The New York Times: Noul Val de film de la Marea Neagra

"Ai vazut filmul romanesc?" Aceasta intrebare cumva neverosimila a inceput sa circule pe la jumatatea lui 2005 la Festivalul de Film de la Cannes. Criticii, jurnalistii si producatorii din industria de film, reuniti la Cannes in fiecare mai, barfesc si diseca, referindu-se rar la filme dupa numele lor, preferand o abordare dupa autor, gen sau tara de origine (al lui Gus van Sant, documentarul chinez, chestia aia ruseasca")

Este un cod pe care fiecare se presupune ca il cunoaste, iar in acest caz, nu e loc de confuzie. Dar cate filme romanesti pot fi? se intreaba The New York Times, intr-un amplu comentariu consacrat noului val de regizori din Romania.

Cu mult mai mult decat prevedeam fiecare dintre noi, continua comentariul. Pe moment, suntem fericiti sa avem "Moartea Domnului Lazarescu" al doilea film al lui Cristi Puiu, crud, melancolic si neezitant, dar si liric, amuzant, si probabil, paradoxal, plin de viata.

O introspectie, o realizare artistica remarcabila, cu o poveste puternica si imprevizibila si o miscare a camerelor riguroasa.
Emotia pe care o provoaca vine din sentimentul ca una dintre cele mai vechi si mai puternice caracteristici ale filmului "de a capta si ilumina realitatea, un chip, o camera, o viata" a renascut.
Cand festivalul s-a incheiat, Cristi Puiu a revenit la Bucuresti cu un trofeu, numit Un Certain Regard.

Triumful "Domnului Lazarescu", la Cannes, continua The New York Times, avea sa fie doar un semn al lucrurilor care aveau sa vina.
In 2006, la un an dupa ce "Domnul Lazarescu" triumfa la Canns, apareau doua noi filme romanesti. "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" al lui Catalin Mitulescu, si "12:08 La Est de Bucuresti" al lui Corneliu Porumboiu, ambele tratand, chiar daca in maniere diferite, revolutia din 1989. La momentul premiilor, Porumboiu a castigat Camera d'Or, pentru cel mai bun debut.

Un an mai tarziu, primul film in competia de la Cannes vazut de presa a fost a doua pelicula a lui Cristian Mungiu "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". A fost o incantare enorma, si deloc o surpriza cand Mungiu a pasit pe scena de la Salle Lumiere, in ultima noapte a festivalului, pentru a accepta Palme d'or, si pentru a se alatura unei elite care i-a inclus recent pe Roman Polanski, Lars von Trier, si Michael Moore.

In aceeasi zi, juriul de la Un Certain Regard a acordat distictia filmului "California Dreamin" al unui alt roman, talentatul Cristian Nemescu, care a murit intr-un accident de masina inainte sa implineasca 27 de ani.

Asadar, in 3 ani, noteaza The New York Times, 4 premii majore ale celui mai proeminent festival de film al lumii, au mers catre o tara al carei loc in istoria cinematografiei secolului 20, poate fi numit, cu indulgenta, marginal, comenteaza publicatia americana.

Marsul triumfal al lui "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" catre topurile criticii de limba engleza, si listele de final de an, dar si nominalizarea la Globurile de Aur, a oferit confirmarea tardiva a stralucirii de primavara de pe Coasta de Azur.

Dar poate ca ati auzit deja: Noul Val romanesc a sosit. (Ada Voicu)