Sanatatea bolnava ramane fara medici

Alina are 30 de ani si este medic pediatru la unul dintre cele mai mari Spitale din Bucuresti. A terminat facultatea printre primii si este un doctor cu talent si carte, insa castiga cateva milioane de lei pe luna. Pentru ca nu concepe sa conditioneze actul medical, dar trebuie sa traiasca, este nevoita sa faca garzi la inca doua spitale, unul dintre ele privat. Acasa e musafira. De altfel nu e casatorita. Pleaca dimineata si mai vine a doua zi sa-si schimbe hainele inainte de a intra in alta garda. De pe la congrese si din revistele de specialitate stie tot ce e mai nou.

Ce folos? La spital trebuie sa se lupte cu cate o contabila care crede ca 3 sonde de intubatie de unica folosinta pe luna sunt suficiente pentru zeci de copii care trebuie salvati. Recent a nimerit intamplator in mijlocul unui scandal medical, desi nu avusese nicio legatura cu cazul respectiv. Ziaristi care castiga de 3 ori cat ea si care altfel alearga la ea cu proprii copii bolnavi in brate, i-au sarit la beregata, fara sa stie prea bine despre ce vorbesc. Era nevinovata si nu a patit nimic, dar nedreptatea si ocara au durut-o cumplit.

Nu tanjeste doar dupa bani mai multi. La fel de mult are nevoie de conditii in care sa-si faca asa cum trebuie meseria de care este pasionata, dar si de un minim respect. Va pleca din tara, peste Ocean, cel tarziu anul viitor.

Paul are 43 de ani. Este medic primar stomatolog. Intr-un fel era medic primar, pentru ca ministrul Nicolaescu a desfiintat specialitatea lui, asa ca legal este egal cu un proaspat absolvent de facultate. Este si el pasionat de meserie. In concediu, dupa cateva zile incep sa-l "manance" degetele, iar printre colegii mai tineri si-a facut un soi de renume. Vin la el sa-i ajute cu cazurile mai grele. Are cabinetul lui, lucreaza pana ii intepeneste spatele si tot nu castiga nici un sfert din cat castiga un stomatolog prin alte tari.

Sigur, ar putea sa-si transforme meseria in negustorie, recomandand solutiile cele mai avantajoase pentru el si mai costisitoare pentru pacient. N-o face pentru ca-si respecta profesia si statutul. Oamenilor li se pare ca el castiga fabulos, insa nu stiu ca din orice tarif, profitul lui este mai mic de o treime. Restul sunt costuri, in primul rand ale materialelor, extreme de scumpe. Profitul lui acopera, sa zicem, efortul, dar nu anii de scoala si stresul.

Ar fi vrut sa intre si in invatamant. Nu face parte insa din nicio familie dinastica de prin facultate asa ca nu are sanse. Cel mai greu ii este insa cu birocratia cumplita si legile stupide care sufoca orice mica afacere ca a lui. Anul trecut, mai in gluma, mai in serios, a intrat in legatura cu o asociatie de recrutare britanica. Englezii si-au dat seama ca e o piatra pretioasa si trag de el de-atunci. Ii garanteaza un venit de 6.000 de lire pe luna. Cum il suna cam o data la trei luni, e foarte posibil ca intr-o zi sa cedeze si sa plece.

Stiu ca in urmatoarele minute forumul se va umple cu exemple contrare de medici care conditioneaza, fac greseli, nu le pasa, uneori, poate, ucid. Exista si ei. Tagma medicala contine suficienti incompetenti sau ticalosi. Dar nu ei pleaca din tara, pentru ca dincolo nu au nicio sansa. In plus, cum in loc de scrupule si pasiune au o tehnica imbatabila a supravietuirii si avansarii, se simt foarte bine aici. Pleaca medicii ca Alina si Paul si ramanem cu ceilalti. Aceasta e drama.

De ce-ar ramane?
Potrivit Colegiului Medicilor, anul trecut au plecat din Romania peste 1.400 de doctori. Anul acesta au solicitat documentele necesare ca sa practice in strainatate inca pe atatia si nu e vreun semn ca tendinta se va domoli prea curand. Studii recente arata ca principalele motive ale exodului sunt nivelul scazut al salariilor (55%) si conditiile improprii de munca (40%).

Medicii se declara nesatisfacuti de nivelul de finantare a sistemului de sanatate (48%) si de organizarea acestuia (40%). Autoritatile nu par sa inteleaga ceva. Le-au adaugat medicilor rezidenti cateva sute de mii de lei la salarii, insa taie din bugetul sanatatii la rectificare, asa ca doctorii pot sa-si ia gandul de la aparatura si alte investitii pe care le asteapta cu sufletul la gura.

De fapt, medicul roman este umilit. Banii putini il imping fie sa munceasca pana la sau chiar dincolo de limita de unde calitatea actului medical poate deveni, din cauza suprasolicitarii, discutabila. Fie sa ia mita. In ambele cazuri este pus la zid si transformat in simbolul coruptiei sau incompetentei din Romania.

In fiecare meserie greseala este considerata omeneasca. In a mediculuilui, eroarea poate ucide, dar aceasta responsabilitate imensa nu e recompensata nici prin respect, nici prin venituri. Dimpotriva, punerea la zid a halatelor albe a devenit sport national, mai ales in presa. Este un subiect cu succes garantat.

Un domeniu atat de specializat este analizat cu nonsalanta si suficienta de ziaristi care habar nu au despre ce vorbesc, dar sunt extrem de agresivi. Nimeni nu se oboseste sa faca diferenta dintre greseala pura, omeneasca pana la urma, cea provocata de lipsa unor dotari minimale, si cea cauzata de indolenta sau indiferenta, care, intr-adevar, nu trebuie tolerata.

De multe ori aceeasi dotare minimala ii leaga pe medici de maini in fata unor bolnavi despre care stiu ca ar putea fi salvati. Frustrare mai mare nu exista. Uneori forteaza limitele asumandu-si riscuri mari.

Imi povestea un medic renumit ca pentru a salva un copil intrat in coma din cauza unei boli grave de sange a fost nevoit sa recurga la o transfuzie neverificata de la o asistenta cu aceeasi grupa sanguina.

Copilul de atunci este acum un adolescent sanatos. Medicul a dat insa socotelala pentru acea transfuzie care, nu-i asa, putea omori un copil deja aproape mort. A avut o singura replica: "Eu am in fata copii pe moarte si parinti care-si smulg parul din cap, voi aveti doar hartii. Nu aveti cum sa ma judecati".

Desfiintarea unor specializari a fost si ea o lovitura grea pentru cei care si-au vazut anulate gradele medicale prin semnatura a unui ministru contabil. Acelasi ministru care a incercat sa-i lege de glie ca pe iobagi, pentru a renunta mai tarziu in fata unei reactii fara precedent, invocand un viciu de comunicare.

Mereu li se spune ca nu sunt bani, ca trebuie sa se multumeasca cu cat poate da sistemul, ca poate vor primi si ei intr-o zi medicamente gratuite ca magistratii. In acelasi timp, li se purica retetele si le-au fost plafonate prescriptiile, de parca bolile se declanseaza cu voie de la minister. Eugen Nicolaescu se rasteste electoral la ei si da verdicte fara anchete prealabile. Scandaluri precum cel referitor la mafia dializei si a diabetului au aratat insa exact incotro se scurg banii sanatatii romanesti.

Sincer, atunci cand sunteti bolnavi, cine preferati sa va trateze? Un medic nervos pentru ca s-a inghesuit prin autobuze in drum spre cabinet, ingrijorat ca nu are cu ce sa-si plateasca ratele, frustrat ca nu-si permite cartile pe care si le doreste sau unul relaxat si prosper care sa nu aiba alta grija decat boala dumneavoastra?

Dupa ani de scoala grea, zeci de examene, sute de nopti nedormite si cine stie cati oameni salvati, multi dintre medicii tineri locuiesc in camarute mici si lipsite de un minim confort si nu fac copii pentru ca nu au cu ce sa-i intretina. Sa nu mai vorbim despre medicii pensionari!
Si-atunci, va intreb, de ce-ar ramane in Romania doctori ca Alina si Paul? De ce ar renunta la banii si respectul de care sigur se vor bucura, conform valorii lor, in alte tari?

Sa speram ca nu vom ramane cu totul fara elita medicala pana cand societatea romanesca isi va regasi justele ierarhii de valori.