Cum l-au speriat marii scriitori pe Ceausescu

"Ghearele" pe care si le arata intelectualii intre ei cand e vorba sa fie intaiul favorit al sefului statului nu este o practica noua, ci a fost perfectionata pe vremea tovarasului Nicolae Ceausescu.

Dupa una dintre primele intalniri pe "probleme ideologice" ale dictatorului cu crema literaturii romane, in care scriitorii s-au jignit, s-au turnat unii pe alti, s-au paruit in vorbe in fata dictatorului, au facut mici delatiuni si s-au jeluit ca unui tata, Ceausescu, pe cat de dictator si de dur, a spus "sa ramana episodul de azi ca ceva care nu a fost in viata Uniunii Scriitorilor".

Se intampla pe 22 mai 1968, la Comitetul Central al PCR, cu cateva luni inainte de conferinta nationala a scriitorimii. Printre cei 17 literati adusi la masa lui Ceausescu, toti in conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), se aflau nume grele: Zaharia Stancu, Marin Preda, Eugen Barbu, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez sau Geo Bogza.

Era prima intalnire cu crema scriitorimii, iar "mirarea" fostului cizmar era aceea ca s-a simtit ca la cooperativa, si nu ca la biblioteca, informeaza Evenimentul Zilei.

"Eu ma asteptam ca la scriitori sa fie o atmosfera de prietenie. Sa stiti, nu te mai intalnesti intr-o cooperativa cu asemenea stari de lucruri", spunea Ceausescu. Motivul: scriitorii s-au certat, fara nicio tresarire, pe motive deloc literare, in fata celui care avea in mana si soarta literaturii.

Probabil episodul cu pricina ar fi trecut calm si plictisitor prin existenta USR si a lui Ceausescu insusi, daca in sala nu s-ar fi aflat un "element instigator": Eugen Barbu.

Zaharia Stancu, presedintele USR, directorul Teatrului National si al "Gazetei literare", tocmai enumerase problemele revistelor si pusese cu tact punctul pe i: "posibilitatea de a schimba aceste conduceri (ale revistelor - n.r.) cand ele devin abuzive".

Ceausescu a aruncat, simplu, solutia: "In Comitetul Central, cand nu ne place redactorul-sef al 'Scanteii' il schimbam".

Cum l-au speriat intelectualii pe Ceausescu

Eugen Jebeleanu: In treacat fie spus, cu tovarasul Barbu nu am avut niciun conflict, insa ma indoiesc ca ar avea curajul sa citeasca aici, in fata tovarasului secretar general (...), ultimul sau vitraliu. Daca are acest curaj, eu ii pun la dispozitie partea ultima.

Eugen Barbu: Cu placere.
Jebeleanu: Va rog, acest ultim pasaj care incape in mana tineretului nostru.

Ceausescu: Citeste-l dumneata!
Jebeleanu: Da, sa-l citesc eu, desi imi face rau sa-l citesc. Nici un scriitor n-are dreptul sa se exprime pe acest limbaj, dupa parerea mea. Tovarasul Eugen Barbu a atins pe multi, chiar si memoria mortilor!

Barbu: Nu-mi amintesc!
Jebeleanu: Ai batjocorit memoria lui Alexandru Sahia si-a sotiei sale! Tovarasul Barbu nu are nici un fel de scrupule. Are o mare sete de a ajunge. Unde vrei sa ajungi, tovarase? Daca ne spui, poate te vom ajuta cu totii.

Barbu: La cimitir...
Jebeleanu: Dumneata sa nu vorbesti de cimitir! O sa mai trimiti multi oameni la cimitir. Iti dai seama ca unanimitatea scriitorilor, in afara de 7-8, nu mai pot suporta prezenta dumitale la "Luceafarul"?

Barbu: O sa va fac placerea sa parasesc si Uniunea Scriitorilor.
Jebeleanu: Dansul merge in strainatate si face declaratii penibile. Daca ai fi facut declaratia pe care ai facut-o la "Figaro Litteraire", cu dezghetul, si in "Luceafarul"... vai de tine!