Editorial: Romania din beci
Credeau (era sa spun in naivitatea lor) ca Romania este o democratie consolidata, unde respectarea Legii fundamentale e la fel de importanta ca in filmele americane, unde oricine-ai fi, daca nesocotesti Constitutia, esti musai un nasol.
Dar cum CC a decis ca presedintele se poate exprima public in chestiunile importante ce privesc natiunea, Traian Basescu a primit unda verde sa intervina la ore de maxima audienta cu indiferent ce i-ar trece prin minte.
Iar cum alegerile locale sunt un eveniment major in viata unei tari, cum sa nu te duci tu, presedinte, la restaurant, sa te intalnesti cu "trei prieteni", fara sa exprimi profesiunea de credinta in fata camerelor de filmat?
Chiar daca, cu un drum, l-a piscat cu maxim tupeu si pe Aurelian Pavelescu, "un avocat mic cu capul mare", caruia parea ca-i uitase numele, desi l-a reprezentat in dosarul "Flota" - referitor la dimensiunea candidatului PNTCD, mi-au venit in cap replici din categoria "uite cine vorbeste". Adica un tip maruntel, cu funduletul cat o unghie (cred ca-si ia chiloti de la copii).
M-au distrat teribil tanguielile analistilor invitati de televiziuni pentru a face taietei comportamentul prezidential, chemati de moderatori sa intareasca ideea ca in campania electorala nu sunt premise atacuri fara replica celor luati in catare. Cel putin pe tv.
Pai daca te are CNA-ul sub lupa, si stii ca de la presedinte te poti astepta oricand la asemenea abordari, de ce transmiti, domnule producator, in direct, de la marea intalnire la un ghiurghiuliu?
Ca sa faci audienta, normal, intr-un sfarsit de saptamana unde vrei sa spargi monotonia transmisiunilor in direct de la accidente de tren si de avion. Asta desi practica a demonstrat ca aparitiile lui Traian Basescu pe post, in ultima perioada, nu au mai ridicat audientele la cotele de odinioara.
Pe presedinte nu il intereseaza insa bazinul telespectatorilor obisnuiti, satui de baioneta domniei sale. El vrea sa consolideze cercul de electorat din imediata vecinatate a nucleului dur, care nu s-a indepartat inca de vechile simpatii, dar este pe punctul sa o faca, spre a avea preocupari mai aproape de aspiratiile individuale, ignorate de politicieni.
Pe mine, pentru prima oara in acesti ani, nu m-au mai indignat declaratiile presedintelui, pornit in campania electorala de sustinere a lui Vasile Blaga, n-am mai asteptat ca demnitarul cel mai important sa-mi demonstreze mie, omului de rand, ca este un caracter.
Nu mai am speranta ca Traian Basescu se va situa vreodata deasupra reactiilor politicianiste, ca va media si va functiona ca un arbitru intr-ale democratiei, departe de umorile ambitioase ale celor implicati in batalie, de vreme ce Curtea Constitutionala l-a plasat exact in miezul lor.
Si, tot pentru prima oara de cand il studiez pe presedinte, nu mi-a starnit nici un zambet. M-a lasat rece. Iar daca sunt din ce in ce mai multi cetateni care reactioneaza la fel, inseamna ca in Romania e din ce in ce mai frig.
Cristian Mihai Chis