Caucazul de Sud, de la "intersectia civilizatiilor" la "intersectia rutelor energetice"

Daca ar fi ca toate proiectele de export al energiei propuse pentru Caucazul de Sud sa se indeplineasca, regiunea ar fi inecata intr-un munte de sute de miliarde de dolari provenin din comercializarea resurselor de petrol si gaze naturale.

Odinioara considerata "intersectia civilizatiilor", regiunea Caucazului de Sud s-a afirmat in ultima vreme drept o intersectie a rutelor de transport a energiei, noteaza RFERL.

Printr-o minune a geografiei, regiunea are situarea perfecta pentru noul rol: la sud si est este marginita de care poseda resurse uriase de hidrocarburi, in vreme ce nordul si vestul doresc acces la aceste resurse.

Cele trei tari din Caucazul de Sud, Armenia, Azerbaijanul si Georgia se gasesc deci intr-o pozitie privilegiata, fiind destinate sa fie curtate si privilegiate pentru a permite tranzitul energiei.

Din nefericire, aceeasi situatie privilegiata inseamna ca sunt si expuse diverselor conflicte si certuri pe bogatiile pe care le poseda - fiind inconjurate de puteri mai mari si mai amenintatoare.

De sute de ani, Turcia, Iranul si Rusia se lupta pentru influenta in regiune - de 200 de ani incoace, Rusia a fost puterea dominanta absoluta.

In acest context, razboiul cu Georgia din vara lui 2008 a demonstrat, inca o data, ca Rusia nu va fi data la o parte chiar usor, chiar daca fostele ei republici si-au declarat independenta si au continuat schimbul energetic pe cont propriu.

Interesul principal al Rusiei nu este insa Georgia, ci Azerbaijanul, singura tara din Caucazul de Sud care are si rezerve serioase de hirdrocarburi.

Apropierea de Turcia a facut ca Azerbaijanul sa fie prima republica ex-sovietica care construieste conducte alternative de transport a hidrocarburilor, prin Turcia, spre Europa, ocolind Rusia.

Primele transporturi prin conducta petroliera Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) si prin gazoductul Baku-Tbilisi-Erzurum (BTE) au ajuns la destinatiile europene in 2006. In acel moment, monopolul rusesc asupra rutelor de export ale petrolului din Marea Caspica a fost distrus.

De la constructia BTC si BTE, monopolurile de stat LUKoil si Gazprom au incercat sa pastreze monopolul Rusiei asupra contractelor energetice cu Europa si au incercat sa se asigure ca se realizeaza si alte proiecte privind hidrocarburii din zona Marii Caspice.

Desi pare paradoxala, miscarea este logica: Gazpromul are nevoie de Europa in aceeasi masura in care Europa are nevoie de Gazprom. Daca se pierde procentul de 60% din venituri care reprezinta vanzarile catre Europa, monopolul rusesc ar avea serios de suferit.

Gazprom se apropie acum de incheierea unei intelegeri cu Azerbaijanul, potrivit careia gazele naturale azere ar urma sa curga prin conductele rusesti din nou.

Gazele azere ar fi foarte folositoare si pentru gazoductul rusesc South Stream, care va traversa Marea Neagra, din Rusia in Bulgaria, unde s-ar divide in doua - o parte ar starbate Marea Mediterana, ajungand in Italia, o alta ar trece prin Serbia si Ungaria, pana in Austria.

Fara gazele azere, orice alte proiecte de gazoducte din Caucaz ar fi intarziate cu ani buni sau chiar anulate.

In ceea ce priveste Turcia, aceasta ar prefera sa vada construit gazoductul european Nabucco, care ar tranzita teritoriul turc si ar reprezenta o noua sursa de venit.

Turcia "vinde" insa scump Nabucco- in schimbul gazoductului ce ar spori independenta energetica a Europei, vrea garantarea integrarii in Uniunea Europeana.

Nici cu Azerbaijanul nu are o relatie dezinteresata: turcii ii preseaza pe azeri sa semneze o intelegere conform carea, de indata ce intra pe teritoriul turc, gazul azer devine gaz turcesc (fiind revandut apoi Europei).

La randul sau, Azerbaijanul cere, pentru gazele si petrolul sau, sprijin in conflictul cu Armenia cu privire la enclava Nagorno-Karabach.

Din ecuatia complexa a regiunii nu putea lipsi Uniunea Europeana, care incearca prin toate mijloacele sa capete influenta in regiune.

Principalul scop al europenilor este diversificarea rutelor de transport, mai ales cu rute ocolind Rusia - de cand Rusia a atacat Georgia, rutele de aici nu mai sunt considerate sigure.

Singurul actor ramas pana acum in umbra este Iranul - insa in ultima perioada, relatiile Teheranului cu Baku s-au imbunatatit, cu toate ca Iranul si Azerbaijanul nu au reusit sa-si rezolve lunga disputa cu privire la delimitarea platoului maritim in Marea Caspica (se duce o lupta crancena pe rezervele uriase din aceasta regiune).

Oficialii iranieni intetesc contactele cu omologii azeri, sperand ca, intr-o zi, hidrocarburii iranieni sa circule prin conductele din Caucaz- prezente si viitoare.