ABGO, presedintele tuturor romanilor?

Crin Antonescu, Traian Basescu, Mircea Geoana si Sorin Oprescu sunt cele patru produse - intai comerciale si abia apoi electorale, ambalate in cutii cat mai jenante, cat mai impopotonate, cat mai kitschoase, desigur, in scop pur persuasiv - dintre care ar trebui sa ne alegem viitorul presedinte.

Dupa ce "bestiile" din cutiile cu surprize au fost transportate la Gradina Zoologica Electorala Centrala si fiecare, in parte, a primit o celula de unde sa poata sa impresioneze, dupa caz, audienta trepadusa, ar fi trebuit sa ne fi luat bilet de intrare si sa le dam la dispozitie o vizita sa ne convinga sa punem stampila pe capul lor, din mereu acelasi motiv, ca d-asta au murit oameni in '89, ca sa avem noi dreptul sa votam liber. Nu?!?

Sa fie OM

Odata intrati pe taramul leilor, despartiti de cusca lor doar printr-un banal buletin, ar fi trebuit sa ne fi aplecat asupra fiecarui animal politic in parte, de sus pana jos, de jos pana sus, de la stanga la dreapta si, intr-un final, de la dreapta si iar la stanga, cu niscaiva popasuri prin centru.

Si tot asa, in functie de toleranta stomacului. Ca sa nu cadem, din nou, pentru a sasea oara deja din 1990 si pana acum, in eterna dilema a cetateanului turmentat, ar fi trebuit sa fi depus un minimum de efort si sa fi incercat sa ne dam seama sub a carui blana se ascunde OMUL si nu ANIMALUL de care avem nevoie!

Omul care sa ne rezolve toate problemele, omul care sa ne inteleaga frustrarea zilnica a unei Romanii fara viitor, fara directie si fara caracter, omul care sa ne spuna ca nu a venit inca momentul sa aruncam cheia si sa plecam, omul care sa ne ia de manute si sa ne invete din nou sa speram.

Nu prin cuvinte imbracate in promisiuni, nu prin acuzatii si critici la adresa grelei mosteniri, nu prin repetitii obositoare, in stil papagalicesc, ci prin dovezi. Avem nevoie, acum mai mult ca niciodata, cel putin pentru starea noastra morala, sa fim condusi de un om care sa vrea sa fie presedintele tuturor romanilor, in limitele Constitutiei!

Desigur, toate astea depind de elasticul care ar trebui sa tina rabdarea calma, dar care... aproape a cedat. Ce ne facem daca pur si simplu nu mai tine, daca ne-am saturat sa nu mearga niciodata nimic, cand ne e sila sa ridicam ochii si sa vedem aceleasi blocuri gri, aceleasi gauri in asfalt, aceeasi nonsalanta printre membrii clasei politica, alti morti in spitale, cand Romania pe care aseara am lasat-o in urma sub plapuma intunericului nu s-a schimbat deloc, ba dimpotriva, e mai vulgara?

Ce ne facem daca rabarea ne-a fost intinsa la maximum, intr-atat de mult incat am fi chiar in stare sa facem rabat de la orice regula electorala, de la orice control psihic al eventualilor schizofrenici si paranoici care vor sa ne conduca si, impinsi de mereu aceeasi zi de maine, acum mai cruda ca altele, si sa-l incoronam pe Vadim Tepes? Niciodata sa nu spui niciodata, mai ales cand ai de-a face cu mase de oameni revoltati.

Duminica orbului?

Antonescu. Basescu. Geoana. Oprescu. Mai scurt, prezidentiabilii ABGO. Cu ei vom sta, oare, fata in fata, in duminica fatidica a orbului, una noua si adaptata nevoilor lui 2009? Sau cu niste nume ale unor forme fara fond, incapabile de minimul uman care acum, aici, ne e vital...? Pe niciunul dintre cei patru nu-i cunoastem nici de ieri si nici de azi.

Desi produse ale unor masinarii solide de partid, deprinsi cu cele mai vechi dar si cu cele mai noi arme de care dispun, stim care se imbata cu aplauzele si scandarile multimii, ba chiar care este momentul cand incepe sa ridice, ragusit, vocea, si sa-si inalte pumnul drept in aer.

Stim si cine, cand vrea sa convinga pe cineva de ceva, apeleaza la simbolul ochilor - oglinda sufletului, stim cam in ce ton se va termina un discurs dupa cum incepe, stim cine se face din portocaliu alb, apoi verde si, intr-un final, negru, ros pe dinauntru de lupta continua cu sistemul ticalosit si cu mogulii, stim cine o sa spuna ca este boem sa stai in Piata Romana numarul noua, la o mansarda de la ultimul etaj.

Noi ii stim pe ei. Poate prea bine. In schimb, niciunul dintre ei nu stie cine suntem noi, aia din spatele voturilor, din spatele taxelor si impozitelor, din spatele salariilor SPP-istilor, ale coloanei oficiale, cine sunt cei care ii platesc, teoretic, cei care le dau sa manance, ii imbraca, le suporta consumatia, intretinerea si paza. Tot ce vor, in schimb, de la ucigasul din pix de la Cotroceni este sa vrea, sa incerce macar sa-si faca treaba si, daca nu cumva il costa prea mult, sa se gandeasca macar o data la trei luni cine l-a pus in scaun.

Spun sa incerce pentru ca politicienii sunt, pana la urma, oameni. Asadar, supusi greselii. Cum orice om greseste, mai devreme sau mai tarziu, mai frica ar trebui sa ne fie daca n-ar gresi. Viitorul presedinte sa sada bland, nu ii cere nimeni imposibilul! Trebuie doar sa priceapa ca a fost ales nu sa fie perfect, nu sa transforme Romania in SUA, nu sa invete magie neagra si sa faca disparuti anii pana la caderea Cortinei de Fier si dupa. Vrem un presedinte care, in primul rand, sa ne respecte, apoi sa ne reprezinte cu demnitate si diplomatie, si, daca mai are cand, sa faca ce-i permite Constitutia sa ne schimbe macar problemele de acum cu altele, ca ne-om fi plictisit.

AB...

Pe Traian Basescu, care nu a dat Romaniei nimic timp de cinci ani, desigur, exceptie facand scandalurile, manevrele politice si circul fara paine, l-as vota doar intr-o singura situatie: tocmai pentru ca tot ce are mai autoritar este imaginea de animal politic fara scrupule, tocmai pentru ca este tipul canaliei perfecte din schitele lui Caragiale, tocmai pentru ca este in stare sa transforme majoritatea parlamentara din Constitutie in partidul cu cele mai multe mandate de parlamentar. Dar doar daca i s-ar face o lobotomie si din drac ar ajunge inger! Sa-si schimbe directia, nu partial, nu pe alocuri, nu prin punctele esentiale, ci de tot, primesc!

Nici pe Sorin Oprescu nu am cum sa-l votez. In primul rand, pentru ca as vota in continuare PSD, adica Iliescu, apoi pentru ca scaunul de la Primaria Capitalei ar deveni pompa de propulsare pentru Cotroceni, si, nu in ultimul rand, Bucurestiul chiar nu se simte altfel. Oprescu nu are dreptul sa-mi ceara votul pentru prima functie in stat tot in contul realizarilor de la Municipal.

...GO...

Mircea Geoana sau Crin Antonescu? Crin stie ce, cand si cum sa spuna ca sa ne resusciteze sperantele. Dar apoi dispare, de nu mai stie nimeni de el ceva vreme. Asta s-a intamplat nu doar pe cand chiulea din Parlament, dar si de cand a anuntat ca vrea la Cotroceni: "Jos Basesu", apoi a facut o pauza de inspiratie de vreo doua luni, apoi iar "Jos Basescu", si, evident, nelipsita zi a plangerii si a dezamagirii.

Se intampla tot in vara, cand a facut-o pe Udrea pitipoanca - care nu, nu e pasare de curte. Atunci, am avut un deja vu cu celebra replica a lui Basescu catre doamna Maria: "Cat era de agresiva tiganca asta imputita...". Iar recent mi-a demonstrat ca nu este in stare sa faca orice pentru Cotroceni, ca nu isi doreste sa ajunga acolo prin ceea ce este, pe dinauntru. Stia ca o sa vina delegatia FMI? Stia! Avea timp sa-si cizeleze engleza de-un scurt, dar corect discurs? Avea! A facut-o? Nu... Si-atunci?

Prezidentiabilul PSD ar fi singura alternativa pe care as aveao ca sa nu cad iar in mereu aceleasi curse electorale. Unu - nu as vota cu Geoana pentru ca este cel mai putin rau dintre cei rai. Mai exact, nu l-as alege pentru ca nu este intr-un fel, ci pentru ca, dimpotriva, il cred in stare de ceva. Doi - nu este alternativa la fenomenul Basescu, asadar nu ma obliga sa-mi definesc preferintele electorale in functie de dihotomia anti si pro Zeus, din care tot actualul presedinte ar avea de castigat.

Trei - este singurul candidat la Presedintia Romaniei care se simte ca pestele in apa cand are sansa sa vorbeasca in engleza si in franceza cu oficialii straini. Ar fi acel OM care sa nu raspunda atacurilor opozitiei, care in loc de o injuratura sa zica "Ba pe-a mamei dumneavoastra" ("Sa si le bage dansul" - Traian Basescu sa-si bage picioarele in apa rece n. red), care sa medieze dialogul dintre institutiile statului, intocmai cum scrie in fisa postului pentru Cotroceni.

Cu toate astea, Mircea Geoana are un singur, dar extrem de pacatos defect. Nu este nici lipsa de autoritate, de care unii il acuza, nici ca s-ar afla sub papucii femeilor din familie, nici ca ii este imposibil sa tina ritmul cuvintelor acide si sa injure, ci marea si rosia familie a PSD pe care o are in spate. Iar eu nu pot sa dau inapoi de la toate valorile morale si principiile care ma definesc ca individ si sa-mi pun stampila pe ciuma rosie la 20 de ani dupa ce l-am omorat pe Ceausescu ca "sa iesim" din comunism.

Nu, multumesc!

Asa ca, atat pe 22 noiembrie, cat si pe 6 decembrie, ma vad obligata sa fac parte din majoritatea tacuta a romanilor. Nu fiti ipocriti si nu-mi spuneti ca "e obligatia ta sa votezi, daca toti gandesc ca tine ce s-ar intampla?". "Preferinta electorala" inseamna ca e dreptul meu sa aleg, si nu obligatia. Poate ca as vrea sa am pe cine sa aleg, dar nu am!

Fiindca sunt un om cu discernamant, dovada cea mai concludenta e ca sunt inca in viata, nu pot sa fac ceva doar de dragul de a face, fara sa vreau. Ce s-ar intampla daca toti ar gandi ca mine? Pai nimic. Procentul romanilor care voteaza nu mai e demult 70. De ce? Motivele pe care le-am avut pana acum sa-mi misc fundul din casa si sa ies la vot, fie iarna, fie vara nu mai sunt valabile si de data asta. Pe premisa "In tara orbilor, chiorul este rege", refuz sa aleg un comunist de gradul al doilea in locul unui schizofrenic de gradul intai, la 20 de ani de la lovilutie!