Corneliu Coposu, comemorat la casa memoriala din Bobota

Mare parte din strabunicii mei, toti bunicii si parintii mei s-au nascut in comuna unui erou, Bobota, judetul Salaj. Am copilarit pe aceleasi plaiuri. Astazi, 6 iunie, cu o zi inainte de alegerile romanesti pentru Parlamentul European, il comemoram pe domnul Corneliu Coposu.

Afirmarea cauzei romanesti in Transilvania

Nascut la Bobota, pe 20 mai 1914, ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu (avea studii in strainatate si doctorat, fiind specialist in aramaica - limba lui Hristos) si al Aureliei, nascuta Anceanu. Intreaga familie militeaza pentru afirmarea cauzei romanesti in Transilvania.

In casa lor din Bobota avusesera loc intalniri importante pentru Partidul National Taranist, iar tatal sau a fost inchis la Vác, Szegedin si Budapesta sub acuzatia de inalta tradare.

Liceul il face la Blaj, facultatea la Cluj (drept), unde isi ia si doctoratul (1934). In 1945 e ales presedinte al filialei PNT Salaj si secretar general adjunct al PNT. Pana la capatul vietii a pastrat un profund atasament pentru locurile natale. In 1944 publica, la Bucuresti, Tara Salajului.

"Umbra" lui Maniu

Corneliu Coposu si Iuliu Maniu se cunosc la Badacin. Erau vecini, iar familiile erau prietene. In 1930 devine seful de cabinet al lui Maniu. In 1937 devine secretar personal al acestuia. In 1940 primeste titlul de secretar politic, pe care il va pastra pana la arestare.

"Daca Ionel Bratianu este (...) fondatorul Romaniei Mari, incarnarea energiei ei constructive, Iuliu Maniu este constiinta normativa a acestei Romanii, intruparea virtutilor ei, constructiva in domeniul normelor, nu al institutiilor, scapandu-le din mana, pe acestea, dar opunand degradarii lor o intransigenta etica absoluta, victorioasa pe termen lung chiar daca in plan imediat ineficace."

"Politica romaneasca a cunoscut ambele linii, a actiunii si a evaluarii morale a acesteia: Bratianu si Maniu. Primul din ei a ramas in istorie prin ceea ce a facut, al doilea prin ceea ce a refuzat sa faca..."
"Cati asemenea oameni a mai avut Romania, cu greselile lor cu tot? Un Barbu Catargiu, un Petre Carp, un Corneliu Coposu si cam atat."

[Sorin Alexandrescu, Paradoxul roman, Bucuresti: Univers 1998, pp. 280-281]

Condamnat la inchisoare pe viata, executa 17 ani si jumatate de arest.
La 33 de ani, Coposu este arestat pe 14 iulie 1947. Acuzat de "activitate criminala impotriva clasei muncitoare si a reformelor sociale" este tinut 9 ani in arest preventiv. Judecat abia in 1956, e condamnat la inchisoare pe viata. In total, a fost inchis 17 ani si jumatate ("6200 de zile, cam 150.000 de ore si noua milioane de minute").

"As putea rezuma acest itinerar de puscarie in felul urmator: Ministerul de Interne, Malmaison, Vacaresti, Snagov, acolo erau niste case conspirative in care se efectuau si anchete si torturi, Pitesti, Ministerul de Interne din nou, Jilava, Malmaison, pe urma Canal, Ghencea, Bragadiru, Popesti-Leordeni, Ministerul de Interne, Craiova, Uranus, Jilava, Gherla, Sighet, Aiud, Ramnicu-Sara, statie finish. Pe urma Ministerul de Interne si domiciliu obligatoriu."

"Trebuie sa mentionez ca la arestarea mea, in calitate de fost campion de haltere la categoria grea si fost boxeur amator, aveam 114 kg. La iesirea din puscarie mai ramasesera din mine doar 51 kg. Eram atat de slabit ca nu puteam rezista pe pozitie verticala mai mult de zece minute, lesinam imediat."
[Corneliu Coposu. Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru,Bucuresti: Anastasia 1996, p. 33]

PNTCD: primul partid post-comunist

Eliberat in 1964, Coposu lucreaza in constructii, ca muncitor necalificat, pana la pensionarea din 1976. In 1987 scrie o scrisoare Uniunii Europene a partidelor Crestin-Democrate care anunta renasterea PNT si cere afilierea sa la UECD. Activitatea subterana de organizare a partidului explica de ce PNTCD a putut fi primul partid inregistrat dupa decembrie 1989.

In ianuarie 1990, se opune Frontului Salvarii Nationale care, in pofida angajamentelor, decide sa participe ca partid politic la alegerile pe care chiar el le organizase. Desi refuza sa candideze pentru presedintie, Coposu devine presedinte al Conventiei Democrate Romane si lider al opozitiei (1991).

Devine repede tinta a nenumarate atacuri grotesti, total nefondate, menite in fapt sa netezeasca drumul spre putere al lui Iliescu si al fostilor nomenclaturisti.

Coposu este incarnarea unui stil politic: "inca de la inceputul anilor '90, 'ne-romanesc', in sensul de 'ne-valah', 'ne-bucurestean', mai curand 'ardelean', implicand prin aceasta, ca nici bucuresteanul, nici valahul tipic (...) nu pot aprecia, mai mult inca, nu pot nici chiar intelege, virtutea, chiar farmecul discret, al stilului atat de 'Mittel-Europa' al unui festina lente politic."
[Sorin Alexandrescu, p. 299]

Statie finish

Moare pe 11 noiembrie 1995, la numai cateva luni dupa ce primise, din partea lui Jacques Chirac, Legiunea de Onoare a Frantei.

"La un moment dat, intr-o discutie oarecum civilizata cu Iliescu, inainte de a rupe relatiile cu el (datorita refuzului lui categoric de a dezminti o calomnie de rea credinta pe care a lansat-o pe postul de televiziune), intr-un elan de sinceritate mi-a spus: 'Domnule Coposu, dvs. sunteti un tip intratabil pentru ca nu vreti sa fiti nici prim-ministru, nici ministru, nici presedinte si nici nu vreti sa faceti avere. Deci sunteti un om foarte periculos si intratabil'.

I-am spus: 'Dimpotriva, cred ca tocmai dezinteresul meu fata de onorurile si demnitatile publice si fata de acumularea de avere imi da o independenta care ma face sa fiu foarte obiectiv in raporturile cu oamenii'.

Zice: 'Da, dar asta nu e o recomandare pentru compromisurile care sunt obligatorii in societatea romaneasca de acum'."
"...romanul nu se revolta atunci cand ii iei dreptul de a vorbi, dreptul la libertatile publice, dar se revolta cand ii iei dreptul la paine.

Spre deosebire de francezi, care sunt in stare sa organizeze o revolta in momentul in care li se pare ca sunt stirbiti de o cat de mica particica din dreptul lor de a se manifesta. Romanului, in schimb, poti sa-i iei dreptul de a se manifesta daca ii dai paine. E o deosebire, asta e realitatea!"

[Corneliu Coposu, p. 129]

Andreea Vass

Consilier Personal al Primului Ministru,
Lector universitar,
Facultatea de Relatii Economice Internationale
Academia de Studii Economice