Editorial: Cinci candidati intr-unul singur

Astept de ceva vreme sa scriu un text cu titlul "End of choice", ca dupa aceea sa ma ocup de cultura gazonului englezesc sau chimia vietii la arici (ala chelios, desigur).

Imi tremura neuronii privind la zbaterea ticaloasa, inima imi falfaie eliminand toxine, mi-am spalat blugii in care tineam pastila de propanolol, deci moment mai propice nu se putea.

Si cand parea ca nimic rau nu se mai poate intampla, Nati Meir s-a retras din cursa prezidentiala, deci nu mai am nici macar optiunea sa votez un ins cu lumile plecate cu steaua, ca sa resping tot ce-mi ofera ogorul politic spre a-i delega prerogativa mea fundamentala de proprietar si beneficiar.

Trebuie ales, prin urmare si in principiu, dintre astialalti, si nu voi selecta din memorie decat lucrurile bune de care si-au legat numele.

Traian Basescu e un geniu al dansului din buric, deci pot aprecia perfectiunea. Un erudit al clasei animalelor politice, sef de promotie al repetentilor ratiunii, care se gudura la auzul gandului ca va reusi sa le plateasca pensiile si salariile daca-i da tara un guvern si un parlament majoritar.

Tot la plus: a reusit sa condamne regimul totalitar la putin timp dupa ce-l lua dupa umeri pe Adrian Nastase si le plangea de mila romanilor ca trebuie sa aleaga intre doi fosti comunisti, si nu lasa o clipa sa treaca fara sa anunte ca se lupta cu grupurile de interese care au stors Romania de resurse. Iar mai nou, anunta reforma sistemelor care au permis privilegii cu nemiluita - pusca si cureaua lata sunt, deocamdata, tot acolo, dar va zdrobi, nu-i asa, oraduirea cea cruda si nedreapta.

Mircea Geoana e un geniu al duiosiei, si aici, am tot o sfera. Un glob de cristal mi-ar spune insa ca tot ce propune e in viitor, c-asa lucreaza logica, gramatica si istoria. Poate ca Romania are nevoie de o evolutie pe scara comportamentului unui presedinte, si bag mana in foc ca Mircea Geoana ar reusi sa o contabilizeze.

La plus: a reusit sa stranga partidul in jurul sau ca un ghem, si nu conteaza ca e compus din interese. Are secretul solidaritatii. Si ce-i trebuie poporului decat un pic de liniste, conform invatamintelor lui Ion Iliescu? Ce mai conteaza ca, nereusind sa biruie baronii, se ia cu ei la tranta subminandu-le puterea financiara din interior?

Crin Antonescu e un balerin. A avut taria sa treaca peste momentul de ratacire cand il acuza pe Tariceanu ca-si instaleaza in functii clientii politici din acelasi grup financiar si a sfarsit acceptandu-le sustinerea. La plus: ca sa transmita la televizor mesajul dorit demolator la adresa lui Traian Basescu si-a sacrificat prezenta la sedintele Parlamentului, reusind sa se situeze in topul chiulangiilor.

Promite insa un alt fel de Romanie, a bunului-simt. Cum nu traim intr-o fabula, hai sa-l credem ca nu fabuleaza si nu manaca rahat.

Sorin Oprescu e o mare figura. Viseaza la un Bucuresti suspendat peste gunoaie, si zau daca nu de asta are nevoie Capitala ca sa scape de peisajul nesimtit si mizerabil pe care nu l-a acoperit nimeni cu competenta. Daca iese presedinte, are intentii bune: linistea noastra.

Medic fiind, stie ce inseamna un Prozac. Aproape ca m-am dus sa-l votez, desi nu s-au construit sectiile.

Kelemen Hunor e ungur, si cu asta am spus totul. Omul e serios, apartine singurului partid consecvent si crede in ceva. Nu sunt de acord cu ceea ce crede, dar apreciez tenacitatea. Il votez si pe el.

Acuma, sa facem un exercitiu: sa schimbam numele intre ele, datele unor evenimente si cateva personaje. V-a iesit unul singur? Mie da! Nati Meir-presedinte.