Impacarea maghiarilor, victoria oportunismului

Mai stie cineva de cate ori s-au despartit si s-au impacat moderatii lui Marko Bela si radicalii lui Laszlo Tokes? Identificati public mai degraba prin tonul prin care isi formuleaza revendicarile pro-autonomiste decat prin continutul mesajelor politice, UDMR si UCM au o problema fundamentala, vizibila in istoria scurta dar tumultoasa a ultimilor cinci ani: nu pot trai nici impreuna, nici separat.

Momentul de cotitura al relatiei dintre radicali si moderati a fost Congresul de la Satu Mare din 2003, cand Laszlo Tokes s-a trezit exclus din conducerea UDMR, unde si asa ocupa o pozitie mai mult simbolica decat cu autoritate reala- cea de presedinte de onoare.

Odata cu mazilirea lui Tokes, parea ca apele in Uniune s-au despartit definitiv. Radicalii au inceput sa-si construiasca pas cu pas o formatiune politica de sine statatoare: au atacat sistematic inititativele moderatilor (inclusiv pozitia UDMR in ceea ce priveste revizuirea Constitutiei), au introdus in Parlament proiecte legislative extravagante, precum Legea automiei, au incercat sa impuna in maghiarime o noua divizie de politicieni.

Razbunarea UDMR a fost, ca sa folosim un cuvant drag lui Marko Bela, "punctuala", insa extrem de eficienta: ca urmare a lobby-ului Uniunii, radicalii nu au reusit sa se inscrie in cursa electorala din 2004, candidatura UCM fiind respinsa de Biroul Electoral Central. Intre toate aceste episoade, presa a consemnat, insa, si nenumarate intalniri, tratative si alte asemenea bezele politice pe care cele doua tabere si le-au trimis cu mare grija sa nu-si arda definitive puntile ce le-au legat inainte de 2003.

In vara anului trecut, soarta ucemistilor parea, insa, ca se schimba. Enervat de faptul ca UDMR insista sa ramana la guvernare alaturi de liberali, presedintele Traian Basescu descoperea, brusc, intr-o vizita prin secuime, ca maghiarii au o alternativa politica. Atentia subita acordata de Basescu radicalilor i-a determinat pe liderii UDMR sa vorbeasca chiar de negocieri intre seful statului si oamenii lui Sasz Jeno, menite sa-i scoata pe moderati din Parlament.

Fie ca au existat doar in mintea politicienilor, fie ca au fost "desenate" de-adevaratelea, aceste planuri au fost date peste cap de alegerile locale. Aflate pentru prima data in concurenta directa, ambele formatiuni au fost dezamagite. UDMR a trebuit sa-si sanctioneze 15 filiale pentru rezultatele proaste, in timp ce PCM (numele oficial al partidului radicalilor) nu a reusit sa "rupa" o bucata importanta din electoratul maghiar.

Succesul lui Laszlo Tokes, care a reusit sa se "califice" in Parlamentul European ca independent, nu a fost, iata, transferat si catre formatiunea sa.

"Marea impacare maghiara", asa cum este numita in aceste zile de presa concilierea dintre UDMR si PCM nu este, asadar, decat o victorie a matematicii si a fricii ambelor parti ca vor ramane pe dinafara Parlamentului. Este, de altfel, si cea mai comoda solutie: obisnuiti unii cu altii, radicalilor si moderatilor le este mai usor sa se re-infrateasca temporar decat, de exemplu, sa-si schimbe strategia, cautand sa-si atraga alegatori si dintre etnicii romani.

Un asemenea demers ar presupune cu siguranta mai mult efort, mai multa bataie de cap, dar ar avea, probabil si rezultate pe termen mai lung decat o alta impacare de dragul stampilelor de vot.

Iata, insa, ca atunci cand vine vorba de politica, "improvizatia" traditional romaneasca este traductibila si in limba maghiara.

Oana Dobre

Citeste mai multe despre UDMR marea impacare maghiari Parlament alegeri Laszlo Tokes Marko Bela

Miercuri, 30 Iulie 2008, ora 18:20

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 1914 ori

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

Marko Bela vrea sa se vada joi ori cu Tokes, ori cu UDMR

UDMR respinge colaborarea cu PCM

Szasz Jeno: UDMR nu vrea o colaborare electorala cu PCM

Alianta PCM - UDMR pentru alegerile parlamentare

Marko Bela vrea acelasi numar de parlamentari, pentru UDMR