- -
sub 3 voturi
0
voturi
Parinti straini
Am, in jur, cateva perechi de parinti carora nu le poate spune nimeni de ce au ramas singuri. Daca-i intreaba cineva, zic ca sunt multumiti, deoarece copiilor, aflati la mii de kilometri, le este mai bine decat in tara lor. Ca familist care nu posed, impreuna cu nevasta-mea, decat o pisica, nu am de unde sa stiu cat de fericit poti sa fii cu mintea departe, intrebandu-te de cate ori rade copilul tau printre straini.
Perechile mele de parinti nu ma pot convinge ca nu li s-a spart sufletul in mii de cioburi. De ceva vreme, de cand Ancuta, Stela, Ciprian si Doru au plecat, li s-au adancit ridurile, ochii le sunt mereu sticlosi si par mai adunati de spate. Au si scazut in inaltime, incat imi pare ca, la un moment dat, cand va trebui sa se intoarca in pamant, vor fi de doi, trei centimetri. Cat niste ciulini pitici, arsi de soare si de neputinta, nefolositori.
... Ancuta e inginera. Pana acum un an a lucrat in divizia romaneasca a unui producator de componente electrice, in cercetare. Avea masina de serviciu, masina personala, apartament de serviciu - se mutase din orasul natal - si salariu mare, pentru un oras de provincie: o mie de dolari. Stiu ca la aceeasi munca, in State se castiga mai mult, nu aici vreau sa ajung... Ca si copil, nu i-a lipsit nimic. Acum un an a decis ca nu mai suporta - nu am inteles niciodata ce, si zau ca nu sunt rautacios - si a plecat in Montreal. Zice ca e fericita, ca e respectata. O cred. Zilele trecute, a plecat si sora-sa, in Italia, s-a maritat.
... Stela e invatatoare. Cu cata bucurie venea acasa si-mi povestea despre copii! Nu castiga mai nimic, dar sotul ei, director de filiala de banca, putea, din punct de vedere financiar, orice. Stela a avut de mica tot ce visau copiii de la ea din clasa, era, cum se spune, fata de bani gata. In ianuarie anul acesta, a plecat la Vancouver. Am primit o vedere: Suntem ok, acomodarea e mai grea, dar ne ajuta prietenii. Va fi bine, va asteptam in vizita".
... Ciprian a avut masina de la 18 ani. Un Opel. Si-a intrerupt studiile arhitectura si a deschis un magazin de haine. Printre primele din Cluj-Napoca. In doi ani, era un om bogat si s-a insurat cu fiica unui universitar. Acum o luna, s-a decis ca pleaca. Mi-a scris din Detroit: Orasul e fantastic, Chisule, sunt viiiu!!"
... Doru a terminat in vara ASE. Copil de ambasador. Petrecerea de absolvire a fost unul dintre evenimentele la care ar fi trebuit sa ma duc imbracat in costum. Nu m-am dus. I-am intalnit parintii joi, vis-a-vis de primaria generala. Maica-sa avea intr-o mana umbrela, si-n cealalta o pungulita. Am iesit si noi, Ghita a fost rechemat, mergem in parc, poate ploua, dar ne-am gadit sa hranim pasarile, ca acum suntem singuri...". Doru a emigrat in Sacramento, l-au chemat doi prieteni plecati dupa revolutie, care au o firma de instalatii. Ce nu i-am dat noi, mai Cristi? Cati copii aveau atatea?"
... Eu nu ma pot desprinde de oamenii de varsta mamei mele asa, scurt, expediindu-i cu formule de genul am o intalnire", intarzii la serviciu", si stau mereu si-i ascult. Dupa ce imi povestesc despre copii, cat le e de bine, cum sunt ei de apreciati si de ce sa nu fie, in definitiv, ii cunosc pe toti, nu sunt niste imbecili - tac, scot cate-o poza si se uita la ea indelung.
Le tremura mainile, le tremura vocile, prin urmare le tremura inimile. Ar trebui sa-i incurajez, dar sunt talamb in momentele alea. Si mie-mi vine sa o tai, dar nu mi-l pot scoate din cap pe tata, care daca ar mai trai, mi-ar explica cat e de greu printre straini. Nu am curaj sa incerc, nu sunt destul de tare sa ma rup fara sa ma uit inapoi.
Am multi prieteni care se stramba, cand vine vorba de pensionari. Ca se inghesuie in autobuze si cu treaba, si fara treaba, ca sunt agitati, ca sunt irascibili, ca sunt senili si greu de suportat. Ca le-a trecut vremea, sa mai stea prin case, sa nu mai bantuie. Multi dintre ei sunt parinti singuri. Si se gandesc ca nu-si vor avea copiii la capatai, sa le puna o lumanare. Se conving mereu ca bunastarea lor le intareste oasele, dar sa sting cu fiecare clipa de dor.
Nu vreau sa sugerez ca cei plecati ar fi trebuit sa stea, naibii, in mormanul asta de gunoi, chiorandu-se sa descopere in varful lui o violeta de Parma - care sunt convins ca asa, incet si cu truda, va aparea, chiar daca noi vom fi batrani. As dori numai sa le scrie scrisori mai des, cu stiloul pe hartie, nu listate la imprimanta - in tus nu exista viata. Sa poata sa planga, mangaind astfel cerneala. Singura forma de contact parinte-copil.
Cristian Mihai CHIS
Perechile mele de parinti nu ma pot convinge ca nu li s-a spart sufletul in mii de cioburi. De ceva vreme, de cand Ancuta, Stela, Ciprian si Doru au plecat, li s-au adancit ridurile, ochii le sunt mereu sticlosi si par mai adunati de spate. Au si scazut in inaltime, incat imi pare ca, la un moment dat, cand va trebui sa se intoarca in pamant, vor fi de doi, trei centimetri. Cat niste ciulini pitici, arsi de soare si de neputinta, nefolositori.
... Ancuta e inginera. Pana acum un an a lucrat in divizia romaneasca a unui producator de componente electrice, in cercetare. Avea masina de serviciu, masina personala, apartament de serviciu - se mutase din orasul natal - si salariu mare, pentru un oras de provincie: o mie de dolari. Stiu ca la aceeasi munca, in State se castiga mai mult, nu aici vreau sa ajung... Ca si copil, nu i-a lipsit nimic. Acum un an a decis ca nu mai suporta - nu am inteles niciodata ce, si zau ca nu sunt rautacios - si a plecat in Montreal. Zice ca e fericita, ca e respectata. O cred. Zilele trecute, a plecat si sora-sa, in Italia, s-a maritat.
... Stela e invatatoare. Cu cata bucurie venea acasa si-mi povestea despre copii! Nu castiga mai nimic, dar sotul ei, director de filiala de banca, putea, din punct de vedere financiar, orice. Stela a avut de mica tot ce visau copiii de la ea din clasa, era, cum se spune, fata de bani gata. In ianuarie anul acesta, a plecat la Vancouver. Am primit o vedere: Suntem ok, acomodarea e mai grea, dar ne ajuta prietenii. Va fi bine, va asteptam in vizita".
... Ciprian a avut masina de la 18 ani. Un Opel. Si-a intrerupt studiile arhitectura si a deschis un magazin de haine. Printre primele din Cluj-Napoca. In doi ani, era un om bogat si s-a insurat cu fiica unui universitar. Acum o luna, s-a decis ca pleaca. Mi-a scris din Detroit: Orasul e fantastic, Chisule, sunt viiiu!!"
... Doru a terminat in vara ASE. Copil de ambasador. Petrecerea de absolvire a fost unul dintre evenimentele la care ar fi trebuit sa ma duc imbracat in costum. Nu m-am dus. I-am intalnit parintii joi, vis-a-vis de primaria generala. Maica-sa avea intr-o mana umbrela, si-n cealalta o pungulita. Am iesit si noi, Ghita a fost rechemat, mergem in parc, poate ploua, dar ne-am gadit sa hranim pasarile, ca acum suntem singuri...". Doru a emigrat in Sacramento, l-au chemat doi prieteni plecati dupa revolutie, care au o firma de instalatii. Ce nu i-am dat noi, mai Cristi? Cati copii aveau atatea?"
... Eu nu ma pot desprinde de oamenii de varsta mamei mele asa, scurt, expediindu-i cu formule de genul am o intalnire", intarzii la serviciu", si stau mereu si-i ascult. Dupa ce imi povestesc despre copii, cat le e de bine, cum sunt ei de apreciati si de ce sa nu fie, in definitiv, ii cunosc pe toti, nu sunt niste imbecili - tac, scot cate-o poza si se uita la ea indelung.
Le tremura mainile, le tremura vocile, prin urmare le tremura inimile. Ar trebui sa-i incurajez, dar sunt talamb in momentele alea. Si mie-mi vine sa o tai, dar nu mi-l pot scoate din cap pe tata, care daca ar mai trai, mi-ar explica cat e de greu printre straini. Nu am curaj sa incerc, nu sunt destul de tare sa ma rup fara sa ma uit inapoi.
Am multi prieteni care se stramba, cand vine vorba de pensionari. Ca se inghesuie in autobuze si cu treaba, si fara treaba, ca sunt agitati, ca sunt irascibili, ca sunt senili si greu de suportat. Ca le-a trecut vremea, sa mai stea prin case, sa nu mai bantuie. Multi dintre ei sunt parinti singuri. Si se gandesc ca nu-si vor avea copiii la capatai, sa le puna o lumanare. Se conving mereu ca bunastarea lor le intareste oasele, dar sa sting cu fiecare clipa de dor.
Nu vreau sa sugerez ca cei plecati ar fi trebuit sa stea, naibii, in mormanul asta de gunoi, chiorandu-se sa descopere in varful lui o violeta de Parma - care sunt convins ca asa, incet si cu truda, va aparea, chiar daca noi vom fi batrani. As dori numai sa le scrie scrisori mai des, cu stiloul pe hartie, nu listate la imprimanta - in tus nu exista viata. Sa poata sa planga, mangaind astfel cerneala. Singura forma de contact parinte-copil.
Cristian Mihai CHIS
Luni, 16 Octombrie 2006, ora 10:11
Sursa: Ziare.com
Articol citit de 2302 ori
Top stiri din Actual
Mitza
spune:
16.10.2006, 10:53
Frumos articol
D-le Chis,
daca nu v-ati intrebat numai retoric de ce pleaca romanii, chiar cei cu bani, va enumar eu cateva motive generale:
-din cauza minciunilor
-din cauza neamurilor proaste cu bani
-din cauza lipsei de perspectiva
-din cauza spagilor pe care trebuie sa le dea pentru orice
-din cauza nedreptatilor de tot felul
-somaj
Prin 1990 mai erau si alte motive: batai, arestari, mineri, etc. Am cunoscut in 1990 un tanar caruia ii "disparuse" fratele pe 14 iunie. A fost sa anunte la politie. I s-a raspuns ca "o fi plecat din tara". N-a mai aparut nici pana in ziua de azi.
Multi o sa fie insa si in strainatate dzamagiti, nu umbla caini cu covrigi in coada.
Eu unul, daca m-as intoarce in timp, n-as mai pleca, si asta cu orice risc. In fiecare zi ma topesc de dorul tatei si al mamei !
Mitza
mitica popescu
raspunde:
16.10.2006, 21:22
Ai dreptate, inteleg perfect ... vezi postarea mea
Multumesc.
Mitza
raspunde:
17.10.2006, 08:59
Plang...
Am citit-o si postarea ta si pe toate celelalte... Sant trist, e ora 8 dimineata si eu planng la birou. Ieri am vorbit cu mama si e cam bolnava.
Mitza
Joe
spune:
16.10.2006, 11:05
Mai d-le Chisu ne omori...
cel putin pe mine unul, caci nu pot sa nu iti spun decat ca ai mare dreptate in ceea ce scrii si iar o sa sara pe mine fel de fel de frustrati ce vor sa ma trimita la doctor...Am trait astfel de clipe, am mai scris, ca am fost de ambele parti, intai nemultumit de tot ceea ce ma inconjura in tara si cu gandul plecarii si-apoi acolo in occident cu dorul in suflet de copil, parinti, prieteni, etc. Sansa amara, daca o pot numi asa, mi-a "suras" dupa ce-am incheiat contractul din tara respectiva am revenit pentru o perioada in tara si dupa cateva luni a decedat tatal meu...Cred c-ar fi fost cumplit sa fi fost departe de tara in acele momente. Asa ca nu scriu pentru cei smecheri, ci pentru cei care mai au o urma de suflet si de ratiune in ei sa se gandeasca bine inainte de a pleca la tot, sa cantareasca bine toate situatiile.Si inca ceva, acum unde lucrez am un program de lucru extraordinar, lucrez 28 de zile si 28 de zile plec acasa in tara in concediu si aici se intampla de multe ori sa... (arata tot comentariul)
Viata nu e simpla!
spune:
16.10.2006, 14:17
Da, imigratia implica o rupere sufleteasca
Da, imigratia implica o rupere sufleteasca:
-o rupere de Rromanica, pentru viitorul tau si al copiilor tai
-o rupere de familiar, de familie, de parinti / frati / surori / prieteni buni
-daca nu esti suficient de tare mai bine "stai acasa" si nu mai pleca!
-stiu multi parinti care nu s-au putut adapta in America si au preferat sa se intoarca si sa moara in Romania in saracia lor familiara...
-"change is danger and opportunity" = schimbarea implica pericol si oportunitate, in limba chineza definite de acelas simbol; viata nu e simpla nici daca stai, nici daca te duci...
-pentru fiecare relatie de dor ce moare in RO, o alta relatie infloreste in patria adoptiva (sau mai multe chiar: copii, noi prieteni, noi rude, etc.)
-daca trag linia si adun, dupa 18 ani (2 in Austria, 16 in USA),
pot spune ca MERITA si daca as da filmul inapoi, tot asa as alege!
Schimbarea de loc si de tara
spune:
16.10.2006, 15:53
Doar cei tari reusesc in viata!
Doar cei tari reusesc in viata!
----------------- / parintii nostri s-au mutat si s-au adaptat de la sat la oras si tot le-a fost greu, cu tot comunismul pe cap, plus saracia, mirlania si minciuna generala...
Noi ne mutam pe alt continent si ne adaptam aici pentru un viitor mai bun, cu tot stresul inerent necesara, e o investitie de suflet!
Da, fiecare generatie duce mai departe Repetabila Povara, "the (life) show must go on!"...
R.R.
spune:
16.10.2006, 15:57
asa este, dar...
Sa ne aducem aminte ca multi dintre cei care ne sunt parinti au plecat din sat la randul lor si au lasat parinti si familie. Si eu sint din tagma celor care au plecat in strainatate. Imi trebuie sase ore de zbor sa-mi vad parintii. Tata, inaintea mea a plecat din sat la liceu si apoi la facultate. Afost repartizat intr-un oras la sase ore de condus de satele parintilor. Il vedeau patru zile pe an, cand ma ducea si ma aducea din vacanta. Telefon nu aveau acasa, doar in sat, la posta.
Eu vin in Romania zece zile pe an si ii sun in fiecare saptamana.
Oare este asa de rau ca acesti 'copii de bani gata' nu doresc sa stea pe banii parintilor?
lucian
spune:
16.10.2006, 16:00
Copilul unui parinte
uite ca mai facut sami fac bagajul... sa ma intorc la mama , care desii stiu ca ai plac lucrurile si banii pe care ai trimit de departe, e mereu trista si isi exprima dorul necontenit cind vorbim la telefon
am sai scriu o scrisoare, si de data asta nam so mai "printez" am so scriu!
sa traiesti frate si sa mai scrii de astea .....
Fost Critic al lui Chis...
spune:
16.10.2006, 19:12
Jos Palaria Cristi: scrisul bate poza...
Jos Palaria Cristi: scrisul bate poza...
Ai surprins DORUL, melancolia si tristetea aceea esentiala, BRAVO!
Nebunaticule, ai transformat rubrica asta in tele (online) novela de mare succes, cinti la pianul emotional cu maiestrie, TOT mai bine.
Acuma ca ne-am invatat deja cu poza crunta, de pomina, poate ne faci o surpriza de proportii...
patrik
spune:
16.10.2006, 19:25
emotie
ma gamdesc la emotia care ni s-a asternut tuturora peste suflete; au disparut injuriile si insultele gratuite. le multumesc cititorilor si ii multumesc acestui om care a reusit sa ne daruiasca inca o data un dram din adancul lui ptr a-l reflecta pe al nostr.
numai bine
Rocan
spune:
16.10.2006, 20:01
Bravo, dar...
Mosule aproape ca m-ai facut sa pling. Nu pot sa nu-ti dau dreptate. Dar trebuie sa invatam si noi romanii ca lumea devine din ce in ce mai mica si ca au trecut vremurile cind ne ascundeam dupa gardul de acasa sau dupa granita tarii in care ne-am nascut. Daca ai bani si timp ajungi din Bucuresti la Montreal cu avionul cam tot in atit timp cit cu trenul la Baia Mare, NU?
Sa auzim de mai bine.
mitica popescu
spune:
16.10.2006, 21:19
Inca o data bravo Cristi! ...parca i-ai descris pe ai mei.
Desi ma gandesc ca i-as putea aduce aici la mine, intr-o zi, timpul trece, ani trec, si de cate ori ma duc acasa ii vad tot mai batrani si mai adusi de spate. Asta imi creeaza un soc.
Nu-mi fac iluzii ... daca i-as aduce in Chicago i-as "ameti" complet, caci sunt legati de gradina lor de langa Bucuresti, de blocul din Drumul Taberii in care am crescut si de care nu par sa se mai desprinda.
Drame individuale, ale celor plecati. De multe ori stau si ma intreb daca a meritat cu adevarat si daca nu cumva ne-am ratacit sufletele prin straini.
Multumesc pentru empatie. Te saluta un roman "realizat", din Chicago.
andrei psepolschi
spune:
16.10.2006, 21:25
excelent articol
Fac parte din cei care am plecat din tara cu parintii asa ca nu am de unde sa stiu ce inseamna sa pleci singur, dar datorita articolelor de acest fel am ajuns sa-mi dau seama ce a insemnat pentru alti oameni, inclusiv pentru parintii mei ruperea de cei din Romania. Excelent articol.
Adrian
spune:
17.10.2006, 01:50
ai dreptate ...insa
Am sa iti spun ceva Chisule...in primul rind scuze pentru apelativul utilizat, insa ma simt mai aproape de tine numindu-te asa...sper sa imi ierti indrazneala...Ai idee de cit ori am inlemnit cu amaritul meu de stilou in mina fara sa pot scrie macar un cuvint alor mei?...Am ales sa ii sun si sa le spun ca sint bine...ai mei stiu bine ca sint in regula si ca nu am lipsa de nimic...Exista un fel de mutilare sufleteasca pentru oricine pleaza din tara...cine nu o recunoaste nu e onest...INsa chiar nu mai aveam nimic de facut si stii de ce? Pentru ca altfel, ajungeam sa imbatrinesc linga ai mei, acolo, uitindu-ma la ei cum se sting incet-incet...iar ei se uitau la mine cum ma chinuiesc in zadar, oftind si mai rau, pentru ca eu, copilul lor, pe care l-au crescut nu am nici un fel de orizont...
Nu stiu cit de mult ma respecta oamenii aici unde sint...dar stiu ca dupa 5 ani de munca extraordinara...ani in care am depus eforturi de neimaginat...am capatat eu insumi respect pentru mine...Si...
(arata tot comentariul)
romanca
spune:
17.10.2006, 03:46
vino in America..macar in vizita!
Domnule draga, te felicit pentru frumoasele si realistele articole pe care le scrii! Ai dreptate,emigrarea este grea si pentru cei care pleaca si pentru cei care ramin(din familie).Ti se sfisie sufletul dar crezi ca e mai important sa-ti sacrifici sentimentele tale si ale parintilor tai decit viitorul copiilor! Motivele? Fiecare le stim,fiecare avem povestea noastra.Noi am plecat imediat dupa revolutie, cu copii de clasa 8-a si a9-a si acum sintem bunici. Am realizat aici in 16 ani ceea ce n-a realizat neam de neamul nostru in tara. E adevarat ca muncim ca disperatii si sintem scoliti pina-n dinti! Daca stii ce vrei ,aceata tara iti ofera toate posibilitatile. Ne e dor de tara,de prieteni,de neamuri,de toti.Ii vedem si de doua ori pe an si le dam la fiecare atit cit putem ca sa le facem viata mai usoara.Le telefonam mereu si le trimitem bani si medicamente.Mama ,cind nu mai vrea aici o telefonam la fiecare 2 zile. E greu, dar pentru orice este un pret de platit-acesta este... (arata tot comentariul)
Cristi acum pune poza faina!
spune:
17.10.2006, 04:11
Parinti straini vs Parinti disperati
Ai descris atit de bine capitolul general: Parinti straini...
Ce este chiar si mai greu? Cind parintii din RO stiu ca fiul/fiica lor divorteaza in noua tara, pierde serviciul, face depresie crunta si nu mai poate lucra, masina-i reposedata, evacuat din locuinta, si vine inapoi cu coada intre picioare si grav bolnav/a de nervi in RO dupa, sa zicem, 15 ani de libertate in "America" ... Acum nu-i mai place nimic in RO, depresia se adinceste si sinuciderea-i doar la doi pasi ... Vrei sa studiezi cazuri concrete pentru editorialul urmator?
Alte recomandari:
Copyright © 2009 Ziare.com
Informatiile si imaginile stirilor sunt ©Copyright-ul ziarelor din care au fost extrase articolele.
Ziare.com nu este raspunzator pentru continutul lor.