Populismul anti-populist - varianta PSD

Dupa ce au baltit atata amar de campanii electorale in aceleasi clisee epuizate, partidele au nascocit, in sfarsit, un concept nou cu care se pregatesc sa infrunte toamna lui 2008: populismul anti-populist.

Dupa ce au vazut prabusirea constanta a ratei participarii la vot, o parte dintre politicienii nostri au intors foaia: nu ne mai spun cat de bine o sa ne fie daca ii alegem, ci cate belele vom avea de suportat impreuna cu ei.

Incearca sa ne arate ca au inteles ca alegatorii nu mai pot fi mobilizati de promisiuni inculcate sau de discursuri optimiste care nu mai au nici un haz nici macar atunci cand ajung subiecte de satira. Nu mai arunca in votanti cu procente de crestere a pensiilor si salariilor (mai putin liberalii, carora guvernarea le permite sa jongleze cu bunastarea din pix), ci se arata economicosi si ingrijorati de recesiune.

Vor sa ne demonstreze ca nu mai e cazul sa ne insulte inteligenta cu mici si bere, ci dintr-o data ne descopera ca pe niste fiinte superioare, sperand sa le intoarcem si noi complimentul prin stampila.
Nu mai departe de ieri, PSD, posesorul brevetului de inventie in Romania a pomenilor electorale, se trezise brusc in plin proces de sofisticare.

In bucataria social- democrata tocmai se copsese o un proiect de lege pentru interzicerea distribuirii de cadouri publicitare cu 90 de zile inainte de alegeri, astfel incat politicienii sa nu mai poata oferi electorilor "pungi din plastic cu emblema partidului si inauntru cu malai si zahar"- dupa cum explica mereu sobrul domn Bogdan Niculescu- Duvaz.

De ce este acest anti-populism tot o expresie a populismului? In primul rand, pentru ca parlamentarii PSD, veterani in Senat si Camera Deputatilor, stiu foarte bine ca un astfel de proiect nu are nici o sansa de a fi adoptat in timp util pentru a fi aplicat in scrutinul din 2008.

Pentru a ajunge la promulgare, orice initiativa legislativa trebuie sa treaca prin cel putin o comisie parlamentara in fiecare Camera, apoi sa fie programata in fiecare dintre cele doua plenuri, iar toata aceasta "afacere" dureaza cateva luni bune.

Chiar daca alesii se vor intoarce din concediu mai rapizi decat Speedy Gonzales, termenul din proiect este de 90 de zile: adica o data ce campania a inceput (cel mai probabil in octombrie), legea nu mai poate fi aplicata retroactiv.

Va ramane undeva pierduta prin Monitorul Oficial, numai buna de modificat, de abrogat sau de ignorat in legislatura viitoare.
In al doilea rand, demagogia propunerii PSD provine din istoria partidului.

Nici macar nu ma refer la vanghelioane sau la ospetele electorale, ci la istoria cat se poate de recenta: cu doar o zi in urma, filiala din Arad isi alesese oamenii din conducere dupa doua criterii simple dar eficiente: grosimea portofelului si dorinta de a-l scoate din buzunar la ceas de campanie.

In Biroul Coordonator au intrat sponsorii campaniei de la locale, criteriul de selectie fiind recunoscut la scena deschisa de liderul interimar Marius Lazar. De la sediul central din Kisseleff nu s-a auzit, ieri, nici un murmur de protest la adresa plutocratiei din organizatia aradeana.

Miza proiectului "anti malai si zahar" pentru PSD este simpla: social-democratii spera ca au gasit, in sfarsit, un "carlig" pentru electoratul tanar si educat, care dispretuieste politicienii care-si cumpara voturile cu o punga de un leu plina cu te miri ce. Electoratul respectiv a fugit dintotdeauna de PSD.

Numai ca nici aceasta tentativa nu are mari sanse de a-l atrage: s-ar putea ca mai mult chiar decat pomana electorala, votantii din categoria mentionata sa dispretuiasca altceva- ipocrizia.