- -
sub 3 voturi
0
voturi
Editorial: Umbra lui Ceausescu
Cunosc o doamna care spulbera toate statisticile medicilor. Acum 20 de ani a suferit un accident vascular cerebral cumplit, si pe cand zeci de halate albe erau convinse ca o asteapta moartea, deoarece asa aratau cartile, aparatele si experienta, iar rudele se pregateau sa-i aprinda lumanarea, Dumnezeu i-a asezat un deget pe frunte si a intors-o printre vii.
Traieste si astazi, isi taraie un picior, nu poate folosi o mana, dar si-a construit viata ca si cand s-ar fi nascut fara ele. Si are o limpezime de bisturiu, de parca n-ar trai in aceasta lume, ci ar privi in ea printr-un ochean, de pe Luna.
In ziua cand toata lumea si-a adus aminte de Nicolae Ceausescu si a incercat sa gaseasca motivul pentru care tot mai multi romani il regreta, eu m-am gandit la ea. Destinul, sau un tratament ignorat, a facut ca accidentul sa survina la cateva zile de la Revolutie, motiv pentru care doamna mea n-a mai trebuit sa intre in lupta cu democratia.
Vremurile cand tot romanul a inceput sa simta ce inseamna grija zilei de maine, cand i se insuruba in creier teama, o alta teama, adusa, paradoxal, de libertate, dar asezata pe coordonate pentru care fiinta traita in comunism nu era programata, cand la serviciu se punea problema eficientei si invariabil veneau disponibilizari, toate acestea i-au ramas straine, deoarece le auzea de la altii, le citea in ziare.
Si astazi, pare ca varsta i s-a oprit undeva departe, si ceasul nu mai numara anii.
De cealalta parte sta lumea, cosmarul. Muschiul din cap, muschiul din pulpa, cutitul din spate. Zambetul perfid, ambitia de-a supravietui mai bine, nevoia, iscata din tenebrele fiintei, de-a calca pe altul pe cap. Democratia pusa-n steag, intr-un bat tinut de cunoscatori, pilele transformate in pietre filosofale, vechea garda resapata in varfuri de lance impotriva securitatii, pui de profitori deveniti lideri de opinie si de gasti politice.
Iar la poalele ei, oamenii. Chinuiti de ceaslovul unde tin socoteli pentru pantofi la copii, intretinere, doua pite unse, orarul magazinelor cu haine la mana a doua, coloanele cu rate, datele cand se schimba abonamentul la troleu. Stransi, mai multe generatii, in trei camere, deoarece au avut intelepciunea sa nu faca un credit pentru inca o locuinta.
Si, mai presus de toate, fara nicio speranta. Pe care daca le-ai arata-o, le-ai vari-o sub ochi cu forta, nici n-ar recunoaste-o.
Asa ca acei care privesc cu dispret spre poporul lipsit de perspectiva, care n-are la indemana, pana una-alta, decat comparatia, poate se gandesc inca o data. Pe marea masa a oamenilor nu o chinuia faptul ca nu putea citi in Scanteia manifeste impotriva lui Ceausescu.
Nici lipsa caldurii, cand acum isi inchid gazul preferand o plapuma in plus. Nu aveau teama ca-i da afara deoarece fabrica lucreaza in pierdere si stiau ca primesc o locuinta daca isi intemeiaza o familie si se cer la uzina.
Pana la urma, omul are nevoie de certitudini, iar astea vin odata cu increderea. Or pe frica nu se pot cladi aripi. Dar pot inmuguri. Doamna care a supravietuit nascandu-se intr-o lume pe care urma s-o desluseasca la televizor nu s-ar intoarce in comunism nici moarta.
Cristian Mihai Chis
Traieste si astazi, isi taraie un picior, nu poate folosi o mana, dar si-a construit viata ca si cand s-ar fi nascut fara ele. Si are o limpezime de bisturiu, de parca n-ar trai in aceasta lume, ci ar privi in ea printr-un ochean, de pe Luna.
In ziua cand toata lumea si-a adus aminte de Nicolae Ceausescu si a incercat sa gaseasca motivul pentru care tot mai multi romani il regreta, eu m-am gandit la ea. Destinul, sau un tratament ignorat, a facut ca accidentul sa survina la cateva zile de la Revolutie, motiv pentru care doamna mea n-a mai trebuit sa intre in lupta cu democratia.
Vremurile cand tot romanul a inceput sa simta ce inseamna grija zilei de maine, cand i se insuruba in creier teama, o alta teama, adusa, paradoxal, de libertate, dar asezata pe coordonate pentru care fiinta traita in comunism nu era programata, cand la serviciu se punea problema eficientei si invariabil veneau disponibilizari, toate acestea i-au ramas straine, deoarece le auzea de la altii, le citea in ziare.
Si astazi, pare ca varsta i s-a oprit undeva departe, si ceasul nu mai numara anii.
De cealalta parte sta lumea, cosmarul. Muschiul din cap, muschiul din pulpa, cutitul din spate. Zambetul perfid, ambitia de-a supravietui mai bine, nevoia, iscata din tenebrele fiintei, de-a calca pe altul pe cap. Democratia pusa-n steag, intr-un bat tinut de cunoscatori, pilele transformate in pietre filosofale, vechea garda resapata in varfuri de lance impotriva securitatii, pui de profitori deveniti lideri de opinie si de gasti politice.
Iar la poalele ei, oamenii. Chinuiti de ceaslovul unde tin socoteli pentru pantofi la copii, intretinere, doua pite unse, orarul magazinelor cu haine la mana a doua, coloanele cu rate, datele cand se schimba abonamentul la troleu. Stransi, mai multe generatii, in trei camere, deoarece au avut intelepciunea sa nu faca un credit pentru inca o locuinta.
Si, mai presus de toate, fara nicio speranta. Pe care daca le-ai arata-o, le-ai vari-o sub ochi cu forta, nici n-ar recunoaste-o.
Asa ca acei care privesc cu dispret spre poporul lipsit de perspectiva, care n-are la indemana, pana una-alta, decat comparatia, poate se gandesc inca o data. Pe marea masa a oamenilor nu o chinuia faptul ca nu putea citi in Scanteia manifeste impotriva lui Ceausescu.
Nici lipsa caldurii, cand acum isi inchid gazul preferand o plapuma in plus. Nu aveau teama ca-i da afara deoarece fabrica lucreaza in pierdere si stiau ca primesc o locuinta daca isi intemeiaza o familie si se cer la uzina.
Pana la urma, omul are nevoie de certitudini, iar astea vin odata cu increderea. Or pe frica nu se pot cladi aripi. Dar pot inmuguri. Doamna care a supravietuit nascandu-se intr-o lume pe care urma s-o desluseasca la televizor nu s-ar intoarce in comunism nici moarta.
Cristian Mihai Chis
Marti, 27 Ianuarie 2009, ora 08:45
Sursa: Ziare.com
Articol citit de 1042 ori
ARTICOLE PE ACEEASI TEMA
Nostalgicii, la mormantul lui Ceausescu (Video)
Bataie la coada la carne, de ziua lui Ceausescu
Era mai bine pe vremea lui Ceausescu?
Momentul plecarii lui Bush in elicopter, asemanat cu fuga lui Ceausescu
Top stiri din Actual
IlieG
spune:
27.01.2009, 10:11
Istorie
Da, ceva mai realist si mai echilibrat
Daca acum sunt 3 Milioane de romani refugiati politic in Vest
la munca si slugarnicie, poate ar fi bine ca macar 300000 din
profitorii castelor cu drepturi speciale , abuziv mitute cu venituri de huzur,sa fie si ei muncitori si atunci sa-i chemam inapoi si sa mai scrie or vorbeasca despre Istorie.
SQL
spune:
27.01.2009, 10:16
tranzitia generatiilor
Raposatul Brucan declara in urma cu 18 ani ca romanii verzi mai au nevoie de inca 20 de ani pentru a incepe sa inteleaga ce inseamna democratia. Astazi este evident ca d-nul Brucan era un optimist desi la vremea respectiva nu cred ca era vreun roman care sa nu-i fi adresat printre dinti cateva "urari de bine". Astazi este considerat un vizionar. Oare asa sa fie? Eu cred ca nu. Daca citim biografia d-nului Brucan este evident faptul ca omul a ocupat nu numai pozitii de varf in aparatul politic al Romaniei dar a si petrecut multi ani in occident si USA in misiuni diplomatice si diverse functii. Da, Brucan a fost un comunist pana in maduva oaselor. Dar tot nu a scapat de "impactul westului". A fost in contact multi ani cu o civilizatie si cu oameni care i-au largit orizonturile si i-au dezvoltat o gandire selectiva. Rezultatele se vad in cartile pe care le-a scris (o parte din ele remarcabile).
Okay ce lagatura are d-nul Brucan (fie-i tarana usoara) cu ce se intampla astazi in Romania?...
(arata tot comentariul)
aplaud articolul, dar si postarea dlui SQL
Ambele texte sunt frumoase si fac referinta la o realitate pe care si eu o percep intr-un mod apropiat de cei doi autori.
Daca inainte de '89 oamenii aveau niste repere clare (stiau ce au voie sa spuna si ce nu, prevedeau consecintele optiunilor si faptelor lor etc.), dupa schimbarea regimului multe repere au disparut. Categorii intregi de cetateni, mai ales cei in varsta, se simt mergand pe nisipuri miscatoare si nu prea inteleg incotro se indreapta, nici de ce unii se "descurca" si ei nu. Ceata care-i inconjoara face sa dispara reperele, chiar si cele interioare si atunci, e greu, viata devine foarte apasatoare si derutanta, iar comparatia cu cei care reusesc frustranta si devalorizanta.
(o mica observatie, dle SQL : autorul articolului e Mihai Chis, nu apocalipticul Chirieac)
Videl Radulescu
spune:
27.01.2009, 11:15
Sa cautam adevrul....
Am trait in Romania 56 de ani ,ma-m nascut sub monarhie,la 11 ani descarcam lenne in gara de sud Ploiesti,apoi am fost ucenic la o tabacarie in Ploiesti ,cad venea controlul ma piteau in podul fabrici,caram gustarea pt tabcari care consta din 3 feli de salam si branza,majoritatea,sufereau de boli de plamani,a venit anul 1945 si am plecat la sc.prof.com din Pl.primeam haine mancare si o bursa,am terminat liceul si in 1958 am lucrat la banca de Investiti ca contabil,dar salariul nu imi convenea si ma-m transferat la Blocul de Ulei Teleajen ca operator prim cu salari de 2200 lei format din prime de export ,productie,spor de toxicitate,ma-m castorit am 2 copi care au facut facultatea in tara sai au receput o alta facultate de informatica,liceul terminat in Pl.la Mihai Viteazul era cotat cel mai bun din judet,se facea carte .in 1966 ma-m, mutat la ONT pana la plecarea in Suedia dupa sotie care ceruse azil politic.Nu regret nimic din ce am facut in tinerete in tara speram ca... (arata tot comentariul)
din fericire, dl Radulescu,
ati avut sansa ca fiind muncitor, perseverent, bine dotat intelectual sa fiti favorizat de sistemul comunist pentru ca, din pornire, aveati un bun dosar. Amintiti-va insa ca unor tineri cu aceleasi calitati li s-a interzis accesul la studii pentru simplu motiv ca aveau un bunic preot, un tata chiabur sau cine stie ce alta "pata neagra" la dosar de care nu erau cu nimic responsabili par pe care au purtat-o o viata intreaga ca pe un handicap social major.
Alte recomandari:
Copyright © 2009 Ziare.com
Informatiile si imaginile stirilor sunt ©Copyright-ul ziarelor din care au fost extrase articolele.
Ziare.com nu este raspunzator pentru continutul lor.