In Suedia, sistemul educational a fost transformat prin introducerea posibilitatii ca oricine - parinti, grupuri din societatea civila si, cel mai important, intreprinderi comerciale - sa-si infiinteze proriile scoli, care primesc finantare pentru fiecare elev de la stat, aproape in acelasi cuantum ca si scolile de stat.
Avand in minte principiul solidaritatii, suedezii au avut parte de un succes extraordinar cu aceasta deschidere totala a sistemului educational, iar parintii si elevii sunt absolut incantati. Anders Hultin, unul din creatorii sistemului de "scoli libere" din Suedia, sustine ca ideea de profit este motorul care sta la baza acestei reforme: scolile de succes sunt incurajate sa se multiplice, intocmai ca o franciza de restaurant fast-food.
Aceste scoli au succes in plasarea absolventilor in slujbe bune, insa asta nu este suficient pentru ca experimentul sa dureze. Scolilor trebuie sa li se permita sa aiba profit pentru a continua.
Doar in cativa ani, sistemul de "scoli libere" a transformat educatia in Suedia si a dus la crearea a peste o mie de scoli noi.
La inceput, criticii ideii aparute in 1992 nu s-au obosit nici macar sa o atace, sustinand ca este o masura simbolica, deoarece parintii cu venituri modeste nu au nevoie de scoli noi ci de imbunatatirea celor existente. Acestia au prezis moartea "in fasa" a reformei.
Insa o data pusa in practica, ideea "simbolica" a avut un efect extraordinar, mutand puterea din mana guvernului in cea a comunitatilor.
Numarul scolilor independente a crescut de la 80 la 1100, consfintind o revolutie in educatia traditionala. Acolo unde comunitatile locale sunt nemultumite de scoala lor, numai trebuie sa isi piarda timpul facand petitii la autoritati, ci pot gasi o "franciza" de scoala de succes si isi creeaza una in comunitatea lor.
Succesul absolut al programului este ca aceste scoli, care primesc finantare de la stat la fel ca si scolile din sistemul de stat, au permisiunea sa faca profit. Asta, pentru ca se vor extinde in functie de cerere - daca sunt prea multe cereri de inscriere, pur si simplu se creeaza inca o scoala pentru a satisfacere cererea, in loc sa-i puna pe parinti sa se inscrie pe o lista de asteptare. Pentru a se putea extinde, au nevoie sa faca bani. Fara profit, numarul scolilor particulare ar fi foarte mic, si cu orientare religioasa.
Este o chestiune de implicare. De ce si-ar crea un profesor propria scoala, daca asta ar insemna ca s-ar ruina din punct de vedere financiar? Daca insa are perspectiva de a inova educatia si de a si face un profit (nu mare, nici mic, ci potrivit), atunci acesta este incurajat sa porneasca pe cont propriu.
Trateaza scoala nou infiintata ca pe o afacere iar pe parinti ca pe clienti, asa ca institutia este usor adaptabila cerintelor pietii muncii si familiile sunt multumite de calitatea educatiei pe care o primesc copiii lor.
Articolul de mai... Vezi tot