Zece ani de Putin: autoritarismul rus, o trasatura istorica

De la numirea lui Putin in pozitia de vicepremier in august 1999, Rusia a devenit, dintr-un stat instabil dar semidemocratic al anilor '90, o structura autoritara care joaca in forta pe plan global. Autoritarismul nu este insa o creatie a lui Putin.

Structura autoritara ruseasca isi are propriile izvoare in chiar doua trasaturi ale statului rus: imensitatea sa geografica si lipsa granitelor bine delimitate, noteaza Stratfor.

Pentru ca teritoriul ei este atat de mare, Rusia este aproape condamnata la saracie. Cu exceptia notabila a fluviului Volga, Rusia nu beneficiaza de rauri care sa asigure un transport eficient al bunurilor.

Daca multe dintre orasele occidentale s-au dezvoltat in jurul nodurilor de transport, in Rusia centrele de urbanism au luat nastere uneori numai ca rezultat al planificarii de stat. Sankt Petersburg, spre exemplu, a fost ridicat exclusiv ca un avanpost din care Rusia sa poata tine piept Suediei si sa controleze Marea Baltica.

Industrializarea de care au beneficiat Europa si Statele Unite ale Americii in secolul al XIX-lea a insemnat construirea de drumuri care sa faca din acest proces unul profitabil.

De asemenea, concentrarea populatiei in centre urbane a fost necesara atat pentru obtinerea unor piete de munca ieftine, dar si pentru atingerea unor niveluri la care pietele de bunuri sa fie rentabile economic.

Rusia insa nu a avut nici drumuri si nici suficienta populatie pentru a realiza aceste lucruri. In Rusia, orasele mari necesitau hrana la fel de multa. Eforturile statului de a confisca bunurile fermierilor au dus ulterior la rebeliuni.

Asuprirea populatiei rurale a continuat in special pana la constructia de cai ferate, ridicarea Uniunii Sovietice si aparitia de centre industriale marete. Dar chiar si atunci orasele nou construite au fost amplasate strategic si nu economic.

Este cazul orasului Magnitogorsk, care a fost ridicat la est de Muntii Ural pentru a-l proteja de eventualele atacuri din partea Germaniei.
Obstacolele Rusiei in calea dezvoltarii economice au putut fi trecute doar prin intermediul planificarii statale si terorii institutionale.

Prima epoca de dezvoltare a Rusiei a avut loc odata cu venirea la putere a lui Stalin, o epoca a terorii prin excelenta.

Daca una din cauzele autoritarismului rusesc poate fi explicata prin vastitatea teritoriului sau, care a trebuit controlat, un motiv si mai puternic rezida in faptul ca aceasta tara duce lipsa de granite bine delimitate.

Pentru a realiza importanta acestui factor trebuie sa ne uitam in istoria Rusiei- mai precis, invaziile mongole.

Pentru ca majoritatea Rusiei este formata dintr-o tundra imensa fara obstacole majore in calea calaretilor mongoli, acestia au putut inainta pana la marginea Moscovei. Acolo au dat piept cu paduri extrem de dese, lucru care i-a fortat sa descalece, oferind astfel taranilor rusi sansa de a le tine piept timp de trei secole.

Mongolii i-au invatat pe rusi cat de daunatoare poate fi o amenintare perpetua din partea unei forte straine, aceste invazii succesive lasand in memoria colectiva rusa urme adanci.

Ecouri ale acelor timpuri teribile au aparut in istoria Rusiei, fie ca a fost vorba despre razboaiele provocate de Napoleon sau de Hitler. Este acum de inteles de ce multi rusi privesc astazi expansiunea NATO si UE ca pe doua amenintari la adresa unui teritoriu rusesc mereu ravnit de celelalte puteri.

Expansiunea, unicul scop

Dupa ce perioada invaziilor mongole a luat sfarsit, strategia Rusiei poate fi redusa la un singur cuvant: expansiune. Pentru realizarea acestui obiectiv, Rusia si-a dedicat mare parte din eforturi construirii unei armate care ar putea sa cucereasca teritorii in cautarea de securitate.

Complicatiile unei asemenea strategii sunt de trei tipuri.

In primul rand, securitatea astfel dobandita este una incompleta. In timp ce multe alte tari dispun de bariere naturale in calea pradatorilor - Chile are Muntii Anzi si desertul Atacama, Marea Britanie are Canalul Manecii, Italia are Alpii - in Rusia aceste lucruri lipsesc cu desavarsire.

In al doilea rand, costul asigurarii granitelor se dovedeste a fi unul extrem scump, mult prea scump pentru a nu afecta insasi supravietuirea in sine a statului. O granita mai extinsa necesita o armata mai numeroasa si mai greu de intretinut.

In al treilea rand, orice teritorii pe care Rusia le-a cucerit reprezinta casa unor oameni care au alte nationalitati decat cea ruseasca. Acestor populatii nu le place ideea de a locui in zone tampon pentru securitatea Rusiei.

Tinerea acestor popoare in frau nu este o treaba usoara. Este nevoie de forte de securitate numeroase si abile in penetrarea grupurilor de rezistenta si in adunarea de informatii.

In zilele noastre, Rusia se vede inconjurata de dusmani: Vestul, lumea musulmana si China. In interior, numai trei din patru cetateni sunt etnici rusi, si acestia sunt mai in varsta decat media populatiei.

Dependenta de exportul de hidrocarburi si lipsa unei economii de piata functionabile sunt alte doua puncte slabe ce vor trebui abordate de viitori lideri rusi.

Arsene Cosmin Madalin