Editorial: Despre ipocrizie

Atat de multa deontologie s-a revarsat dinspre ecran in cazul deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie in dosarul "Tiganca imputita" ca mi s-a facut rau. Si, cu riscul sa ma sune din nou stiu ei cine si sa ma acuze ca m-am vandut, ca un nenorocit, lui Traian Basescu, am sa spun de ce.

In primul rand, o precizare: sintagma "tiganca imputita" poate fi incadrata la discriminare, asa cum a socotit CNCD, si aici aveam legea: este vorba despre situatia in care o persoana este tratata mai putin favorabil, pe criterii de sex, religie, apartenenta etnicxa etc, decat alta, intr-o situatie comparabila.

Sau, varianta indirecta la care face referire legea, si anume situatia in care o dispozitie, un criteriu sau o practica, aparent neutra, ar dezavantaja in special persoanele de un anumit sex, religie, apartenenta etnica, in raport cu cele de alt sex, religie sau apartenenta etnica, cu exceptia situatiilor in care criteriul este justificat obiectiv de un interes legitim.

Aici lucrurile sunt clare, nu de asta am avut nevoie de un kil de lamai. Ceea ce nu pot sa inghit este seninatatea ipocriziei. Daca ICCJ a stabilit ca intr-un spatiu privat, omul e liber sa injure linistit sau il poate admira pe Hitler, nu inteleg de ce se incapataneaza unii analisti sa considere contrariul.

Si nu spun asta deoarece hotararile judecatoresti sunt mai presus de orice banuiala in Romania, iar magistratii nu ar putea fi supusi greselii. Ci deoarece daca lucrurile ar sta altfel inseamna ca am putea accepta oricand, cu inima deschisa, sa ni se puna microfoane in dormitor si sa fim judecati deoarece am indraznit sa ne exprimam negativ la adresa homosexualilor, de pilda.

Intr-un dialog la televizor, o distinsa jurnalista il intreba pe avocatul presedintelui, Florentin Tuca, cum e posibil ca o persoana sa foloseasca expresii ca "tiganca imputita". "E frumos?", intreba femeia. N-o fi, dar daca nu afla lumea de expresie decat daca persoana considerata lezata o da publicitatii (dupa mine dintr-un calcul politic decis in Cabinetul 1 al televiziunii, intr-o zi cand presedintele era supus votului popular spre a i se face pasaport de excludere de la Cotroceni) ce vina are seful statului?

Singura vina ii apartine Andreei Pana, pe care o inteleg ca s-a simtit nasol, dar care s-a expus singura unei pretinse discriminari, deoarece a folosit inregistrarea telefonica drept munitite impotriva presedintelui.

Si daca are cineva impresia ca analistii, cand discuta intre ei, vorbesc despre violete si despre cat de frumos rasare soarele, si rosesc instant la cuvinte cu "p" sau cu "f", e un imbecil.

Mai avem un aspect. Tot deontologii remarcau ca nu poti sa fii rasist in privat si democrat in public. Decat daca ai dubla personalitate. Pentru a cataloga insa o persoana drept rasista, trebuie sa te bazezi pe un comportament care frecvent debordeaza de asemenea iesiri, ori, cu cate bube ar avea in cap presedintele, aici nu e cazul.

Singura problema, in cazul de fata, ramane faptul ca Traian Basescu este presedintele tarii, si sintagma folosita a dat prost. Pentru erori de imagine (si repet, aici vorbim despre o manifestare in spatiul privat) nu avem insa legi, care sa ne constranga sa nu gafam.
Deci singura sanctiune apartine poporului, care trebuie sa aleaga intre manea si sonet.

Cristian Mihai Chis