Editorial: Palma lui Obama

200 de ani de democratie sunt uneori destui pentru a readuce omenirii surasul, daca sunt mai eficienti decat 2000 de ani in care "ca trestia ne-am indoit sub vant, dar nu ne-am rupt". Si la ce ne-a folosit?

Arzatoarea simtire romaneasca, glorioasa, dar care n-a purtat razboaie de cucerire, dupa cum am supt istorie la scoala cei mai multi dintre noi, n-a reusit sa aduca in fata reflectoarelor raspunsuri precum cele date de tinerii din SUA la intrebarea: de ce l-ati votat pe Obama?

Caci daca ei au stiut ce-i mana la urne - un sistem de taxe relaxat pentru clasa de mijloc, asigurari de sanatate la tot poporul venit in democratia de manual pentru a-si incerca norocul, si o atentie mai mare acordata tinerilor cu materie cenusie, dar fara resurse - noi, daca ne intreaba careva de ce ne punem hainele de biserica si de votare, nu stim ce ne-a apucat. Votam in functie de senzatii - de la stomac la gura hohotinda, de la ura la iubire fara ratiune.

Nu cred ca americanii de rand, foarte multi proveniti din famili sosite pe vapor, au stampilat gandindu-se ca tara lor (habar nu am daca au proprietatea termenilor cand se gandesc, daca se gandesc, asa) trebuie sa primeasca o palma care sa o readuca in simtiri. Dar sunt convins ca enorma popularitate, pana la delir, a noului presedinte, pe batranul continent, are o radacina aici.

Daca Obama nu si-a pierdut radacinile, America va renunta la statutul de politai ipocrit, iar omenirea isi va recapata credinta. Nu manata de puterea fantastica a credintei institutionalizate, ci de increderea ca lucrurile, stricate pana la nebunie de corporatiile care au uitat ca la inceput, doreau sa asigure angajatilor o leafa decenta, pot fi readuse pe fagasul normal.

In definitiv, totul se invarte in jurul consumului, iar necesitatile omenirii sunt tot alea.

Deci ce ramane marii finante este sa socoteasca asa: daca am pierdut jumatate din profit, haideti sa-i punem cruce, deoarece ne ramane oricum suficient pentru a fi la fel de bogati.

Stiu ca pare o copilarie, insa teoreticienii economiei nu s-au pus inca de acord care-i solutia la criza, si stiu doar de unde a plecat. Iar matematica e prea complicata daca e lipsita de simtire, or exact acesta este semnalul pe care il poate da Obama durerilor de cap ale finantei: nu putem manca decat atat cat ne lasa stomacul.

Daca e adevarat ca presedintele SUA este cel mai puternic om de pe planeta, inseamna ca poate opri numaratoarea inversa spre pulverizarea ei. Daca e adevarat ca Obama si-a adorat bunica, inseamna ca a invatat ce inseamna sa pornesti la drum cu buzunarele goale, sa te hranesti cu speranta si sa ajungi sa dai mana cu ingerii lui Dumnezeu, in viata fiind.

Dar daca totul este o productie hollywoodiana, si ce are el in suflet nu e iubire, ci manie, inseamna ca palma data de Obama sistemului o vom simti cu totii, si in primul rand americanii, in proprii obraji. Si atunci inseamna ca intre Scrisoarea lui Neacsu din Campulung si Declaratia de independenta nu exista nici o diferenta.

Cristian Mihai Chis