9 artificii publicitare guvernamentale bizare
Toate guvernele lumii au folosit relatiile publice (PR) pentru a-si spori notorietatea. In timp ce majoritatea tehnicilor folosite sunt destul de directe, unele s-au aventurat departe de normal. Avem aici de-a face cu artificii publicitare bizare.
9. Productia filmului "Mongol"
Kazahstanul intrase intr-un con de umbra inainte ca un anume Borat Sagdiyev sa aprinda o luminita deasupra vietii din aceasta tara, scrie Listverse.
Nu e nevoie sa spunem ca aceasta pelicula a trezit simtul patriotismului in inimile kazahilor, care au contracarat printr-o miscare similara, desi mai conventionala, producand "Mongol" (2007), un film nominalizat la Oscar, despre viata lui Genghis Han.
"Adoptandu-l" pe Han, kazahii au creat un erou prin care au incercat sa depaseasca imaginea negativa creata de Borat. Singura problema a fost ca mult mai multi oameni s-au uitat la filmul lui Sacha Baron Cohen, decat la "Mongol". Mult mai multi.
Foto: Listverse
8. Incidentul Taepodong
Madeline Albright a fost martorul unui artificiu publicitar de proportii mari atunci cand l-a vizitat pe Kim Jong Il. Cei doi oficiali au aparut impreuna la un spectacol tinut pe un stadion unde fluturau zeci de mii de pancarte cu testarea rachetei Taepodong.
Se spune ca ar fi fost un tertip al liderului coreean prin care sa ii arate secretarului de stat de atunci un gest de bunavointa - si o asigurare catre Statele Unite cum ca testul din 1998 ar fi ultimul. Desi pentru organizarea evenimentului s-a depus un efort foarte mare, promisiunea nu a fost tinuta niciodata, iar Kim Jong Il s-a intors la politicile sale.
Foto: Listverse
7. Orasul lui Boigny
Cum nu era satisfacut de capitala Abidjan, presedintele Felix Boigny a mutat in 1983 centrul puterii al Coastei de Fildes in orasul sau natal, Yamoussoukro. Acolo a construit Bazilica Notre-Dame de la Paix (Doamna noastra iubita a pacii), la un cost extraordinar de 300 de milioane de dolari, act considerat o incercare de imortalizare a propriei persoane.
In acest scop, liderul a ordonat ridicarea unei ferestre vitraliu cu portretul sau alaturi de o galerie de vitralii reprezentandu-i pe Iisus si apostoli. Totusi, cetatenii nu au fost foarte impresionati, mai ales dupa ce datoria externa a tarii s-a dublat in urma acestor cheltuieli.
Foto: Listverse
6. "Republica de los Ninos" a Evitei Peron
Atunci cand Evita Peron a murit din cauza cancerului la varsta de 33 de ani, mostenirea pe care a lasat-o a ramas in analele istoriei argentiniene. Printre titlurile pe care le-a detinut se numara vicepresedinte al Argentinei, Prima Doamna, lider spiritual al natiunii argentiene si fondator al Republicii Copiilor.
Republica Copiilor? "Republica de los Ninos" era un oras in miniatura unde toate cladirile au fost construite in functie de statura unui copil de zece ani. El avea un Parlament, un Palat al Justitiei, o cladire a Guvernului si alte edificii pentru armata copiilor, astfel incat tinerii cetateni sa poata sa vada ce inseamna o "republica adevarata".
Desi proiectul a pornit de la intentii bune, Evita Peron nu a luat in considerare faptul ca micutii sunt inclinati sa arate mai mult interes jocurilor decat itelor incurcate ale vietii politice.
Foto: Listverse
5. Bahrain si Michael Jackson
Dupa ce a fost achitat de acuzatiile de molestare in 2005, Michael Jackson avea nevoie de o pauza. Deci, ce a facut? Pur si simplu s-a urcat intr-un avion si s-a dus in Bahrain. Acolo a fost intampinat de Abdullah Hamad Al Khalifa, printul mostenitor, care i-a oferit daruri de zeci de mii de dolari, atentie si a mers atat de departe incat chiar l-a numit pe starul pop "frate".
Totusi, doua luni mai tarziu, Jackson s-a hotarat ca prea mult Orient strica si s-a intors in State. Mai tarziu printul l-a dat in judecata cerand sapte milioane de dolari, iar "relatia stransa de prietenie" a luat sfarsit.
Fireste ca, asa cum nimic pe lumea asta nu e gratis, nici "prietenia" beizadelei nu era dezinteresata: Abdullah era un aspirant la o cariera muzicala si a sperat ca Michael sa-i produca niste albume.
Foto: Listverse
4. Interzicerea scuipatului la Beijing
Intr-un efort de a creste standardele culturale la Beijing inainte de Jocurile Olimpice din 2008, autoritatile s-au hotarat sa starpeasca din radacini prostul obicei de a scuipa in locurile publice. Astfel, scuipatul a fost declarat obiceiul prost numarul 1 din metropola, iar amenzile au inceput sa curga.
Sute de ofiteri "ai mucusului" au trebuit sa patruleze pe strazi si sa imparta pungi gratuite acelora care nu puteau sa-si stapaneasca fluxul mucozitatilor. Autoritatile chineze nu au lasat nicio piatra neintoarsa in eforturile de a oferi turistilor straini o viziune fara flegme pentru Jocurilor Olimpice. Cateodata este uimitor ce pot sa faca tarile comuniste, nu-i asa?
Foto: Listverse
3. Bunkerele lui Enver Hoxha
Daca relatia apropiata cu Stalin nu era de ajuns de bizara, liderul albanian Enver Hoxha a construit intre 750.000 si un milion de bunkere pentru a-i convinge pe cetateni ca tara se putea apara in fata invaziilor. Pentru o tara cu o populatie de aproximativ un milion de persoane, aceste mini-adaposturi blindate, construite in "locuri strategice", serveau ca o bariera psihologica fata de inamicii considerati omniprezenti.
Atunci cand comunismul a fost rasturnat si tara est-europeana s-a deschis lumii intregi, a devenit clar ca Albania nu era tara dezvoltata despre care vorbea Enver Hoxha. Cat despre bunkere, s-a demonstrat ca suma necesara pentru a construi doua mini-adaposturi blindate era aceeasi cu cea necesara construirii unui apartament cu doua camere. Ei bine, asa se tineau oamenii pe intuneric.
Foto: Listverse
2. Orasul sahului din Kalmykia
Kalmykia este o republica rusa aflata la Marea Caspica. Ar fi ramas neobservata daca intreprinzatorul presedinte iubitor de sah Kirsan Ilyumzhinov nu ar fi ajuns la putere. Dragostea acestuia pentru jocul de origine orientala, cat si pentru relatiile publice, a transformat republica intr-un straniu exemplu al anacronismului post sovietic.
Cum Ilyumzhinov era presedintele Federatiei Internationala a Sahului, si-a propus sa promoveze acest joc prin construirea unui oras tematic. Cu un proiect rezidential in stil californian si o cladire impozanta unde maestrii sahului pot exersa, Ilyumzhinov si-a indeplinit pana peste cap datoria catre corpul de guvernamant al acestui sport.
Totusi, exista o mica problema. 300.000 de locuitori ai acestei tari traiesc in saracie, iar sursa fondurilor pentru construirea Orasului Sahului ... nu au fost divulgate.
Foto: Listverse
1. Tina Turner, alba
Prin "amabilitatea" Guvernului sud-african, Tina Turner a fost considerata "alba" pentru o perioada. Ei bine, aproape. Atunci cand Guvernul apartheid din Republica Sud-Africana s-a hotarat ca este important ca muzicienii de culoare sa cante pentru persoanele de culoare, a organizat o serie de concerte cu Clarence Carter, Curtis Mayfield, Millie Jackson si Tina Turner.
Guvernul avea impresia ca aceasta actiune ii va intari politica de segregatie rasiala. Totusi, i-a declarat pe artisti "albi onorifici", pentru ca acestia sa poata avea acces la hoteluri, restaurante si alte facilitati interzise persoanelor de culoare.
Evenimentele ulterioare au dovedit ca acest tur de forta de publicitara a fost pur si simplu o incercare de a linisti spiritele in randul populatiei de culoare, dar va fi mereu amintit drept un exemplu pentru cat de departe pot merge politicienii pentru a ramane la putere.
9. Productia filmului "Mongol"
Kazahstanul intrase intr-un con de umbra inainte ca un anume Borat Sagdiyev sa aprinda o luminita deasupra vietii din aceasta tara, scrie Listverse.
Nu e nevoie sa spunem ca aceasta pelicula a trezit simtul patriotismului in inimile kazahilor, care au contracarat printr-o miscare similara, desi mai conventionala, producand "Mongol" (2007), un film nominalizat la Oscar, despre viata lui Genghis Han.
"Adoptandu-l" pe Han, kazahii au creat un erou prin care au incercat sa depaseasca imaginea negativa creata de Borat. Singura problema a fost ca mult mai multi oameni s-au uitat la filmul lui Sacha Baron Cohen, decat la "Mongol". Mult mai multi.
Foto: Listverse
8. Incidentul Taepodong
Madeline Albright a fost martorul unui artificiu publicitar de proportii mari atunci cand l-a vizitat pe Kim Jong Il. Cei doi oficiali au aparut impreuna la un spectacol tinut pe un stadion unde fluturau zeci de mii de pancarte cu testarea rachetei Taepodong.
Se spune ca ar fi fost un tertip al liderului coreean prin care sa ii arate secretarului de stat de atunci un gest de bunavointa - si o asigurare catre Statele Unite cum ca testul din 1998 ar fi ultimul. Desi pentru organizarea evenimentului s-a depus un efort foarte mare, promisiunea nu a fost tinuta niciodata, iar Kim Jong Il s-a intors la politicile sale.
Foto: Listverse
7. Orasul lui Boigny
Cum nu era satisfacut de capitala Abidjan, presedintele Felix Boigny a mutat in 1983 centrul puterii al Coastei de Fildes in orasul sau natal, Yamoussoukro. Acolo a construit Bazilica Notre-Dame de la Paix (Doamna noastra iubita a pacii), la un cost extraordinar de 300 de milioane de dolari, act considerat o incercare de imortalizare a propriei persoane.
In acest scop, liderul a ordonat ridicarea unei ferestre vitraliu cu portretul sau alaturi de o galerie de vitralii reprezentandu-i pe Iisus si apostoli. Totusi, cetatenii nu au fost foarte impresionati, mai ales dupa ce datoria externa a tarii s-a dublat in urma acestor cheltuieli.
Foto: Listverse
6. "Republica de los Ninos" a Evitei Peron
Atunci cand Evita Peron a murit din cauza cancerului la varsta de 33 de ani, mostenirea pe care a lasat-o a ramas in analele istoriei argentiniene. Printre titlurile pe care le-a detinut se numara vicepresedinte al Argentinei, Prima Doamna, lider spiritual al natiunii argentiene si fondator al Republicii Copiilor.
Republica Copiilor? "Republica de los Ninos" era un oras in miniatura unde toate cladirile au fost construite in functie de statura unui copil de zece ani. El avea un Parlament, un Palat al Justitiei, o cladire a Guvernului si alte edificii pentru armata copiilor, astfel incat tinerii cetateni sa poata sa vada ce inseamna o "republica adevarata".
Desi proiectul a pornit de la intentii bune, Evita Peron nu a luat in considerare faptul ca micutii sunt inclinati sa arate mai mult interes jocurilor decat itelor incurcate ale vietii politice.
Foto: Listverse
5. Bahrain si Michael Jackson
Dupa ce a fost achitat de acuzatiile de molestare in 2005, Michael Jackson avea nevoie de o pauza. Deci, ce a facut? Pur si simplu s-a urcat intr-un avion si s-a dus in Bahrain. Acolo a fost intampinat de Abdullah Hamad Al Khalifa, printul mostenitor, care i-a oferit daruri de zeci de mii de dolari, atentie si a mers atat de departe incat chiar l-a numit pe starul pop "frate".
Totusi, doua luni mai tarziu, Jackson s-a hotarat ca prea mult Orient strica si s-a intors in State. Mai tarziu printul l-a dat in judecata cerand sapte milioane de dolari, iar "relatia stransa de prietenie" a luat sfarsit.
Fireste ca, asa cum nimic pe lumea asta nu e gratis, nici "prietenia" beizadelei nu era dezinteresata: Abdullah era un aspirant la o cariera muzicala si a sperat ca Michael sa-i produca niste albume.
Foto: Listverse
4. Interzicerea scuipatului la Beijing
Intr-un efort de a creste standardele culturale la Beijing inainte de Jocurile Olimpice din 2008, autoritatile s-au hotarat sa starpeasca din radacini prostul obicei de a scuipa in locurile publice. Astfel, scuipatul a fost declarat obiceiul prost numarul 1 din metropola, iar amenzile au inceput sa curga.
Sute de ofiteri "ai mucusului" au trebuit sa patruleze pe strazi si sa imparta pungi gratuite acelora care nu puteau sa-si stapaneasca fluxul mucozitatilor. Autoritatile chineze nu au lasat nicio piatra neintoarsa in eforturile de a oferi turistilor straini o viziune fara flegme pentru Jocurilor Olimpice. Cateodata este uimitor ce pot sa faca tarile comuniste, nu-i asa?
Foto: Listverse
3. Bunkerele lui Enver Hoxha
Daca relatia apropiata cu Stalin nu era de ajuns de bizara, liderul albanian Enver Hoxha a construit intre 750.000 si un milion de bunkere pentru a-i convinge pe cetateni ca tara se putea apara in fata invaziilor. Pentru o tara cu o populatie de aproximativ un milion de persoane, aceste mini-adaposturi blindate, construite in "locuri strategice", serveau ca o bariera psihologica fata de inamicii considerati omniprezenti.
Atunci cand comunismul a fost rasturnat si tara est-europeana s-a deschis lumii intregi, a devenit clar ca Albania nu era tara dezvoltata despre care vorbea Enver Hoxha. Cat despre bunkere, s-a demonstrat ca suma necesara pentru a construi doua mini-adaposturi blindate era aceeasi cu cea necesara construirii unui apartament cu doua camere. Ei bine, asa se tineau oamenii pe intuneric.
Foto: Listverse
2. Orasul sahului din Kalmykia
Kalmykia este o republica rusa aflata la Marea Caspica. Ar fi ramas neobservata daca intreprinzatorul presedinte iubitor de sah Kirsan Ilyumzhinov nu ar fi ajuns la putere. Dragostea acestuia pentru jocul de origine orientala, cat si pentru relatiile publice, a transformat republica intr-un straniu exemplu al anacronismului post sovietic.
Cum Ilyumzhinov era presedintele Federatiei Internationala a Sahului, si-a propus sa promoveze acest joc prin construirea unui oras tematic. Cu un proiect rezidential in stil californian si o cladire impozanta unde maestrii sahului pot exersa, Ilyumzhinov si-a indeplinit pana peste cap datoria catre corpul de guvernamant al acestui sport.
Totusi, exista o mica problema. 300.000 de locuitori ai acestei tari traiesc in saracie, iar sursa fondurilor pentru construirea Orasului Sahului ... nu au fost divulgate.
Foto: Listverse
1. Tina Turner, alba
Prin "amabilitatea" Guvernului sud-african, Tina Turner a fost considerata "alba" pentru o perioada. Ei bine, aproape. Atunci cand Guvernul apartheid din Republica Sud-Africana s-a hotarat ca este important ca muzicienii de culoare sa cante pentru persoanele de culoare, a organizat o serie de concerte cu Clarence Carter, Curtis Mayfield, Millie Jackson si Tina Turner.
Guvernul avea impresia ca aceasta actiune ii va intari politica de segregatie rasiala. Totusi, i-a declarat pe artisti "albi onorifici", pentru ca acestia sa poata avea acces la hoteluri, restaurante si alte facilitati interzise persoanelor de culoare.
Evenimentele ulterioare au dovedit ca acest tur de forta de publicitara a fost pur si simplu o incercare de a linisti spiritele in randul populatiei de culoare, dar va fi mereu amintit drept un exemplu pentru cat de departe pot merge politicienii pentru a ramane la putere.
Citeste mai multe despre artificii publicitare exces putere Orasul Sahului productie Mongol Tina Turner alba scuipat Beijing
Duminica, 27 Septembrie 2009, ora 14:05
Sursa: Ziare.com
Autor: Elena Enache
Autor: Elena Enache
Articol citit de 268 ori
Top stiri din Actual
