Stefan Iordache, inmormantat cu onoruri militare

Restul...e tacere

"...Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui / Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui..."

...Cele cateva articole publicate de Ziare.com in aceste trei zile au fost citite de mii de ori, putini s-au incumetat insa a mai spune ceva. Ii inteleg. M-am confruntat eu insami cu aceasta senzatie de frivolitate a exprimarii unor sentimente altminteri profunde, deloc frivole. Sunt momente cand nimic nu te multumeste, cand nimic nu ti se pare potrivit, cuvintele se opresc undeva pe traseul incalcit al sentimentelor de tot soiul, peste care troneaza perplexitatea, neputinta, revolta... Paradoxal: orice e prea tipator in aceasta monumentala , imposibila liniste fara EI, cei care ne-au luminat existenta, in acelasi timp nimic nu este de ajuns...
Fac parte din categoria celor multi care l-au iubit pe Stefan Iordache de o viata, au fost spectacole pe care le-am urmarit de atatea ori incat aproape ca stiam pe de rost toate replicile, a fost idealul meu de desavarsire scenica, din... (arata tot comentariul) "...Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui / Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui..."

...Cele cateva articole publicate de Ziare.com in aceste trei zile au fost citite de mii de ori, putini s-au incumetat insa a mai spune ceva. Ii inteleg. M-am confruntat eu insami cu aceasta senzatie de frivolitate a exprimarii unor sentimente altminteri profunde, deloc frivole. Sunt momente cand nimic nu te multumeste, cand nimic nu ti se pare potrivit, cuvintele se opresc undeva pe traseul incalcit al sentimentelor de tot soiul, peste care troneaza perplexitatea, neputinta, revolta... Paradoxal: orice e prea tipator in aceasta monumentala , imposibila liniste fara EI, cei care ne-au luminat existenta, in acelasi timp nimic nu este de ajuns...
Fac parte din categoria celor multi care l-au iubit pe Stefan Iordache de o viata, au fost spectacole pe care le-am urmarit de atatea ori incat aproape ca stiam pe de rost toate replicile, a fost idealul meu de desavarsire scenica, din pleiada unor uriase valori ale scenei si ale ecranului carora am avut sansa de a le fi contemporana, pentru mine EL a fost CEL MAI ALTFEL DE MARE. A fost TOTAL.
...Cum bine ati observat unii dintre dumnavoastra, ne pierdem, pe zi ce trece, reperele. Ramanem din ce in ce mai saraci in ale sufletului si mintii. Ceea ce vine din urma nu e de natura sa ne dea sperante. Ne simtim din ce in ce mai singuri, mai parasiti...Onorurile post-mortem sunt de bun-simt, dar nu sunt suficiente. Trebuie sa invatam sa ii pretuim in fiece zi a existentei noastre. Si a lor. Atat cat mai sunt. Pentru ca, fara ei, ne asteapta o lunga iarna polara...
...Celor care L-au cunoscut indeaproape, familiei, prietenilor de suflet, colegilor, ma gandesc cu groaza cat de greu le va sa fie, stiindu-l de-a pururi plecat...
...Si ma intorc la cel mai desavarsit Hamlet pe care, cred eu, l-a dat teatrul romanesc, poate din intreaga lui existenta...si parca ii percep altfel conotatia replicii finale : "Restul e tacere..." (revenire la forma initiala)

MERITA ACESTE ONORURI,dar,MERITA SA MAI TRAIASCA!!!DE CE NE MOR INTELECTUALII??CAT DE ,,CONSUMATA" ESTE VIATA UNUI INTELECTUAL ADEVARAT??CE MEMORIE FANTASTICA,TREBUIE SA AIBA, UN ACTOR??CAT DE GREU ,TRAIESTE UN ACTOR[salariile mici,pensiile,foarte mici] SI DE CE ESTE EL,,ATAT DE GRABIT SPRE DRUMUL VESNICIEI"??!!Intrebari,la care ,ar trebui un raspuns.Cine sa-l dea??