Jocurile sunt facute, asteptam proiectele candidatilor!

Les jeux sont faits, rien ne va plus! Marti au fost inchise listele de candidati pentru alegerile locale din 1 iunie. In ultimele doua zile, mai toti aspirantii la Primaria Capitalei au venit cu alai sa-si oficializeze intrarea in cursa. Vasile Blaga (PDL), Cristian Diaconescu (PSD), Ludovic Orban (PNL) si Codrin Stefanescu (PC), Aurelian Pavelescu (PNTCD), Virginia Vedinas (PRM) si, ultimul, dar nu cel din urma, Sorin Oprescu. Cozmin Gusa si-a trimis reprezentantii, in semn de protest fata de faptul ca BEC a refuzat sa accepte ca listele PIN sa contina si independenti.

Cel mai relaxat a vrut sa para Ludovic Orban, cel mai crispat a fost, stie el de ce, Cristian Diaconescu.

Cat de relaxati putem fi insa noi privind oferta?

Politicieni de varf, niciun profesionist al administratiei

In primul rand, nu vedem printre candidati niciun profesionist al administratiei. Ludovic Orban a fost, ce-i drept, viceprimar, insa a tratat functia strict politic. In rest, politicieni prin excelenta, chiar trei fosti ministri - justitia si afacerile interne sunt cel mai bine reprezentate. Gasim printre candidati un presedinte, doi vicepresedinti si un secretar general de partid.

In schimb, dintre favoritii sondajelor de opinie, unul nu candideaza, Silviu Prigoana, altul, Liviu Negoita, tine cu dintii de sectorul lui, iar altul, Sorin Oprescu, a fost nevoit sa recurga la o candidatura pe cont propriu dupa ce partidul a refuzat sa mizeze pe el.

Ce proiecte de administratie vor sti ei sa sustina, e greu de spus. Deocamdata nu s-au intrecut, cu exceptia ideilor, cam crete, ale lui Cozmin Gusa. In rest, am avut parte doar de scandaluri politice si batalii interne.

Una peste alta, avem de-a face cu personalitati politice grele, de calibre apropiate, dar nu prea bine asezate in tiparul primarului pe care s-a dovedit ca-l prefera bucurestenii. Se profileaza asadar, din nou, un vot eminamente politic. Poate totusi, cine stie, sa avem vreo surpriza si sa vedem si ceva dezbateri de fond.

La ce ar trebui sa aduca ele raspunsuri? Altfel spus, ce ne doare cel mai mult in Bucuresti?

Marile probleme

De ceva vreme, durerea cea mai mare a bucurestenilor este traficul infernal, pentru care toata lumea il acuza pe Adriean Videanu. Are desigur si el o vina. Santierele, absolut necesare altminteri, au fost deschise heirupist, toate deodata, blocand practic Bucurestiul.

Dar aglomeratia este, sa fim cinstiti, consecinta directa a cresterii nivelului de trai. Oamenii o duc mai bine, firmele la fel, s-au cumparat masini intr-un ritm infernal si strazile s-au umplut. Apoi, un oras supraaglomerat ca Bucurestiul, de trei ori mai populat pe kilometrul patrat decat oricare alta capitala a Uniunii Europene, nu poate avea un trafic fluid. Ce poate face primarul, dupa inchiderea santierelor, este sa treaca la sistematizarea traficului, cu multe sensuri unice si semafoare "destepte".

Ce mai poate face primarul este sa imbunatateasca transportul in comun, pe partea lui insa, adica RATB, pentru ca metroul este in subordinea ministerului Transporturilor. Asa ca poate primarul sa stea in cap ca tot guvernul decide in privinta Metrorex. La fel si in privinta numarului de agenti de circulatie, subordonati ministerului de Interne.

Ce mai poate face primarul in privinta traficului, dupa ce pune pe picioare transportul in comun, este sa incerce taxari progresive si semnificative pentru accesul in diferite zone ale orasului. N-ar fi o inventie romaneasca, dar cu siguranta una extrem de impopulara, greu de asumat din punct de vedere electoral.

O alta problema majora sunt cainii vagabonzi. Cei mai vizibili candidati au fost recent provocati sa-si expuna solutiile pentru acest flagel. Nimic concret, nimic convingator, pentru ca limitarile legale sunt drastice si impactul electoral al unei solutii transante presupune multa vointa politica. Asa ca si in acest domeniu este putin probabil sa vedem vreo rezolvare.

Salubritatea nu este a primariei generale, iar deszapezirea doar partial, in ceea ce priveste strazile pe care circula transportul in comun. Iar marea durere dupa ce ninge este tocmai pe stradutele pastorite de sectoare.

Ar mai fi in subordinea primariei generale RADET-ul, adica acel cosmar al bucurestenilor, care raman fara apa calda si caldura cand le este lumea mai draga. Problema regiei de termoficare a fost rezolvata in alte tari prin generalizarea centralelor termice de bloc sau apartament. La noi insa, chiar legislatia pune tot felul de piedici celor care doresc sa faca acest pas. Cat timp exista, RADET, cu reteaua sa ciuruita si pierderile gigantice, este o gaura neagra care inghite deopotriva banii municipalitatii si ai bucurestenilor.

Mai sunt desigur si alte suparari ale Capitalei, insa, probabil ca acestia vor fi caii de bataie ai campaniei. Ramane de vazut cat de bine vor reusi sa-i calarareasca viitorii candidati.