Editorial: Mulder si Scully fata cu Bac-ul Marti, 24 Iunie 2008, ora 08:58

TEXT SIZE: 

Ramasa undeva in timp, uitata langa foc ca o soseta astaptandu-l in martie pe Mos Niculae, povestea lui Domnu Trandafir pare neverosimila. Un fel de fictiune de pe alta planeta - la romani, notiunea nu se refera la nave intergalactice, ci la normalitate.

Si care-i normalitatea spre care tanjim, nauci, intuind cu al saselea simt ca drumul o fi pe undeva pe-aci, dar suntem ologi, nu-l simtim, orbi, si nu-l vedem - ce noroc ca suntem plini de simtire, si ce ghinion ca atata e tot ce putem - nimeni nu stie.

Avem niste vagi impresii ca scoala ar fi un templu, dar nu suntem convinsi - Domnu Trandafir din soseta prafuita e tare departe - si, indiferent de unde o privim si vrem s-o reformam, s-o terminam, sau s-o laudam, reusim numai s-o facem mai mica si mai cocosata.

In primul rand o reducem la cooperativa de prestat servicii cu gestionari rupti in fund (aia tineri, cu oarecare chemare, dornici sa indrume spiritual, nu cei aflati in pragul pensiei, pe care copiii nici nu mai stiu de ce-i detesta).

Apoi ii trantim afara din carti pe Eminescu, Creanga si Caragiale, impanandu-le adolescentilor creierele cu modele culturale din statele integrate, rapoarte despre comunism si volume pentru pedichiuriste - sa nu sufere micutii, sa nu se chinuie sa descopere sentimentul, ca intr-o societate concurentiala asta nu mai conteaza, e balast.

Si, dupa ce am bagat niste ciment la fundatiile scolilor, ca sa nu le mai zboare vantul cand sufla mai tare, scoatem 60 la suta din notiunile pe care le inghiteau copiii fara nici o noima, numa asa, sa ia o nota.

Dar desi am declarat educatia prioritate nationala, si asta inseamna ca in palnia prin care indeasa dascalii stiinta trebuie sa intre si metoda, defilam cu aceiasi plafonati care numai dragoste de carte nu pot sa le insufle copiilor.

Si, capac la toate, in sistemul care trebuie sa devina, cu concursul tuturor, programul-pilot al reconstructiei natiunii (ce cuvinte mari, bre, imi starnesc rasul), se iveste, in fiecare an, si frauda - un mic ciubuc, la romani, nu poate fi dat la o parte, ca reprezinta chestia de pe stema pe care n-a pus-o nimeni acolo, de rusine, dar exista, acolo, stiuta de toti.

Si la cateva ore dupa ce si-a spus Cristian Adomnitei ca daca-i pune pe dascali sa jure in scrie ca nu le dau copiilor rezultate, nu-i lasa sa copieze, nu pleaca la toaleta cu inteles si nu accepta cadouri, de orice fel, sub orice forma, de la clasa, in timpul bacalaureatului, spre Cluj si Brasov tasneau pe email niste treburi de unde elevii se puteau prinde care-i faza cu subiectele.

Si asa a ajuns FBI-ul, la cererea lui Adomnitei, sa verifice serverele yahoo si google, in cautare de subiecte de bac, sa vaza de unde a plecat tradarea, din care supa primordiala. Si astept cu nerabdare rezultatele de la NASA, NSA, Casa Alba si serviciul secret chinez, precum si mesaje in cutiile postale electronice, prin care sa mi se spuna ca au trecut pe-acolo si sunt baiat-gigea.

Dar pe aia de-i prind, daca nu-i arata in piata publica, cu limba scoasa, zau ca o sa ma intreb daca nu-s cumva niste pustiulici, si nu niste nenea din minister.

Cristian Mihai Chis

Articol citit de 614 ori