Guvernul baronilor PD-L

Cel mai bun aspect din partea PD-L a guvernului este o absenta. Absenta lui Gheorghe Pogea. In rest, avem un cabinet dominat de baronii portocalii reinstalati pe pozitii chiar mai puternice decat inainte, cel putin pentru ca nu mai exista niciun fel de concurenta serioasa la resurse.

De departe, cel mai revoltator este cazul Elenei Udrea. Domnia sa a pastrat jucaria initiala, Turismul, devenit insa un breloc pentru limuzina de mare lux pe care o va conduce in caravana viitorului cabinet. Dezvoltarea regionala, pastorita pana acum de Vasile Blaga, este unul dintre cele mai banoase ministere ale guvernului, cu acces imens la fonduri europene si posibilitati gigantice de a face contracte fabuloase. In parohia sa intra, de exemplu, anveloparea blocurilor, cu tot atatea contracte cate firme flamande exista. Cine da mai mult?

D-na Udrea, suspecta de fapte grave, in frunte cu un imens conflict de interese in contractul cu BRD, avand legaturi de prietenie sau de afaceri, direct sau prin celebrul sot, cu cei mai controversati oameni de afaceri ai Romaniei, clienti si sponsori ai intregului spectru politic, s-a suit acum pe o gramada mare, mare de bani pe care o va gestiona cum stie domnia sa mai bine si in interesul cui doreste.

Binecuvantarea unei asemenea ascensiuni este mai mult decat o inabilitate sau greseala a lui Traian Basescu. Este o sfidare a electoratului, cel care nu l-a votat inclusiv din cauza d-nei Udrea si cel care l-a votat indoit sau a preferat sa nu voteze inclusiv din cauza aceluiasi personaj, adica majoritatea absoluta.

Impreuna cu d-na Udrea paseste victorios in guvern si eternul Adriean Videanu, ca ministru al Economiei si Comertului. Dl. Videanu este, cu siguranta, competent si dovada sta averea sa fabuloasa, dar niciun stop din aceasta competenta nu s-a scurs in primul mandat.

Cu Mantog de-a dreapta si Hoara de-a stanga, dl. Videanu a avut o singura mare grija vreme de un an de zile. Sa nu sparga Compania Energetica Nationala, pe care nici UE si nici Traian Basescu nu o vedeau cu ochi buni, e drept in timpul guvernarii Tariceanu. A acceptat doar s-o divida, in buna fratietate cu PSD care voia si el o bucata din cascaval. Acum poate s-o tina toata pentru sine si ceilalti baieti destepti.

Radu Berceanu este un alt baron care-si pastreaza un minister mustind de fonduri si contracte generoase. Clientela poate sta linistita. Restul nu conteaza. Nu conteza ca infrastructura feroviara este tot la pamant si trenurile deraiaza la concurenta cu India, nu conteaza ca deszapezirea a fost un dezastru si un viscol de cateva ore a blocat Romania, nu conteaza ca o centura de-abia data in folosinta a si intrat in reparatii. Dar acestea sunt doar detalii ale mandatului anterior. Si promovarea lui Costel Iancu e tot un detaliu pentru care nimeni nu l-a tras la raspundere pe Radu Berceanu.

Tot din grupul baronilor PD-L, dar intr-o postura aparte, este si viitorul ministru de Interne Vasile Blaga. Domnia sa are competenta necesara si a dovedit-o atunci cand a reusit sa ridice steguletele rosii ale Internelor, stegulete care puteau determina amanarea cu un an a aderarii la UE. De altfel, a fost singura propunere necontestata in colegiul director al PD-L si chiar in cabinetul respins al lui Lucian Croitoru.

Sa nu cadem insa in extaz. Domnul Blaga, fost vames si contractor al primelor Loganuri de lux pentru politie (e drept, nu chiar la preturile fabuloase ale lui Cristian David), adversar declarat al intelectualilor din propriul partid, este departe de o icoana de inchinat.

Si daca tot a fost competenta principalul resort care l-a impins pe Vasile Blaga la Interne, ma intreb si eu de ce n-a fost reinstalata la Justitie Monica Macovei? Acum nu mai sunt PSD sau PNL care sa se opuna categoric. Din acelasi motiv pentru care Liviu Negoita nu e premier: nu-i vor baronii.

Dintre numele noi, merita intr-adevar salutata nominalizarea lui Mihai Seitan la Ministerul Muncii, ca a doua optiune e drept, dupa Marian Sarbu. Daca ne uitam la erorile epocale din legea salarizarii unitare pastorita de dl. Sarbu, avem motive sa ne indoim ca prima optiune a fost una de competenta, ci una de calcul politic, caci, nu-i asa, Ministerul Muncii este unul de sacrificiu intr-un an marcat de disponibilizari masive.

Catalin Croitoru la Educatie nu este exact o alegere entuziasmanta. Viitorul ministru este un sindicalist racolat in 2004 care nu a vadit pana acum, in buna traditie a sindicalismului romanesc, vreo viziune reformista articulata. Adica acea viziune pe care Daniel Funeriu o are si care este acum vitala pentru corectarea si implementarea fara amputari si amanari a reformei Educatiei.

Sigur, domnul Croitoru poate avea un util limbaj comun cu fostii colegi din sindicat, insa acest lucru ar trebui mai mult sa ne sperie, decat sa ne incurajeze.

Cat despre Orest Onofrei, fostul prefect de Suceava are studiile necesare pentru un management al Agriculturii, insa ele mai trebuie confirmate si prin dovezi de competenta care pana acum au lipsit. Desigur, acest mandat este o buna ocazie. Dar, ma intreb, o fi oare intelept sa promovezi intr-o demnitate atat de inalta un om care in urma cu cativa ani a fost condamnat penal pentru uciderea din culpa a unui copil, intr-un teribil accident de masina?

Una peste alta, din punctul de vedere al PD-L, avem un guvern al baronilor ajunsi la apogeul puterii. Nu cred ca Emil Boc are asupra acestor baroni vreun strop de autoritate si, cu atat mai putin, o parghie de control. Puterea lor a ajuns comparabila cu a lui Traian Basescu, a carui victorie la prezidentiale si-o aroga in mare masura, si ma indoiesc ca, si sa fi vrut, presedintele nu ar fi reusit sa le opreasca marsul triumfal catre Palatul Victoria. A incercat, de altfel, in 2008 si a esuat.

Baronii PD-L au pus mana pe ministerele cheie din punct de vedere financiar, avand grija sa lase totusi zonele vitale ale perioadei urmatoare pe mana unor profesionisti cu care sa scoata castanele din foc. Cineva trebuie sa si munceasca, nu-i asa?

Mai raman de confirmat independentii viitorului guvern, zona din care se anunta doua calde, dar si una rece cat tot gerul acestei ierni.

Dragoș Pîslaru, co-președinte REPER, despre schimbarea lui Cîrstoiu cu Firea și Burduja: "Mafia patronată de comasaţi şi-a arătat faţa"

Copreşedintele partidului REPER, Dragoş Pîslaru, a declarat că, prin retragerea candidaturii medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei de către coaliţie, „mafia patronată de...

Ciucă: Sebastian Burduja va convinge "un segment de electoral nehotărât" în cursa pentru Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, marţi, 23 aprilie, că Sebastian Burduja, candidatul liberal pentru Primăria Capitalei, este opţiunea care dă speranţe celor care nu s-au...