Editorial: Groh, groh

Nu-mi place Cristian David din mai multe motive, dar ma opresc la doua: in primul rand il compar cu alte capetenii de politisti (Blaga, Rus), pentru al doilea ma raportez la sentimentele supusilor domniei sale: sila. Nu pentru ca David ar fi tampit sau ar mirosi a transpiratie. Dar nu a reusit sa le starneasca respectul.

Fireste ca un criteriu ca respectul pe care-l simte o categorie sociala ca politistii fata de pumnul in care-i tine nu reprezinta un punct la care sa te raportezi. Deoarece pana sa spun despre purtatori de caschete ca nu mai miros a militieni mai este. Deocamdata, noua generatie de politisti, mai spalata, mai instruita, cu doctorate si in altceva decat criminalistica si pericol social (seamana tezele pana la identificare) este o minoritate.

Dar nu poti sa nu-ti scoti palaria in fata celor care reusesc sa starneasca teama unei categorii despre care orice se poate spune, dar nu ca este lipsita de mijloace.

Fie si din punctul de vedere al varstei, care presupune alta mentalitate, intr-o alta configuratie a creierului, intre Cristian David si generalul antidrog, Pavel Abraham, este o distanta tare mare. Ca de la colibri la dinozauri.

Si pe cand credeam ca dinozaurii disparusera, m-am trezit privindu-i. Dar Pavel Abraham nici macar nu este un Tyranosaurus Rex, care in ciuda ferocitatii, trezeste respect, ci o combinatie intre o soparla de zece tone proaspat iesita din mare si o pasare uriasa, grasa, care haleste sase cadavre de maimuta deodata. Sau ce-or fi trait in cretacic.

Si nu ca in alte parti, in razboi se utilizeaza mimoze si confeti, dar la noi, categoria generalului antidrog este echivalentul unei epoci impotriva careia luptam din rasputeri, dar de-abia am reusit sa-i radem de pe dansa cativa milimetri. Unde frica reprezenta politica de stat, si a pretinde ca poti inchide fereastra ca sa nu te auda vecinii cand injuri comunismul nu libertate se chema ca este.

Si asa se intampla cand inlocuiesti o oranduire cu alta cu forta (faptul ca Abraham a demisionat nu este rezultatul unui act de vointa proprie): cei care-o apara fac rezistenta, si antreneaza in lupta lor totul, dupa principiul "ori invingem, ori murim".

Insa chiar daca nu au disparut, dinozaurii din burta generalului antidrog si-au tocit dintii, pentru ca acuzatia facuta la adresa lui Cristian David, cum ca in casa lui s-au descoperit droguri, pute de la o posta. Si nu este altceva decat o razbunare prosteasca, arma celor idioti si impotenti, fara tresariri de morala decat in momentul cand constata ca n-au hranit cainele suficient.

Din fericire (asa imi place sa cred), tagma generalilor de teapa lui Abraham isi traieste ultimele clipe. Dar nu dispare lin, ci se agata de orgoliu-i nemasurat cu nadejde, imputind totul in jur. Pana la urma, insa, moare. Moment in care vom putea sa respiram mai voios, caci aerul va fi devenit mult mai curat.

Cristian Mihai Chis