Ambuteiaj in spatiu - cand impunem managementul traficului?

Cu toate ca este infinit, spatiul devine din ce in ce mai aglomerat - si mai periculos.

Pe masura ce tot mai multe tari intra in clubul celor care trimit diverse dispozitive pe orbita si in conditiile in care actiunile in spatiu nu sunt guvernate decat de cateva tratate si legi internationale, spatiul devine mai aglomerat decat o intersectie din Bucuresti, la ora de varf.

Satelitii geostationari trebuie sa ocupe un singur "inel" deasupra ecuatorului, la aproximativ 35.800 de kilometri de pamant. Este limpede deci motivul pentru care numarul limitat de locuri disponibile declanseaza conflicte intre tarile dornice sa-si lanseze sateliti.

Ca si intersectia susmentionata, spatiul trebuie sa fie reglementat de un program de "management al traficului", fara de care vom avea mult mai multe incidente precum ciocnirea dintre doi sateliti, saptamana trecuta.

In plus, in spatiu nu se afla doar sateliti. Accidentul de saptamana trecuta a aruncat in spatiu aproximativ 2.000 de bucati mari de materiale(fara a pune la socoteala tonele de deseuri care plutesc deja deasupra pamantului cu viteze 30 de kilometri pe ora) si pe care orice nava va trebui sa le ocoleasca cu grija de-acum incolo.

Printre acestea se numara si geanta cu scule ale unui astronaut ghinionist care a pierdut-o in timpul unei iesiri in spatiu pe Statia Spatiala Internationala. Fiecare dintre acestea are capacitatea de a produce mari daune sau chiar distrugerea totala a unui satelit, spre exemplu.

Lipsa regulilor in acest domeniu permite tuturor statelor participante la actiuni in spatiu sa se comporte dupa cum cred de cuviinta. Rusii, spre exemplu, nu si-au adus la sol satelitii dezafectati, si, ca urmare, unul dintre acestia a fost implicat in recentul accident de deasupra Siberiei.

Mai mult, nicio tara nu si-a limitat cantitatile de deseuri pe care le arunca in spatiu - pentru ca sunt in vigoare doar reguli, si nu legi, in acest sens.

Deseurile plutesc in jurul Pamantului zeci sau sute de ani, in functie de inaltimea la care se afla, inainte de a fi trase in jos de forta gravitationala. Ele se aprind la intrarea in atmosfera si ce nu arde complet ajunge pe pamant unde da Domnul.

Un alt pericol reprezentat de deseurile spatiale este perspectiva declansarii unui razboi pe Pamant. Daca, spre exemplu, se ciocnesc satelitii militari sau de spionaj ai doua tari care se afla in conflict, fiecare tara va incerca sa arunce vina pe cealalta pentru lovitura "preventiva".

De aici pana la un conflict armat mai este un pas.

Ca si in cazul traficului auto, unii au sugerat constructia de "parcari orbitale" care sa decongestioneze inelul pe care sunt plasati satelitii - "rablele" ar putea fi parcate acolo, pentru a face loc "masinilor functionale" - nici mai mult nici mai putin de 13.000 de sateliti.

Altii, precum Agentia Spatiala Europeana, au devenit brusc interesati in "managementul gunoaielor" care plutesc in jurul Pamantului.

Deocamdata se va pune in practica un proiect de monitorizare a deseurilor, pentru a evita viitoarele coliziuni - care sunt totusi aproape inevitabile, sustin expertii.

Nu s-a inventat inca "aspiratorul spatial" care sa stranga toate bucatile de materie care incarca inutil orbita Pamantului.

Statele pot insa sa-si limiteze drastic cantitatile de gunoaie pe care le arunca in spatiu, incetand sa mai considere ca acesta este infinit si poate fi folosit drept groapa de gunoi.

In loc sa se agate de teoria "libertatii de actiune" in spatiu, statele lumii ar trebui sa se puna de acord cu privire la legi care sa le restranga posibilitatea de actiune. Altfel, oamenii vor pierde posibilitatea de a actiona in una din cele mai folositoare regiuni ale spatiului orbital.

Ana Ilie