Rromii din Tandarei dau batai de cap autoritatilor pariziene

La munca, nu la cersit

Am avut "placerea" sa cunosc destul de bine pe tigani, avand in satul unde am crescut o comunitate importanta. Traiesc de pe o zi pe alta si nu fac nici un efort sa iasa din mizeria in care s-au nascut. Daca ii indemni sa isi dea copiii la scoala, zici ca le vorbesti de ciuma. Merg sa munceasca "cu ziua" prin sat, dar in stilul lor. Daca stai cu ochii pe ei, mai fac ce mai fac, dar daca te-ai intors cu spatele nu mai misca un pai. Seara, dupa ce au luat banii, se opresc la bodega cea mai apropiata. Isi iau bautura, dulciuri, tigari si cu ce mai ramane ceva de mancare (de obicei, carne, pe care o papa in ziua respectiva... a doua zi mai vad ei de unde fac rost de ceva de haleala). Barbatii, de altfel, mai rar cu munca....mai mult cu tigara si cu statul pe santz. Trimit femeile, eventual cu 2-3 plozi dupa ele, prin sat cu cerutul. Unii de mila, altii in schimbul unui mic ajutor domestic, le dau de mancare si ceva bani. De multe ori, primesc mancare, haine second hand si bani doar in... (arata tot comentariul) Am avut "placerea" sa cunosc destul de bine pe tigani, avand in satul unde am crescut o comunitate importanta. Traiesc de pe o zi pe alta si nu fac nici un efort sa iasa din mizeria in care s-au nascut. Daca ii indemni sa isi dea copiii la scoala, zici ca le vorbesti de ciuma. Merg sa munceasca "cu ziua" prin sat, dar in stilul lor. Daca stai cu ochii pe ei, mai fac ce mai fac, dar daca te-ai intors cu spatele nu mai misca un pai. Seara, dupa ce au luat banii, se opresc la bodega cea mai apropiata. Isi iau bautura, dulciuri, tigari si cu ce mai ramane ceva de mancare (de obicei, carne, pe care o papa in ziua respectiva... a doua zi mai vad ei de unde fac rost de ceva de haleala). Barbatii, de altfel, mai rar cu munca....mai mult cu tigara si cu statul pe santz. Trimit femeile, eventual cu 2-3 plozi dupa ele, prin sat cu cerutul. Unii de mila, altii in schimbul unui mic ajutor domestic, le dau de mancare si ceva bani. De multe ori, primesc mancare, haine second hand si bani doar in schimbul promisiunii ca vor veni in zile urmatoare sa ajute la treburile din gospodarie. De multe ori, insa, uita ce au promis. Asa ca a doua oara nu mai sunt chemati. Cand printr-o minune cereasca (ajutor social, ruda din strainatate care le-a trimis ceva....) au mai multi bani, nu merg sa-si cumpere 3 cuie sa-si repare gardul sau o bucata de geam sa o puna in locul nailonului...nuuuuuu, ei merg sa isi ia celular sau casetofon....sa se poata da mari pe santz...Bunicul meu a propus unei familii de tigani sa ii ajute sa isi faca un gard. Ei trebuiau sa mearga sa taie nuiele din padure iar bunicul sa le care cu caruta si sa ii ajute la constructie...Ce ziceti voi? S-au obosit ei sa taie acele nuiele? (activitate care nu era nici ilegala, nici deosebit de grea) Nuuuuuuuuuuuuuu.Si exemplele pot continua la nesfarsit....Asa ca lasati-ma cu tiganii si cu plansul de mila...Nu asteapta decat pomana. Dar mie cine imi da ceva gratis? Asa ca sunt eu roman si nu am chef de munca....La final, imi cer scuze fata de acei putini tigani care isi vad de treaba lor si nu se regasesc in cele descrise mai sus. Pentru restul, un indemn: la muncaaaaaaaaaaa, nu la cersit! (revenire la forma initiala)

Tziganii nomazi

au in Franta caravane cu care migreaza. Fiecare comuna are obligatia sa amenajeze un spatiu pentru nomazi - nu toate o fac. Exista si invatator/profesori specializati in scolarizarea "in miscare" a copiilor nomazilor. Tziganii trebuie insa sa se declare la primariile comunelor in care poposesc. Totusi, tziganii francezi raman neegalati in rapiditatea furturilor si a spargerilor.
In schimb, tziganii veniti din Romania nu au caravane, nu au existenta legala si nu pot fi nici ajutati, nici urmariti. Taberele improvizate in care locu)iesc (ei le numesc "platz" sunt pline de sobolani si murdarii. Oamenii traiesc in conditii mizerabike, unii dormind cate 2-3 intr-o simpla carcasa de autoturism, chiar si pe timp de iarna. Desi au posibilitatea, nu-si prea trimit copiii la scoala. Unii spun ca nu au bani sa le plateasca bonurile de cantina. Sunt cam peste tot asociatii care vor sa-i ajute, dar tziganii nostri nu inteleg despre ce e vorba si se feresc, de teama expulzarii. Cei expulzati se... (arata tot comentariul) au in Franta caravane cu care migreaza. Fiecare comuna are obligatia sa amenajeze un spatiu pentru nomazi - nu toate o fac. Exista si invatator/profesori specializati in scolarizarea "in miscare" a copiilor nomazilor. Tziganii trebuie insa sa se declare la primariile comunelor in care poposesc. Totusi, tziganii francezi raman neegalati in rapiditatea furturilor si a spargerilor.
In schimb, tziganii veniti din Romania nu au caravane, nu au existenta legala si nu pot fi nici ajutati, nici urmariti. Taberele improvizate in care locu)iesc (ei le numesc "platz" sunt pline de sobolani si murdarii. Oamenii traiesc in conditii mizerabike, unii dormind cate 2-3 intr-o simpla carcasa de autoturism, chiar si pe timp de iarna. Desi au posibilitatea, nu-si prea trimit copiii la scoala. Unii spun ca nu au bani sa le plateasca bonurile de cantina. Sunt cam peste tot asociatii care vor sa-i ajute, dar tziganii nostri nu inteleg despre ce e vorba si se feresc, de teama expulzarii. Cei expulzati se intorc aproape sistematic. Cei mai multi cersesc si aduna din pubelele magazinelor, dar sunt si destui care fura. Rari sunt cei care trec la agresiuni grave sau banditism. Printre ei se afla si romani care s-au alaturat si adaptat "platzului" (il mai numesc si "sat" : "unde-i cutare ?", "e pe-aici, prin sat !"). Viata lor e chiar mizerabila si fara speranta de mai bine. (revenire la forma initiala)