Balciul politic, in peisajul interbelic si acum

Politica romaneasca a fost mereu efervescenta, a hranit orgolii sau chiar a luat vieti. In permanenta s-au facut compromisuri si sforararii, iar modele au lipsit adesea. Nu stiu daca politica se facea mai mult pentru oameni acum 100 de ani si mai putin pentru interesele unora. Poate ca nu este o mare diferenta intre viata politica din perioada interbelica si cea de acum, dar, cu siguranta este o diferenta intre partidele de atunci si cele de acum.

Liberalii au inteles primii, pe la 1875, ca e cazul sa faca politica in tara noastra. PNL a fost principalul partid politic in perioada interbelica, a tintit asupra burgheziei si a reusit sa faca fata vicisitudinilor atat la nivel central cat si al nivel local. PNL a contribuit enorm la adoptarea unor cadre legale pentru desfasurarea vietii romanilor. Este vorba despre adoptarea Constitutiei din 1923 si de multe alte legi administrative, agraare sau electorale.

Acum, dupa 133 de ani de existenta, liberalii se afla la guvernare si fac fata atacurilor prezidentiale si ale opozitiei. Ca si in perioada interbelica, existau grupuri si idei diferite despre a face politica in acelasi partid. Sa nu uitam ca daca framantarile din PNL se vor amplifica exista pericolul unei rupture - asa cum s-a intamplat prin 1930, cand Gheorghe Bratianu a parasit aprtidul cu o mare grupare.

In aceeasi perioada, Partidul National Taranesc infiintat la 1926, incerca sa rastoarne PNL de la guvernare. Jocurile erau aceleasi, opozitia specula nemultumirile cetatenilor si cerea chiar anularea alegerilor.

Interesant este ca acum, ceea ce in 1928 facea din PNT un partid care a obtinut cel mai mare scor la alegeri - 78%, nu mai inseamna nimic. Taranistii au intrat in moarte clinica, si nici nu pot fi resuscitati. Nici doctrina, nici ideologii, nici personalitati carismatice care sa-i conduca.

Au existat si extremisti in perioada interbelica - recunoastem partide sau grupari de acest gen si acum - Garda de Fier sau Miscarea Legionara. Astfel ca, luptele politice se incheiau prost pentru cei care aveau o atitudine intrasigenta fata de aceste grupari. In 1933, primul ministru liberal I. Gh. Duca a fost asasinat pe peronul garii din Sinaia, mai tarziu au avut loc asasinatele de la Jilava.

Peisajul interbelic a fost foarte zbuciumat, numai daca stam sa ne gandim ca Romania a traversat intre 1938 si 1944 trei regimuri diferite: monarhia autoritara, regimul national legionar si regimul de dictatura militara al generalului Antonescu.

Regimul monarhic a fost o urmare a haosului politic si a confuziei - partidele nu reuseau sa se mai impuna. Carol al II-lea a redus viata partidelor la Frontul Renasterii Nationale - o formatiune fara autonomies au ideologie.

In Parlament, ca la nebuni

In ultimii ani, ne-a fost dat sa vedem huiduieli in Parlament, aluzii erotice din gura politicienilor sau comportamente josnice. Toate acestea intra fara indoiala in sfera penibilului, dar si ceea ce se petrecea in anii 20-30, in Romania, avea o natura hazlie.

La una din dezbaterile din Parlament, Virgil Madgearu se zbatea, inarmat cu o gramada de calcule, sa explice o serie de chestiuni economice. Intre timp, cunoscutul om politic Constantin Argetoianu ii ura pe sub mustata, in cel mai neaos stil: "Sa ma pupe in fund!".

In timpul dezbaterii proiectului ce urma sa devina Constitutia din 1923, adversarii liberalilor si, implicit, ai Constitutiei, gaseau cele mai originale modalitati de a-si exprima dezacordul. Una dintre ele era sa nu-l lase pe Ionel Bratianu sa vorbeasca, chiar daca asta insemna sa fluiere sirena.

Aceleasi dezbateri privind Constitutia aveau loc intr-un decor de-a dreptul socant. Deasupra capetelor oratorilor atarnau trei sobolani morti, simbol transparent al fratilor Ionel, Vintila si Dinu Bratianu.

Mai mult, la votarea Constitutiei un deputat taranist a aruncat in sala o sticla de gaze lacrimogene. Asa se face ca dupa votarea Constitutiei, Ionel Bratianu si-a tinut discursul final doar in fata stenografilor. Concluzia lui Argetoianu a fost: "Aceasta nu mai este o Camera, asta e un adevarat bordel!"

Asadar, viata politica a avut mereu culoare, extreme si ziare oficioase. Dar, parca, partidele aveau la inceputul lor o doctrina mai clara si scopuri mai bine definite. Erau de stanga sau de dreapta si isi respectau angajamentele.

Ca si acum, si atunci, dupa injuraturile si atacurile reciproce, politicienii se calmau ca prin farmec, odata cu termionarea alegerilor, dupa ce fiecare obtinea macar un ciolan mic la guvernare.

Din adversari de neimpacat, politicienii deveneau prieteni si ieseau la un pranz cu pretentii la Capsa, unde discutau civilizat despre cat de greu este sa sa conduci tara. Acum, GoldenBlitz este locul perfect pentru discutii politice.