Le Monde: Cineastii romani au arta feroce de a cultiva absurdul

Cinematografia romaneasca este bogata pe plan documentar, 300 de filme fiind realizate doar in perioada comunista, o scurta incursiune in documentarul romanesc clarificand de ce absurdul noilor filme romanesti este, de fapt, marca unui real deloc optimist.

Selectia festivalului de filme documentare de Lussas, care a vut loc intre 17 si 22 august, a propus 35 de pelicule romanesti datand din perioada 1928-1998, dupa criterii care privilegiaza valoarea estetica.

Retrospectiva nu aduce niciun detaliu suplimentar in ceea ce priveste tehnicile cinematografice, dar clarifica istoria unei tari care poarta stigmatul celor 45 de ani consecutivi de barbarie totalitara, considera Le Monde, care dedica un amplu articol documentarului romanesc.

In opinia jurnalistilor francezi, patru momente sunt cruciale pentru istoria de jumatate de veac a Romaniei: disolutia regimului parlamentar al regelui Carol al II-lea in 1938, lovitura de stat a generalului Ion Antonescu in 1940 care orienteza Romania de partea fascismului, instaurarea regimului comunist in 1945 si "varianta deliranta, de inspiratie nord-coreana" a regimului lui Ceausescu, pana in 1989.

Intre portretre de artisti, filme de inspiratie etnografica si opere ale propagandei comuniste nu intotdeuna private de calitati formale, perioada cea mai interesanta priveste evenimentele din 1989, care apar astazi ca fiind mai putin revolutia populara pusa in scena de televiziunea publica ocupata de insurgenti, cat mai degraba o lovitura de stat realizata cu ajutorul Moscovei, de catre o mica parte a nomenclaturii comuniste, care a ales rapid sacrificarea cuplului Ceusescu pentru a se putea perpetua fara probleme.

Exista o mare diferenta intre "Jurnalul liber", film colectiv realizat in 1990, exaltand lirismul revolutiei populare si "1989. Sange si catifea", pelicula lui Cornel Mihalache (2005), care arata cum au ajuns lucrurile, 15 ani dupa revolutia decembrista, scrie Le Monde.

Obscuritatea care inconjoara inca acest moment explica, poate, degradarea situatiei politice si sociale din Romania de astazi si, mai ales, "arta feroce de a cultiva absurdul" a noii generatii de cineasti romani.

"O arta pe care noi o credeam de inspiratie suprarealista, dar pe care vizionarea acestor filme o plaseaza sub auspiciile celui mai strict realism", este concluzia deloc incurajatoare a jurnalistilor de la Le Monde.