Slovacia anunta ca va refuza intrarea pe teritoriul sau a presedintelui ungar

Bravo!

Apreciez foarte mult gestul acestora de a nu le aproba ungurilor intrarea pe teritoriul slovac.Impertinenti si obraznici acesti unguri,se pare ca la noi in tara s-au intins foarte mult si isi permit multe,favorizati de slabiciunile guvernantilor nostri.Steagurile Ungariei sa fie arborate in teritoriul lor nu la noi in tara si mai putin cu limba maghiara la noi in tara.Prea multe drepturi pentru ungurii de la noi din tara.

apreciere

o tara cu coloana vertebrala, care-si protejeaza proprii cetateni. bravo....nu am nimic cu ungurii dar sunt obraznici la fel ca cei care-i sustin international si considera ca li se cuvine totul numai lor. sa ne arate Israelul cate minoritati au ei in parlamentul si guvernul lor....sau cate personalitati romane se afla in congresul sua. ca ar fi destule.

un ungur

toti care au teritorii care apartin de drept ungarie tremura.......ca slovacii, romanii, ukrainieni, sirbii.....1918 nici unul nu a existat...dar vremea se va reintoarce cind totul v-a fi in balanta! Sint obrazni? De ce? ptr ca cer si lupta ptr ce a lor?......ce au facut romanii inafara de a da apa la moara?.....dar in fapte sinte-ti pix in trecut ca si in prezent si probabil viitor!

ungurii au dreptate

Nu cred ca noua ne-ar conveni ca presedintele Romaniei sa nu fie primit in Ucraina intr-o vizita in zonele locuite de romani.

Bravo lor, intradevar stiu ce vor

Noi nu stim sa pastram si aparam teritoriul national in care se odihnesc bunii si strabunii nostri.
Poate vom invata din aceasta lectie.
Inca odata cinste Slovacilor.

Bravo Slovacilor sa nu dati inpoi

Makar voi sa le dati o lectie de neuittat la kriminalli astia de bozgorri obrazznici si arogantti pina la Dumnezeu. Nemernicci astia mai rai ca nazzistii nu au ce cauta in Europa , trebuiesc arruncati inapoi de unde au venit , mama lor de cuttitari siu kurvve nesspalate. Chiorul nostru tace nu a avut acelasi curaj, ba mai mult nu vede cum garzile paramilitare fassciste unguresti vin in Transilavania si se antreneaza cum s a distruga Romania. Asta e culmea imbeccilitatii iar puterea si securitatea romana dorm in *** mamii lor in bocanci. Bravo Slovacia, , felicitari si umflatille bottul la javrelle astea riioase.

secuii si sasii nu sunt unguri

transilavania dupa nume latin inseamna dincolo de padure pe scurt; tran-silva

ardealul, inseamna dealul de aur, AUR DEAL; ar-deal

romanii din ardeal au fost condusi o perioada de unguri, dar pamantul si aerul nu este al ungariei, noi eram aici din era preistorica

si turcii ne-ai ocupat, dar noi suntem nativii, nu rentierii, sa terminat ci regatele si ocupatiile, demult

lobby-ul evreiesc v-au ajutat sa omorati la revolutie cu rusii in 1989, voi ati tras in noi, hunilor

oficial ungaria este tara cu cei mai multi tigani din europa cca 7 milioane de tigani( crima mult mediatizata impotriva romanilor din italia a fost comisa de un tigan ungur cu acte de roman) nu va reusi nimeni cu anti romanismul

intoxicati de mici, au procedat ungurii in romania la comanda si-n fotbal asa a facut si-n istorie, cine e mai tigan, betiv, barbar? de asta toti ungurii nu sunt sanatosi, ii primesti in casa ca musafiri si se gandesc cum sa devina stapani, noi toleram, dar si cand ne suparam?... (arata tot comentariul) transilavania dupa nume latin inseamna dincolo de padure pe scurt; tran-silva

ardealul, inseamna dealul de aur, AUR DEAL; ar-deal

romanii din ardeal au fost condusi o perioada de unguri, dar pamantul si aerul nu este al ungariei, noi eram aici din era preistorica

si turcii ne-ai ocupat, dar noi suntem nativii, nu rentierii, sa terminat ci regatele si ocupatiile, demult

lobby-ul evreiesc v-au ajutat sa omorati la revolutie cu rusii in 1989, voi ati tras in noi, hunilor

oficial ungaria este tara cu cei mai multi tigani din europa cca 7 milioane de tigani( crima mult mediatizata impotriva romanilor din italia a fost comisa de un tigan ungur cu acte de roman) nu va reusi nimeni cu anti romanismul

intoxicati de mici, au procedat ungurii in romania la comanda si-n fotbal asa a facut si-n istorie, cine e mai tigan, betiv, barbar? de asta toti ungurii nu sunt sanatosi, ii primesti in casa ca musafiri si se gandesc cum sa devina stapani, noi toleram, dar si cand ne suparam? studiati istoria, ne-am aparat cu 7 imperii, vom invata sa si atacam, asta-i provocarea (revenire la forma initiala)

slovacii au oua nu ca noi!

In sfirsit cineva ai pune la respect pe unguri ! Din pacate oficialii romani sunt pe nicaieri cind ungurii extremisti din Ungaria se plimba nestingheriti pe la tot felul de intruniri in Transilvania. Noi ne facem ca nu-l vedem pe nationalistul presedinte ungar cind vine la "autoguvernarile unguresti din Transilvania".Romania a ajuns sat fara stapini ! Rusine MAE roman si toti taietorii de frunza din ministerele romanesti !

Cum au pus romanii opinca pe Parlamentul din Budapesta

Cum au pus romanii opinca pe Parlamentul din Budapesta

... Si-au intrat trupele noastre in Budapesta la inceputul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vinători. Seful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat si foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum filfiia in vint flamura ungurească - rosu-alb-verde. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut... Dindu-si capela pe ceafă si scărpinindu-se după ureche si-a zis: "Să dau jos steagul unguresc si să pun fanionul de la companie?... Asta ar sti si madama de la popota domnilor ofiteri s-o facă..." "Dar am să chibzuiesc in asa fel ca să rămină de pomină si să fie si talpa Romaniei răzbunată..."
Zis si făcut. Chemind pe căprarul Bivolaru, s-au suit in norii Budapestei si au coborit steagul in lungul sforii, drept la jumătatea steajerului si, luind apoi opinca... (arata tot comentariul) Cum au pus romanii opinca pe Parlamentul din Budapesta

... Si-au intrat trupele noastre in Budapesta la inceputul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vinători. Seful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat si foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum filfiia in vint flamura ungurească - rosu-alb-verde. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut... Dindu-si capela pe ceafă si scărpinindu-se după ureche si-a zis: "Să dau jos steagul unguresc si să pun fanionul de la companie?... Asta ar sti si madama de la popota domnilor ofiteri s-o facă..." "Dar am să chibzuiesc in asa fel ca să rămină de pomină si să fie si talpa Romaniei răzbunată..."
Zis si făcut. Chemind pe căprarul Bivolaru, s-au suit in norii Budapestei si au coborit steagul in lungul sforii, drept la jumătatea steajerului si, luind apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs si a pus-o drept căciulă in capul steajerului, lăsindu-i nojitele s-atirne-n vint. Si asa a filfiit multă vreme in cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca romanească deasupra lui... "Cine oare să fi făcut această tragică glumă? - imi zise tovarăsul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care il cunoscusem in metropola maghiară; si zicind, imi arătă cu mina privelistea originală si neasteptată, care oprea in drum si intorcea capetele si altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic si ironic simbol al ingrozitoarei realităti, al catastrofalei prăbusiri a unui organism orgolios si despotic, tocmai sub călciiul acelui organism pe care tinuse genunchiul de fier atit amar de vreme, pe care intotdeauna l-a considerat nevrednic de lumina soarelui si de care totusi o viată-ntreagă s-a temut..." "Cine oare să fi dat vintului si să fi ilustrat cu atita măiestrie si atit de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfintului Stefan?", mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă, pierdută in văzduh, intrebind parcă cerul unguresc, dezolant de senin in ziua aceea. Apoi se intoarse cu privirea spre mine, si desi nu mai zicea nimic, am inteles că ar vroi o lămurire. (revenire la forma initiala)

Cum au pus romanii opinca pe Parlamentul din Budapesta(partea a 2 a)

Imi era milă de el, căci era un om distins la simtire. "Mă voi interesa, domnule doctor", ii zisei cu o nuantă de induiosare si, apropiindu-mă de santinelă, ii spusei să strige pe seful gărzii. "Este chiar acolea, domnule general", imi răspunse vinătorul mic si indesat, incordindu-se si făcind cu capul un gest despre cheiul Dunării.
- Cum il cheamă?
- Don sergent Iordan.
- Dar tu stii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?
- Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineată si tot dinsul a si executat ordinul... acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea si tot in cer se uită ca să indemne si pe altii...
Mă-ntorc putin spre stinga si nu departe zăresc un sergent si un căprar, care, fără să mă bage in seamă, gustau cu frenezie roadele isprăvii lor - ilustratia magistrală a unui moment istoric. Priveau cind la trecătorii enervati si sanchii, cind la opinca impertinentă, si pe fetele lor... (arata tot comentariul) Imi era milă de el, căci era un om distins la simtire. "Mă voi interesa, domnule doctor", ii zisei cu o nuantă de induiosare si, apropiindu-mă de santinelă, ii spusei să strige pe seful gărzii. "Este chiar acolea, domnule general", imi răspunse vinătorul mic si indesat, incordindu-se si făcind cu capul un gest despre cheiul Dunării.
- Cum il cheamă?
- Don sergent Iordan.
- Dar tu stii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?
- Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineată si tot dinsul a si executat ordinul... acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea si tot in cer se uită ca să indemne si pe altii...
Mă-ntorc putin spre stinga si nu departe zăresc un sergent si un căprar, care, fără să mă bage in seamă, gustau cu frenezie roadele isprăvii lor - ilustratia magistrală a unui moment istoric. Priveau cind la trecătorii enervati si sanchii, cind la opinca impertinentă, si pe fetele lor tuciurii si asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvirsită satisfactie. Păreau niste inspirati si niste draci geniali. Intreaga oaste romanească, intreaga natie mi s-au părut că se oglindesc in acesti doi zdrentărosi, sublimi chiar prin gradul de perfectiune la care poate ajunge o zdreantă... De-as fi fost singur! O! i-as fi privit ceasuri intregi fără să mă satur... Si, poate, i-as fi luat de git si i-as fi sărutat! Dar... le-am făcut semn să se apropie si, arătind domnului Ferency pe sergent, i-am zis incet, foarte incet: "Acesta este glumetul, care fără o intentie răutăcioasă, desigur, si cu toată naivitatea unui poznas, te-a făcut poate să suferi..." Si domnul Ferency, scăldindu-si ochii intre genele-i umede, mi-a replicat cu adincă melancolie:
- Dacă din sufletul si mintea unui simplu tăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sinteti aci! (revenire la forma initiala)

Cum au pus romanii opinca pe Parlamentul din Budapesta(partea a 3 a)

In după-amiaza aceleiasi zile, m-am indreptat din nou spre Palatul Parlamentului. Mă simteam dator fată de Iordan; trebuia să-i dau ceea ce in fata durerii domnului Ferency, nu i-am putut da. L-am chemat - era nedespărtit de Bivolaru -, mi-a povestit cum i-a dat in gind si cum a infăptuit isprava lui. L-am lăudat si mi-am plimbat mina mult pe fata lui suptă si radioasă si i-am dat un pachet de tigări regale. Si nu stiu cum, m-am pomenit că iau de nas pe căprarul Bivolaru, care se tot apropia de mine si pe care, cu cit il priveam, cu atit mai mult punea stăpinire pe firea mea. Era mic de statură, fata ii era smeadă si foarte pirlită de soare si vint; in fundul capului purta niste ochi mici, căprui si scăpărători. Avea dinti mărunti, albi si frumosi, si peste buza arsă de frigurile ostenelilor abia mijea o mustată roscovană -, un vulpoi de Mehedinti. Purta capelă pe sprinceană, iar in ce priveste imbrăcămintea părea infăsurat cu totul intr-un covor de... (arata tot comentariul) In după-amiaza aceleiasi zile, m-am indreptat din nou spre Palatul Parlamentului. Mă simteam dator fată de Iordan; trebuia să-i dau ceea ce in fata durerii domnului Ferency, nu i-am putut da. L-am chemat - era nedespărtit de Bivolaru -, mi-a povestit cum i-a dat in gind si cum a infăptuit isprava lui. L-am lăudat si mi-am plimbat mina mult pe fata lui suptă si radioasă si i-am dat un pachet de tigări regale. Si nu stiu cum, m-am pomenit că iau de nas pe căprarul Bivolaru, care se tot apropia de mine si pe care, cu cit il priveam, cu atit mai mult punea stăpinire pe firea mea. Era mic de statură, fata ii era smeadă si foarte pirlită de soare si vint; in fundul capului purta niste ochi mici, căprui si scăpărători. Avea dinti mărunti, albi si frumosi, si peste buza arsă de frigurile ostenelilor abia mijea o mustată roscovană -, un vulpoi de Mehedinti. Purta capelă pe sprinceană, iar in ce priveste imbrăcămintea părea infăsurat cu totul intr-un covor de petice, căruia expresia lui ii dădea ceva din prestanta unor odăjdii de samurai japonez fanatic. O crestătură adincă ii stăpinea obrazul sting si alta mai lată se răsfăta pe git sub urechea dreaptă; mai in sus de mină, pe antebratul sting, se zărea o cicatrice respectabilă... L-am intrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu naivitate si scurt: "Peste tot, domnule general". Si desfăcind repede o moletieră, mi-a arătat o rană de schijă, abia vindecată, la pulpa dreaptă; apoi, descheind singurul nasture pe care il mai avea la veston, puse degetul pe o diră de baionetă in lungul coastelor din dreapta care se vedea in intregime printre cele citeva suvite de pinză destrămată ce alcătuiau cămasa lui Bivolaru. Si era gata să-mi mai arate, dar l-am intrerupt: "Bine, bine... văd că esti crestat ca un răboj; dar unde ai căpătat rănile? In ce lupte?..." Si iarăsi cintecul lui: "Peste tot, domnule general. In Carpati, la Răsinari, la Olt, la Siret, la Oituz si chiar pe Tisa in aprilie, că eu, domnule general, am fost poate in patruzeci de atacuri mari si, in adevăr, eu sint răbojul isprăvilor regimentului nostru... pe mine sint crestate toate de la 1916 incoace... si nu mă las nici mort!..."
- Ei si acum iti pare bine că fă***ăm Romania Mare si că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinti, tocmai aci la Budapesta?
Si el, incordindu-se si privindu-mă soldăteste drept in lumina ochilor, imi răspunse sfătos si cu mindrie:
- E lucru mare, domnule general... Dar... am auzitără că mai e si o Vienă!... (revenire la forma initiala)

Cum au pus romanii opinca pe Parlamentul din Budapesta(partea a 4 a)

- E lucru mare, domnule general... Dar... am auzitără că mai e si o Vienă!...
Acestui nebun in toate mintile, acestui prototip al zdrentelor noastre glorioase de la 1917, care isi da seama perfect pină unde se poate intinde fiziceste Romania Mare, nu-i intra totusi in cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el si atitia au albit meleagurile cu oasele lor. El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simtire si la gindire, fără să poată exprima, intelegea totusi numai una: "faima si duhul romanesc cit mai departe, si peste Romania-Mare, Romania spirituală, Romania fără hotare".

General Marcel Olteanu