Schimbarea la fata a Elenei Udrea - tricotajul politic al uninominalului

Elena Udrea manipuleaza cu succes presa, tintindu-si principalul obiectiv de campanie, schimbarea imaginii.

Ultima sa isprava, cand a tricotat in direct la Realitatea TV, a facut rapid cariera fiind analizata, interpretata, disecata mai ceva decat o declaratie politica. Se poate mai buna publicitate? Mi-e greu sa cred.

De fapt, trebuie sa recunoastem, Elena Udrea este unul dintre politicienii care-si joaca foarte bine cartea inainte de alegerile uninominale, motiv pentru care merita un studiu de caz.

Asadar, avem un candidat, Elena Udrea, intr-un colegiu din cartierul bucurestean Drumul Taberei.

O mica cercetare demografica trebuie sa-i fi aratat staff-ului ei de campanie ca zona este dominata de persoane trecute de prima tinerete, multi fost militari, oameni cu o ierarhie a valorilor foarte clara in care familia este pe primul plan, si, in cadrul acesteia, femeia are un loc bine definit - in primul rand gospodina, mama si sotie, abia apoi orice altceva.

Tinerii sunt minoritari si oricum mai greu de adus la vot, asa ca esential pentru Elena Udrea este ca capteze electoratul majoritar al zonei.

Dar cum? Imaginea sa consacrata n-o ajuta deloc. Ea si-a creat singura, de buna voie si nesilita de nimeni, aceasta imagine de care acum se straduieste sa scape, adica a unui personaj monden, provocator, mereu in miezul scandalului, fara mari aplecari catre viata de familie si, cu atat, mai putin pentru gospodarie.

Presa, servita copios cu aceasta imagine aducatoare de audienta, a exploatat-o la maximum fara ca multa vreme Elena Udrea sa fi fost deranjata.

Cu lectia invatata, acuzatiile pe care le aduce acum presei pentru creionarea acestui contur sunt o momeala bine gandita, pe care media o musca din plin, mediatizand cu spor tot arsenalul cu ajutorul caruia fosta blonda de la Cotroceni munceste la curatarea imaginii.

Am vazut-o cu sarmaua si cu mopul, iar sambata seara cu andrelele in mana, dand practic un test la tricotataj politic. Socheaza din nou, este in centrul atentiei, dar in noul sens dorit de ea.

Sigur, pentru electoratul mai pretentions si mai avizat, spectacolul a fost ridicol. De ce te-ar califica talentele gospodaresti pentru un loc in Parlament?

Nu ar fi fost mai eficient un proiect bine inchegat si bine sustinut? Depinde pentru cine. Pentru electoratul majoritar din colegiul unde candideaza Elena Udrea, ma tem ca nu.

Cu siguranta, oamenii au stat mai degraba sa o urmareasca tricotand si asteptand sa scape vreun ochi sau sa se intepe cu andreaua, decat ar fi stat sa o asculte explicand vreun astfel de proiect.

Chiar si unii dintre cei care ar fi fost interesati de politica autentica, s-au blazat dupa atatea cicluri electorale in care promisiunile, angajamentele si ideologiile au fost numai bune de aruncat la cos imediat dupa ce ultimul vot a fost pus in urma.

Elena Udrea stie ca la viitoarele alegeri vor avea castig de cauza notorietatea si imaginea. Pe una o oare, insa nu tocmai fericita, la cealalta lucreaza, eficient se pare.

"Eu am fost tot timpul aceeasi, nu e prima oara cand dau cu mopul, nu e prima oara cand vin la deschiderea anului scolar. Sunt o persoana obisnuita care face lucruri obisnuite. E adevarat, nu mai am timp ca altadata, dar sunt o persoana normala care stie sa faca lucrurile simple in mod curent", ne spune ea.

De fapt, problema Elenei Udrea este problema, cu mult mai grava, a intregii clase politice romanesti - una de credibilitate si imagine.

Inainte ca electoratul sa fie dispus sa asculte si sa creada din nou promisiuni si proiecte, politicienii trebuie sa scape de imaginea, pe care singuri si-au creat-o, de corupti, ireponsabili si mincinosi.

Probabil insa ca, in multe cazuri mopul, sarmalele si andrelele sunt total insuficiente pentru o primenire reala.