2,6
Si da, si nu
127
voturi
Revolta impotriva meritocratilor
Planul de salvare a sistemului financiar a fost un moment bizar in istoria economiei, deoarece de pe urma sa au beneficiat tot cei care trasesera foloase si de pe urma exuberantei irationale a pietelor - sefii firmelor financiare. Inainte de criza economica, redistributia bogatiei era considerata cel mai mare obstacol in calea eficientei economice. Insa valorile solidaritatii au fost date la o parte de "meritul" individual.
Atunci cand meritul se masoara in bani, nu exista nicio limita etica in ceea ce priveste dimensiunea fluturasului de salariu al unui individ, spune Jean-Paul Fitoussi, profesor de economie si sef al Observatorului francez de conjuncturi economice din Paris, intr-un editorial pentru Project Syndicate.
Paradoxul este ca o parte a acestei evolutii se datoreaza unui cumul de doi factori: lucrarea lenta a democratiei, care elibereaza indivizii insa in acelasi timp ii alieneaza; si dezvoltarea unui sistem de asistenta sociala care imparte riscurile si sporeste autonomia indivizilor. Intre izolare si autonomie, oamenii incep sa creada din ce in ce mai mult ca doar ei sunt responsabili de propria soarta.
Aici intervine problema. Un individ este liber si autonom doar datorita deciziilor colective luate dupa o dezbatere democratica, mai ales acele decizii care garanteaza fiecarei persoane accesul la bunurile publice precum educatia, sanatatea, etc.
Este posibil sa se pastreze un oarecare simt al solidaritatii, insa este atat de abstract incat cei care au avut mai mult noroc in viata nu se simt prea indatorati societatii. Acestia simt ca isi datoreaza statutul doar meritului propriu, nu eforturilor colective - scoli finantate de la stat, universitati, etc - care i-au ajutat sa-si implineasca potentialul.
Cand meritul este masurat prin bani, nu exista nicio limita etica cu privire la dimensiunea salariului unui individ. Logica este urmatoarea: daca eu castig de zece, o suta, o mie de ori mai mult decat tine, este pentru ca eu merit sa castig de zece ori, de o suta, de o mie de ori mai mult.
Oamenii dau o valoare intrinseca banilor, raportandu-i la merit si calitati. Natura umana - egoul si/sau aroganta - fac restul. Nu este nicio surpriza, deci, ca multe persoane se gandesc ca sunt nepretuite.
Tendinta de supraevaluare intalneste cele mai putine obstacole pe piata financiara. Banii sunt aici priviti ca o abstractiune - ceea ce explica de ce salariile din acest domeniu nu mai au nicio legatura cu realitatea.
Desigur, cand a lovit criza, institutiile financiare au fost primele care au spus ca autonomia este nerealista si ca suntem toti interdependenti. In definitiv, acesta este motivul pentru care contribuabilii ar trebui sa-i salveze, nu?
Acum, aceleasi institutii au decis ca vor sa fie iar autonome. Asa ca aduc la viata lumea de dinaintea crizei, minimizand riscurile la care s-au supus contribuabilii si apucandu-se de aceleasi activitati care au functionat bine pentru ele si rau pentru restul.
Numai ca acum avem ochii larg deschisi. Criza ne-a amintit ce datoreaza fiecare dintre noi celuilalt si mai ales a subliniat un adevar pe care l-am uitat prea usor in trecut: bogatii profita mai mult de pe urma saracilor in cadrul cooperarii intre membrii societatii.
Doua concluzii pot fi trase din aceasta argumentatie. Prima este ca toti ne datoram o parte a succesului ajutorului celorlalti, avand in vedere bunurile comune oferite de societate. Acest fapt ar trebui sa conduca la mai multa modestie si restrangere in determinarea celor mai mari salarii, nu din motive morale ci pentru sustenabilitatea sistemului.
A doua concluzie este ca asa-zisele clase privilegiate, care au beneficiat cel mai mult de pe urma solidaritatii celorlalti, in special a celor saraci, nu mai pot nega contributiile acestora. Dupa cum demonstreaza insa istoria, este un rezultat care se va mai lasa mult asteptat.
Atunci cand meritul se masoara in bani, nu exista nicio limita etica in ceea ce priveste dimensiunea fluturasului de salariu al unui individ, spune Jean-Paul Fitoussi, profesor de economie si sef al Observatorului francez de conjuncturi economice din Paris, intr-un editorial pentru Project Syndicate.
Paradoxul este ca o parte a acestei evolutii se datoreaza unui cumul de doi factori: lucrarea lenta a democratiei, care elibereaza indivizii insa in acelasi timp ii alieneaza; si dezvoltarea unui sistem de asistenta sociala care imparte riscurile si sporeste autonomia indivizilor. Intre izolare si autonomie, oamenii incep sa creada din ce in ce mai mult ca doar ei sunt responsabili de propria soarta.
Aici intervine problema. Un individ este liber si autonom doar datorita deciziilor colective luate dupa o dezbatere democratica, mai ales acele decizii care garanteaza fiecarei persoane accesul la bunurile publice precum educatia, sanatatea, etc.
Este posibil sa se pastreze un oarecare simt al solidaritatii, insa este atat de abstract incat cei care au avut mai mult noroc in viata nu se simt prea indatorati societatii. Acestia simt ca isi datoreaza statutul doar meritului propriu, nu eforturilor colective - scoli finantate de la stat, universitati, etc - care i-au ajutat sa-si implineasca potentialul.
Cand meritul este masurat prin bani, nu exista nicio limita etica cu privire la dimensiunea salariului unui individ. Logica este urmatoarea: daca eu castig de zece, o suta, o mie de ori mai mult decat tine, este pentru ca eu merit sa castig de zece ori, de o suta, de o mie de ori mai mult.
Oamenii dau o valoare intrinseca banilor, raportandu-i la merit si calitati. Natura umana - egoul si/sau aroganta - fac restul. Nu este nicio surpriza, deci, ca multe persoane se gandesc ca sunt nepretuite.
Tendinta de supraevaluare intalneste cele mai putine obstacole pe piata financiara. Banii sunt aici priviti ca o abstractiune - ceea ce explica de ce salariile din acest domeniu nu mai au nicio legatura cu realitatea.
Desigur, cand a lovit criza, institutiile financiare au fost primele care au spus ca autonomia este nerealista si ca suntem toti interdependenti. In definitiv, acesta este motivul pentru care contribuabilii ar trebui sa-i salveze, nu?
Acum, aceleasi institutii au decis ca vor sa fie iar autonome. Asa ca aduc la viata lumea de dinaintea crizei, minimizand riscurile la care s-au supus contribuabilii si apucandu-se de aceleasi activitati care au functionat bine pentru ele si rau pentru restul.
Numai ca acum avem ochii larg deschisi. Criza ne-a amintit ce datoreaza fiecare dintre noi celuilalt si mai ales a subliniat un adevar pe care l-am uitat prea usor in trecut: bogatii profita mai mult de pe urma saracilor in cadrul cooperarii intre membrii societatii.
Doua concluzii pot fi trase din aceasta argumentatie. Prima este ca toti ne datoram o parte a succesului ajutorului celorlalti, avand in vedere bunurile comune oferite de societate. Acest fapt ar trebui sa conduca la mai multa modestie si restrangere in determinarea celor mai mari salarii, nu din motive morale ci pentru sustenabilitatea sistemului.
A doua concluzie este ca asa-zisele clase privilegiate, care au beneficiat cel mai mult de pe urma solidaritatii celorlalti, in special a celor saraci, nu mai pot nega contributiile acestora. Dupa cum demonstreaza insa istoria, este un rezultat care se va mai lasa mult asteptat.
Citeste mai multe despre salarii Wall Street contributie societate Wall Street bani Wall Street criza economica internationala
Luni, 26 Octombrie 2009, ora 23:45
Sursa: Ziare.com
Autor: Ana Ilie
Autor: Ana Ilie
Articol citit de 2525 ori
ARTICOLE PE ACEEASI TEMA
Lacomii de pe Wall Street prospera, in pofida crizei
Salariile bancherilor de pe Wall Street sunt in siguranta
Angajatii de pe Wall Street sunt prea bine platiti
Top stiri din Actual
pai in Romania tot infractorii profita, alde Patriciu, Vintu, Felix, Bombonelu', Becali, Tiriac, Ilici, etc...
cei care au furat cu imunitatea politicii in brate, vor fura la nesfirsit atit timp cit justitia romana doarme adinc si e mituita pe masura...
fjgjhkhn
saersty
domnu Hogea
nicu e suparat pentru ca basescu si acolitii au devalizat Romania cu vreo 30 miliarde dolari, a generat criza financiara mondiala cu adanci radacini in sistemul financiar roman, de care depinde intregul mapamond, si a ascuns banii in casa lui nea nicu.Numai ca acum nu-i mai gaseste, si de suparare vrea sa stie toata lumea...nu pune la inima...
COMENTARIUL MEU
* Articolul este un mod complicat de a prezenta idei simple, dar modernizate, pe care le-a gandit acum trei veacuri Jean-Jacques Rousseau, acumn aproape 300 de ani.
* Este prea pretentios pentru cititorul simplu si prea putin elaboirat pentru cel erudit.
* Imi permit sa citez: "Paradoxul este ca o parte a acestei evolutii se datoreaza unui cumul de doi factori: lucrarea lenta a democratiei, care elibereaza indivizii insa in acelasi timp ii alieneaza; si dezvoltarea unui sistem de asistenta sociala care imparte riscurile si sporeste autonomia indivizilor".
* Este o mare arta in a vorbi complicat, pentru ca cititorul sa nu inteleaga, dar sa-i fie rusine sa intrebe.
Patriciu Tiriac
Daca nu era Patriciu ,Petromidia era acum taiata la fier vechi si exportata.Firmele create de el dau de lucru la 5500 de oameni direct si 25000 indirect(distributie)si alimenteaza bugetul statului cu 6% ,cu 20 de Patricii(:-)))aveam buget dublu ,Tiriac da de lucru la circa 6000 de oameni in tara asta (ex,Codlea ptr Mercedes ,Portelanul Alba Iulia etc)sa nu mai vorbim ce a realizat cand s-a ocupat de organizarea olimpiadei.
Cel mai usor e sa improsti cu noroi .
Replica
Pun pariu ca esti membru PNL/PSD ?
Ce legatura are comentariul tau cu articolul ? ZERO, ca si tine de fapt.
Asa stiti voi sa faceti, aruncati cu noroi fie ca trebuie fie ca nu.
dar ce legatura are comentariul tau
cu faptele? Sustii altceva?
Am impresia ca sunteti o ceata de glumeti, poate rau intentionati, care postati pe aici
IN ROMANIA SISTEMUL MAFIOT A DUS ROMANIA LA DEZASTRU
Pentru ca mafiotii nu au fost inchisi la timp, adica imediat la aparitie, pentru linistea lui Iliescu, care salva de zor "idealurile intinale de ceausescu", imediat dupa revolutia din decembrie 1989, ei s-au dezvoltat.
De altfel, daca am judeca fara patimi si durere in suflet, acum dupa 20 de ani, ne-am putea da seama, ca nu exista nici o sansa ca Romania sa treaca imediat de la comunism la capitalism cu aceeasi conducatori! Proprietatea statului trebuia sa treaca rapid in proprietate particulara a unor oameni, care deveneau astfel capitalisti! Asa ceva nu exista in societatea capitalista formata in mod normal prin evolutie. Exista o sansa doar daca ne vindeam "tara" BINE pe bani multi, prin licitatii transparente, etc. Dar, sub pretextul "nu ne vindem tara" ca sa o luam noi, fostii securisti, fostii activisti de frunte din partidul comunist, pe nimic, a adus Romania unde este astazi! Sistemul capitalist este desigur superior, dar are si problemele lui, mai ales cand este condus de...
(arata tot comentariul)
Nelinistea celor mai multi dintre noi,
Este legata de realitatea lumii in care traim,in speta de sentimentul celor mai multi,ca statul nu-i mai considera figura centrala a realitatii sociale,si se simt ignorati intr-o lume din ce in ce mai straina lor,o lume imorala in care elitele sfideaza marea masa a indivizilor. "Sunt ceea ce castig",aceasta este deviza clasei politice,care in adevar se reprezinta (cu mici exceptii) pe sine. Mecanismele de control activ ale cetatenilor,in urma delegarii prin vot sunt ineficiente. Distinctia intre drepturile oamenilor si drepturile banilor, o favorizeaza net pe a doua si institutionalizeaza dispretul fata de om si comportamentele abuzive. Constititia in loc sa fie inteleasa si interpretata in sensul aplicarii ei,a devenit un instrument electoral! Toti isi doresc sa castige cursa pentru functia suprema,intrebarea care rezida este:cine merita aceasta imensa raspundere? Romania are nevoie de o noua sansa!
Erata,
Am scris Constititia,imi cer scuze si rectific: Constitutia.
Piata libera
Realitatea este că piata asociată cu liberul arbitru duce inevitabil la acumulări monstruoase la o minoritate compusă, este drept, din oamenii cei mai inteligenti si intreprinzători. Acestia uită insă că cea mai mare parte a profitului lor se datorează muncii intregii societăti nu numai contemporane dar din toată istoria existentei acesteia. In lipsa unei organizări judicioase a societătii, acumularea incorectă este inevitabilă si, evident, vin momente la care redistribuirea bogătiilor apare tot inevitabilă. De aici crizele si chiar revolutiile. Aparent paradoxal, pe măsură ce libertatea pietii creste, rolul statului democratic ar trebui să crească! Fiscalitatea este una dintre cele mai importante parghii ale statului dacă este asociată cu reguli foarte stricte si cu sanctiuni pe măsură. Reinvestirea obligatorie a unei părti din profit, de exemplu, ar trebui sa fie o regulă foarte strictă. Dar aceasta este o utopie. Regulile de acest fel dacă ar... (arata tot comentariul)
Meritocrațíe -(sistem in care se aleg persoanele talentate, cu scopul de a fi promovate pe baza realizărilor obținute -(colectiv de conducere ales după criterii intelectuale)
Desigur, cand a lovit criza, institutiile financiare au fost primele care au spus ca autonomia este nerealista si ca suntem toti interdependenti. In definitiv, acesta este motivul pentru care contribuabilii ar trebui sa-i salveze, nu? Acum, aceleasi institutii au decis ca vor sa fie iar autonome. Asa ca aduc la viata lumea de dinaintea crizei, minimizand riscurile la care s-au supus contribuabilii si apucandu-se de aceleasi activitati care au functionat bine pentru ele si rau pentru restul...
Capitalism System Failure
Comunismul - un esec, capitalismul - o mare dezamagire. Trebuie schimbat sistemul actual care este depasit, inechitabil si imoral. Imorale sunt si veniturile managementului din industria financiara si tocmai goana dupa aceste venituri a creat criza. Imaginati-va ca au fost directori care aveau salariile aproape cat veniturile institutiei, aberant nu? Dar asta nici macar nu se apropie de grobianismul statului care consuma de 2-3 ori decat se produce. Si ce rezulta? Traim pe datorie si asta n-ar fi nimic daca n-am fi amanetat si viitorul copiilor si al copiilor lor. Jenant....vizitati the zeitgeist movement com
mare nemernic esti!
Tu ai avut in Romania CAPITALISM? Ar trebui sa ai bun simt, fata de oamenii care citesc si comentariul tau. Tu ai avut de 20 de ani in tara CORUPTIE GENERALIZATA. Sa-ti fie foarte clar, domnule "iliescu" care, era partizanul celei de a 3-a cale! Nici o tara din Europa, oricat ar fi de prospera, nu ar rezista la CRIMA ORGANIZATA si jaful din Romania! Asta trebuie sa aruncam la lada de gunoi a istoriei ILIESCU-VOICULESCU-PATRICIU-VANTU. Ei sunt mafioti, nu sunt capitalisti!
mai grecoteiule
adauga la cei enumerati si pe idolul tau basescu si gasca lui din fruntea pedeleului de doi bani:blaga, berceanu , videanu etc. etc ,si atunci o sa cred ca spui ceea ce gandesti . Daca in opinia ta astia de mai sus nu trebuie aruncati la gunoiul politicii, atunci traiesti intr-o alta lume, sau esti fratele lor de "marsavii". Ce zici?
Alte recomandari:
Copyright © 2009 Ziare.com
Informatiile si imaginile stirilor sunt ©Copyright-ul ziarelor din care au fost extrase articolele.
Ziare.com nu este raspunzator pentru continutul lor.