zid chinezesc al Romaniei: administratia locala, care decide cum si in ce fel vor fi folositi banii.

Punct si de la cap cu inundatiile in anul urmator: acelasi scenariu, aceiasi actori, acelasi "final fericit". De ce nu se evalueaza zonele de risc in materie de inundatii, de ce nu se refac si de ce nu se fac diguri mai solide acolo unde este cazul?

Abia dupa fiecare viata care se duce pe holurile sau paturile din spitalele pline de gandaci neaos romanesti, medicii sunt sanctionati. Si asta doar daca totul ajunge in presa. Doctorii ajung sa se uite la oameni ca la niste bucati mari de carne prin care curge sange. Zici tu ca se uita la tine? Eu zic ca vede prin tine.

Ce? Exact ce muschi se misca atunci cand tu iti duci mana la ochelari sa ii asezi, care muschi se relaxeaza atunci cand stai picior peste picior. Iar cand tu stai cu halatul strans pe tine, pe langa tine inainte de operatie, n-are nicio treaba ca esti dezbracat. Cu siguranta i s-a urat de cati oameni goi vede in fiecare zi.

Poate ca-i normal, poate ca nu-i normal sa se intample asta dupa nspe mii de operatii si consultatii ce se prelungesc mult peste 48 de ore continue, dupa ce cabinetul ajunge un fel de a doua casa. Un lucru e insa sigur: nu eu sunt judecatorul. Dar, pe de alta parte, stiu ca atunci cand nu iti mai faci treaba bine, te retragi.

Asta spune, sau mai degraba spunea, bunul simt, o valoare morala care, cel mai probabil, a parasit Romania de cam multicel. De juramantul lui Hipocrate nu mai zic nimic, ca or sa rada si curcile de mine (Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea si Panaceea, pe totii zeii si zeitele, luandu-i ca martori ca voi indeplini...)

Doua persoane si-au pierdut viata pe zebra mortii de pe Kiseleff. O tanara a fost accidentata mortal, pe 31 ianuarie, pe Soseaua Kiseleff. Anul trecut, tot pe Soseaua Kiseleff, pe acelasi marcaj pietonal, a fost lovita mortal o studenta din Republica Moldova. A trebuit sa moara o a doua persoana pe Soseaua Kiseleff din Capitala, la aceeasi trecere de pietoni, ca zebra sa fie semaforizata. Doua vieti la schimb pe doua semafoare...

Pe langa tot ce induram in fiecare zi, de bunavoie si nesiliti de nimeni, mai nou se fura arme, se sparg banci, impuscaturi in plina zi, in plina strada, vestul salbatic fiind mic copil pe langa Romania.

Asta desi Romania are, teoretic, incepand cu 1990, constiinta prevenirii: initial Serviciul Roman de Informatii, apoi Serviciul de Informatii Externe, serviciul secret din cadrul MAI, serviciul secret din cadrul Armatei. Avem Jandarmerie, avem Politie. Avem, nu zice nimeni ca nu, insa starea generala pare sa fie de dormit in front. Si pentru ca avem, nici pana in 2009 Romania nu stie ce inseamna prevenire, interventie, neutralizare si lichidare.

Bancile din Romania considera ca un paznic, un seif, un sistem de alarma, inclin sa cred defect, camere de luat vederi care merg 24 de ore din 24 sunt de ajuns. Cu asa paza, ne mai mira oare ca s-a ajuns la ziua zi banca sparta? Asta in conditiile in care bancile din afara sunt pazite mai abitir ca un depozit de munitii... Depozit din afara, ca la noi stim ce patesc si depozitele de armament.

Traitul in Romania a ajuns un fel de obicei prost pe care inca il practicam pentru ca am devenit dependenti.

Inghitim, acceptam sa inghitim ce ne bagam singuri pe gat dintr-un soi de inertie nenorocita. Mancam acelasi jeleu cu gust dubios in fiecare zi si nu, nu ne-am saturat. Il vom manca si maine, si poimaine. In caz ca nu ne ramane in gat.

Poate d-aia am uitat sa zambim si nu ridicam capetele din pamant. Nu vrem sa ne stricam ziua chiar de la 6 dimineata. Timpul inca mai are rabdare cu romanii, asa ca ne raman destule ore pana se lasa seara sa injuram viata de mii de ori, ca ne-am nascut si ca existam in loc sa traim, ca, din atatea locuri unde puteam sa ne nastem, am aterizat in tara lui Sisif, unde se exista chiar si cand zeii au murit.

Sunt doar cateva exemple si poate ca m-am ferit de cele care dor ceva mai rau. Toate, insa, au o singura concluzie: in Romania trebuie mai intai sa mori ca sa se ia masuri.

La ce se iau masuri dupa, cand Romania e asa de cand o stim, poate cu mai multe circuri ale foamei transformate in mall-uri si fara sobolanii pe care ii dadeam ceva mai incolo pentru ca stateau pe creta de sotron? De ce dupa? De ce? La ce? Si, cand in sfarsit se iau masuri, sunt fie de mantuiala, fie dureaza cel mult o zi. Si iar de la cap. Dar, una peste alta, macar acum avem, in sfarsit, buget!

Adriana Toma

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...