Specia de dupa homo sapiens sapiens
Lumea pe care o stiam zace si tot ce facem astazi e sa o resuscitam la nesfarsit la fel cum incercam sa resuscitam un alter ego pe care l-am iubit si nu ne putem impaca cu pierderea lui. Mereu apelam la cea mai usor de folosit arma: resuscitarea. Dar prin resuscitare nu facem decat sa ne amagim si sa suferim si mai mult.
Lumea de ieri este dintr-un film, lumea de azi este dintr-un altul. Societatea in care traim este intr-o continua decadere. Ce stiam ieri nu mai e valabil azi. Asistam la disparitia sentimentelor ce ne-au dat viata si fara de care am invatat ca nu putem sa traim. Sentimentele de afectiune, de iubire nu se mai regasesc pe agenda lumii de azi.
De aici si sentimentul ciudat pe care il avem cand cineva se poarta frumos cu noi dezinteresat. E clar ca urmareste ceva, nu? E clar ca vrea ceva in schimb pentru ca o alta lectie pe care lumea de azi ne-a dat-o nu o data este ca nimic nu e pe gratis.
Am inceput sa ne comportam din ce in ce mai anormal cu putinta incat sa nu fim etichetati, sa nu incapem intr-un tipar. Insa incercam atat de mult incat ne incadram cu totii in exact acelasi tipar. Foarte putini mai sunt atipici nefortat azi.
To be or not
Rezultatul? O fata printre atatea la fel, un om printre atatea miliarde similare, un balon de sapun printre altele la fel, o secunda fata in fata cu eternitatea, o zi pusa langa milenii multiplicate de eoni, compusi din timp fara sfarsit.
De ce nu putem sa ne comportam ca niste oameni normali, care atunci cand vor ceva, renunta la orice fel de subtilitate, subtilitate care, oricum, numai subtila nu-i? De unde pana unde moda cu invartitul in jurul copacului, dar fara sa-l atingem si fara sa ne uitam la el? Daca vrem ceva, de ce nu zicem? Asa cum stim noi mai bine.
Daca nu vrem, de ce dam impresia ca am vrea? Nimeni nu mai stie ce vrea in ziua de azi, traim de pe o zi pe alta pierduti undeva intre nesiguranta, indecizie, frica de noi insine, frica de ceilalti, instabilitate fizica si psihica, intre un haos perfect si cautarea unei normalitati, unei ordini, a unui ceva unanim acceptat - un colac de salvare.
Nu mai putem sa mai fim noi insine - oricine am fi, pentru ca nici noi nu stim - pentru ca lumea de azi nu ne mai permite. E nebunie curata sa lasi garda jos in ziua de azi. Si asa ne petrecem secunde pe care nu, stim deja ca nu le mai putem trai din nou niciodata, prefacandu-ne.
Am inceput sa jucam cu totii teatru. Nu conteaza daca ne pricepem sau nu sa jucam, daca teatrul nostru este ieftin sau scump, daca il inghite sau nu cineva. De cand ne-am nascut am intrat intr-un joc al carui nume nu-l stim dar pe care, odata intrati in el, trebuie sa-l jucam. Nici regulile nu le stim bine, dar batem din picior dintr-un soi de inertie ce ne tine in viata. Inertia ne tine in viata insa asta nu inseamna ca si traim, ci ca doar existam.
Inca o certitudine e ca nu mai suntem in stare sa mai comunicam unii cu altii. Comunicarea a patit ceva. E bolnava de SIDA. Si nu de azi, de ieri. Au existat candva, nu chiar demult, niste norme general acceptate si valabile, care azi sunt expirate. Lasand macar pentru o data relativitatea lui Einstein la o parte, sus e deasupra capului tau si jos e undeva la nivelul picioarelor.
Alb e alb si negru e negru, asta desi poate sa fie la fel de bine gri spre alb si gri spre negru, tot despre alb si negru vorbim. Cand ploua ploua, cand e cald e cald. Eu vreau asta. Tu o vrei pe cealalta. De cand da inseamna nu si nu inseamna da, de cand alb inseamna negru si invers? Foarte bine ca s-au schimbat regulile comunicarii, dar cand se vor publica intr-un fel de Monitor Oficial? Sau nu mai e nevoie?
Sa-ti lasi grijile in haine, sa evadezi in somn, in delirium-tremens, pe jumatate treaz, sa orbesti din ignoranta, lumea e tot acolo, asteapta. Asta se intampla candva. Acum asistam la nasterea unei noi specii de oameni.
Homo sapiens sapiens suntem noi, cei care incercam sa traim si nu doar sa existam in secolul vitezei, cei care inca mai incercam sa iubim, desi iubirea pare sa se fi dus in acelasi loc cu civilizatiile preistorice si a fost inlocuita de sex - doar o nevoie fiziologica care nu va substitui niciodata iubirea, noi, cei care ne-am pierdut speranta ca lumea se indreapta catre ceva bun, noi, cei care nu ne mai gasim locul in lumea de azi.
Lumea de azi are cel putin patru mari probleme: singuratatea existentiala, lipsa de comunicare interumana, alienarea si criza sexualitatii occidentale. Este de ajuns pentru o mutatie metafizica.
Particule elementare
Care este mesajul pe care lumea de azi il proiecteaza peste tot, insa pe care ne e greu sa-l ingurgitam? Ca trebuie sa facem loc unei noi specii, unei noi umanitati: o lume lipsita de pasiuni, in care clonele ar evolua liniar ducand o viata la fel de previzibila ca a celulelor canceroase.
Poate estetic, ea ar fi frumoasa, dar o frumusete fada care s-ar repeta diversificandu-se nediversificat. Omul-clona-orientat, nu spre consum, ci spre trairea la maximum a placerilor epidermice, este ce se propune ca alternativa la omul frunza in vant orientat spre satisfactiile carnii.
In epilogul cartii "Particule elementare", scrisa de Michel Houellebecq, considerat copilul teribilist al literaturii franceze, aflam ca romanul este un omagiu adus omului care s-a depasit pe sine si, prin pionieratul lui Michel, unul din personajele cartii care cerceteaza mutatiile ADN-ului, a reusit sa dea nastere unei specii superioare.
Intr-o lume care nu pretuieste decat tineretea, oamenii sunt putin cate putin devorati. Particulele elementare, gratie biofizicii moleculare a viitorului, vor putea fi reconfigurate, reproductibile prin clonare si nemuritoare.
Desi Houellebecq avertizeaza ca proiectul sau trebuie considerat pura fictiune, toata coordonatele arata ca homo sapiens sapiens nu este omul mileniului trei: sexul vinde orice, frumusetea cunoaste azi alte standarde, anorexia face din ce in ce mai multe victime, intrebarile existentiale sunt tot mai multe, lumea de azi are nevoie de un singur model, xeroxat intr-un numar fix.
Robotizarea, controlul genetic, libertatea sexuala, lupta impotriva imbatranirii sunt realitatile acestei lumi, in care fericirea, sentimentele si absolut tot ceea ce il reprezinta pe homo sapiens sapiens nu-si gasesc locul.
Cu toate ca ne silim zadarnic sa distingem destine si caractere individuale in lumea de azi, "ideea de unicitate a persoanei umane nu e decat o nerozie pompoasa". Traim in secolul vitezei, cand nu doar zilele par trase la xerox, ci si persoanele. Lumea din "Particule elementare", care descrie un Occident terifiant, hedonist, libertin si consumist, nu face decat sa explice in mod neconditionat necesitatea unei mutatii metafizice.
Houellebecq mai spune ca mutatiile metafizice - adica transformarile radicale si globale ale viziunii despre lume adoptate de cei mai multi - sunt rare in istoria omenirii. Insa din momentul in care s-a produs o mutatie metafizica, ea se dezvolta fara a intalni vreo rezistenta, pana la ultimele ei consecinte. Matura, fara a le lua macar in seama, sistemele economice si politice, judecatile estetice, ierarhiile sociale. Nicio putere omeneasca n-o poate stavili - nici o alta putere decat aparitia unei noi mutatii metafizice.
"Sub acoperirea reconstructiei eului, psihanalistii procedeaza in realitate la o scandaloasa distrugere a fiintei umane (...) Exista lucruri pe care le putem face, si altele care par prea dificile. Putin cate putin, totul devine prea dificil; la asta se rezuma viata.
Raportandu-ne la celalalt luam cunostinta de noi insine; e ceea ce face raportul cu celalalt insuportabil (...) Oamenii traiesc unii langa altii, ca vacile; e de inteles daca ajung, din cand in cand, sa mai imparta o sticla de alcool (...) Viata incepe la cincizeci de ani, e adevarat; atata doar ca se termina la patruzeci (..) Nu va fie frica de fericire: nu exista", spune Michel Houellebecq.
Noua umanitate
Pentru ca orice perturbatie sau mutatie permite crearea unor celule dotate cu o capacitate de replicatie succesiva, specia noua a lui Houllebecq ar fi una sanatoasa, durabila, care, prin substituirea inmultirii sexuale cu clonarea, ar putea deveni nemuritoare.
"Traim azi intr-o lume absolut noua, iar tesatura intamplarilor ne invaluie trupurile, ni le scalda intr-o aura de bucurie. Ceea ce oamenii de altadata au presimtit uneori prin muzica lor, noi realizam in viata de fiecare zi. Ceea ce pentru ei era de nepatruns si absolut noua ne pare un lucru simplu si bine cunoscut.
Noi totusi nu-i dispretuim pe oamenii aceia. Stim ce datoram viselor lor, stim ca n-am fi nimic fara tesatura de durere si bucurii care-a fost istoria lor, stim ca purtau in ei imaginea noastra atunci cand erau stapaniti de ura si teama, cand se ciocneau in intuneric, cand isi scriau, incetul cu incetul, istoria.
Stim ca ei n-ar fi existat, ca nici n-ar fi putut sa existe daca-n adancul fiintei n-ar fi avut aceasta speranta, n-ar fi putut, fara visul lor, nici macar sa existe. Acum, cand traim in lumina, acum, cand traim in imediata apropiere a luminii iar lumina ne scalda trupurile, ne invaluie trupurile intr-o aura de bucurie, acum, cand ne-am asezat chiar langa rau in dupa-amieze inepuizabile, acum, cand lumina din jurul trupurilor noastre a devenit palpabila, acum, cand am ajuns la destinatie si am lasat in urma universul separarii, universul mental al separarii ca sa ne scaldam in bucuria imobila si fecunda a unei noi legi, astazi, pentru intaia oara, putem descrie sfarsitul vechii lumi".
Umanitatea noua trebuie sa fie compusa din indivizi care au un cod genetic identic. Asta nu inseamna in niciun caz ca lumea va fi compusa din personalitati identice, trase la indigo, sustine Houellebecq, potrivit caruia acest proces nu inseamna nici anularea particularitatilor personale sau, dimpotriva, sfarsitul personalitatii.
Sa luam, zice Michel, unul dintre eroii lui Michel Houellebecq, cazul gemenilor monozigoti: chiar daca acestia au un patrimoniu genetic aproape identic, ei reprezinta totusi personalitati distincte, fiind legati, de o legatura de fraternitate misterioasa, trasatura cea mai importanta, liantul noii societati.
Aceasta legatura de fraternitate, care va uni noua umanitate va face inutile notiuni precum "libertate individuala", "demnitate umana" si "progres" - prea incarcate de egoism, materialism si un proces atroce de darwinism social.
"Mai exista cativa indivizi din fosta rasa umana, mai ales in zonele ramase mult timp sub influenta doctrinelor religioase traditionale. Totusi, rata natalitatii scade la ei de la an la an, iar disparitia lor pare acum inevitabila. Istoria exista; ea se impune, domina, suprematia ei este ineluctabila.
Contrar tuturor previziunilor pesimiste, aceasta disparitie se petrece in liniste, in ciuda catorva acte de violenta izolate, al caror numar scade in permanenta. Suntem chiar surprinsi sa constatam cu cat calm, cu cata resemnare si poate cu ce usurare secreta si-au acceptat oamenii propria disparitie. Dupa ce-am rupt cordonul ombilical ce ne lega de umanitate, noi traim.
Dupa aprecierea oamenilor, traim o viata fericita; e drept ca noi am fost in stare sa invingem fortele egoismului, cruzimii si furiei, de nedepasit pentru ei; oricum, traim o viata diferita. Stiinta si arta exista si in societatea noastra; dar cautarea adevarului si a frumusetii, mai putin stimulata de biciul vanitatii individuale, a capatat in fapt un caracter mai putin imperios. Oamenilor din vechea rasa lumea noastra li se pare un paradis.
De altfel, ni se intampla uneori sa ne dam noi insine - pe un ton, ce-i drept, usor umoristic - numele de "zei", care-i facea sa viseze atata. Istoria exista; ea se impune, domina, imperiul ei este ineluctabil. Dar dincolo de planul strict istoric, ambitia ultima a lucrarii de fata ("Particule elementare" n.red.) e sa salute aceasta specie nefericita si curajoasa care ne-a creat.
Aceasta specie trista si mizerabila, abia diferita de maimuta, care totusi purta in ea atatea aspiratii nobile. Aceasta specie chinuita, contradictorie, individualista si certareata, de un egoism fara margini, capabila uneori de explozii de violenta teribile, dar care totusi n-a incetat o clipa sa creada in bunatate si in iubire.
Aceasta specie care, pentru prima oara in istoria lumii, a fost capabila sa se gandeasca la posibilitatea propriei sale depasiri; si care, cativa ani mai tarziu, a fost capabila s-o realizeze. In momentul in care ultimii ei reprezentanti se sting, ni se pare indreptatit sa-i aducem omenirii acest ultim omagiu; omagiu care, la randul lui, va disparea si se va pierde in nisipurile timpului; era totusi necesar ca acest omagiu, macar o data, sa-i fie prezentat. Aceasta carte este dedicata omului".
Ceea ce ne face sa suferim, ceea ce injuram in fiecare zi, zilele care par trase la xerox, indiferenta cu care ne imbracam pe post de salopeta cu factor de protectie 60 impotriva lumii, nesiguranta, ironia in care ne scaldam, frica, lipsa rabdarii in raport cu iubirea si nu numai, bucuria pe care o cautam in lucruri marunte, cafeaua pe care o dam in foc la 5 dimineata, jumatatea aia de ora in care ne-am simtit in viata datorita frigului si directia in care alergam o viata intreaga - fericirea - ne definesc ca oameni. Nu suntem perfecti pentru ca suntem oameni.
Gandul ca am putea pierde factorii suferintelor noastre din viata de zi cu zi ne sperie, iar imaginea ca jocul asta pe care il continuam fara sa-i stim macar numele s-ar putea termina subit ne innebuneste. Aspiram la perfectiune, dar, de fapt, n-o vrem. Sa ne transformam in omul lui Houellebecq este practic imposibil. Asta ar insemna sa renuntam la a mai fi oamenii de azi, care, cu bune, cu rele, inca vreau sa cred ca suntem!
In urma cu aproape 40 de ani, The Doors ne spuneau ca "variety is the spice of life [...] you gotta try everything once" ("Variety is the spice of life" de pe albumul Other Voices). Exact. Nu suntem doar informatie genetica. Tocmai varietatea si defectele rare pe care le avem fiecare dintre noi ne diferentiaza, ne fac unici, ne fac oameni.
Singura incheiere pe care o gasesc este finalul filmului Memento: "Trebuie sa cred intr-o lume in afara mintii mele. Trebuie sa cred ca actiunile mele au o insemnatate chiar daca nu mi le amintesc. Chiar si cand am ochii inchisi trebuie sa cred ca lumea este inca aici. Cred ca lumea este inca aici? Este inca aici? Da. Cu totii avem nevoie de amintiri ca sa ne aminteasca cine suntem. Iar eu nu sunt altfel".
Autor: Adriana Toma
Articol citit de 2973 ori
Deocamdata clonarea umana este interzisa!
Problema unei noi "specii" umane, gen homo sapiens bekalensis, trebuie sa mai astepte, din fericire!
Sa speram ca ratiunea va invinge, iar specia umana va evolua de o cu totul alta maniera decat cea prezentata in articol.
Un articol interesant, desi, in cele din urma ramane relativ neclar la ce se refera
E un articol interesant pentru ca ridica cu onestitate o serie de probleme reale. Nu subscriu la toate cele enuntate in articol dar majoritatea ideilor exprimate in el reprezinta un subiect bun pentru o dezbatere privitor la destinul fiintei umane, si asta e tot ce conteaza.
Atata timp cat oamenii nu vor intelege ce sint, de ce sint aici si unde apartin de fapt, vor continua sa navigheze haotic pe o mare fara orizont. Atat religia cat si stiinta de azi nu recunosc existenta partii spirituale a omului. Conform Bibliei, de exemplu, omul a fost creat cu intentia de a fi folosit ca sclav. Acesta e si motivul pentru care Biblia incurajeaza perpetuarea institutiei sclaviei si a supunerii totale fata de "stapan" de la inceptul ei pana la sfarsitul catii. Vechi texte sumeriene despre "Anunaki" confirma aceasta posibilitate, descriind fiinte venite din stele care au creat pe homo sapiens dintr-o forma inferioara umana cu intentia de a-l controla si de a-l folosi ca pe o unealta vie, realtiv... (arata tot comentariul)
O intrebare
Marion, poti sa faci un bref la ideea desprinsa din textele sumeriene, religie si spiritualitate, umanitate si sclav-stapan ??? Sunt foarte curios sa stiu mai multe... sau lasa niste titluri sau linkuri catre ceva care sa vorbeasca despre asta. Mi se pare ceva vecin cu genialul, dar totusi incarcat de supozitii si incertitudine, de-aceea as vrea sa vad intr-adevar despre ce e vorba. Merci
Alex G.
Exista sute de tablite sumeriene care spun povestea acestor Anunnaki. Numele lor vine de la "Anu" care inseamna "cer" si "Ki" care inseamna "pamant" si se traduce in mare prin "cel care vine din cer pe pamant." Textele sumeriene se refera la o a douasprezecea planeta, numita de ei Nubiru, de unde acesti Anunnaki au venit pe pamant. (Sumerienii considerau luna noastra ca fiind o planeta.) Ei sunt uriasii descrisi si in Biblie, cei care s-au combinat cu femeile pamantene pentru a imbunatatii rasa umana. Povestea e mult mai complexa si s-au scris numeroase carti pe marginea acestor documente. Cele mai cunoscute sunt cartile lui Zecharia Sitchin. Pentru o incursiune in acest subiect iti recomand urmatorul text de pe Internet care e o sinteza a ceea ce afirma Sitchin si nu numai el:
http://xfacts.com/sumerian_culture.html
Problema cu povestea din tablitele sumeriene e ca ea a intrat pe mana unor indivizi cu viziuni apocaliptice despre viitorul omenirii care trag concluzii absurde fara... (arata tot comentariul)
Adriana Toma, am facut un exercitui extraordinas de vointa sa pot citi pana la capat "dizertatia" ta !
Textul semnat de Adriana Toma, este pentru mine un veritabil semnal de alarma ! Ori nu mai sant eu capabil sa inteleg mare lucru, ori povestea asta este o ineptie indigesta de la un capat la altul !
MAI INCERC !
Prieten de butoane,opus9,eu citesc "destinatii","expeditorii" dar tre' sa fiu de acord cu tine ca acum...trebuie sa ma uit la stampila,la timbru..ca...mi-am cam incurcat tolba(a se citi..priceperea)ca cam cum e inceputul si ca care ar fi-fi-analul!..Are un fel de cap dar se-nvarte dupa o coada....bearca!...Nu m-a "egzcitat"...potent! Mai bine reciteam ce-a zis(scris)Creanga in povestea aia cu chestii imbarzoiate! Te-ai prins? ...hahaha! O ZI BUNA!
definitely indigesta
din mahmureala de dupa revelion sau un PMS camuflat... iata rezultatul.
daca aveam putin echilibru nu cadem in depresie dupa ce il citim pe Houellbeque. cel mult ne amuza sa vedem o alta perspectiva a realului.
asa inteleg si eu,
femeia a iesit din sarbatori cu o depresie accentuata si s-a gandit sa scape de ea trecand-o celor care o iau in serios si-i citesc tot articolul.
Adica nu are nici o motivatie logica.
Opus9 si Postasul
Nu tot ce nu intelegem noi nu are sens. Articolul trateaza o problema reala fara ca autoarea sa fie constienta de cauza ei. De aici si usoara confuzie care emana din randurile lui. Articolul ne transporta insa brusc din realitatea de zi cu zi a ziare.com in lumea cea adevarata a spiritului fiintei umane. Tranzitia nu e usoara pentru multi dintre forumisti, dar e absolut bine venita.
FIX
of ce usurare ! am crezut ca nu inteleg eu nimic! dar vad ca D-NA CLAR nu s-a gandit la NIMIC. altfel, nu vad cum a putut sa scrie atatea randuri fara sa inteleaga nimeni ceva.
Foarte bun articolul
este insa cam prea filozofic scris pentru multi, si pentru mine. Esenta insa am inteles-o, de fapt ne dezumanizam, prin aceasta societate de consum exagerata. Asa este. Sex, drogs and rock´n´roll la care mai adaugam goana dupa bani si grija zilei de maine. Apoi amprentarea populatiei si inregistrarea datelor personale intr-un chip in pasaport (o realitate, si copii sant amprentati pentru un pasaport!), santem niste rotite intr-un angrenaj infricosetor, iubirea, cinstea, sentimentul onoarei, toate sant de domeniul trecutului. Actual este sexul, minciuna, tunurile economice, falsul, semi-doctii, manelele, prostul gust.
Lamentari ridicole
Acest articol a fost imposibil de citit pana la capat; este lung, pompos, profetic intre ghilimele si gaunos. Oamenii sunt aceiasi de cand lumea, schimbarile sunt la nivel superficial. Exista mereu o contrabalansare; autoarea are tendinta de a considera trecutul mai bun, uitand insa racilele si problemele majore ale acestuia. Lamentari peste lamentari de parca vine sfarsitul lumii. Chestia cu "dupa homo sa[piens sapiens" imi aduce aminte de teoriile comuniste ale "omului nou" si de cele naziste ale "supraomului arian"---aiureli ideologice de moment.
pt tudor
pai inseamna ca si tu esti la fel mah tudore....cumperi iubire,cumperi respect , vinzi si tu probabil astea - cam toata lumea vor sa para ceea ce nu sant sau ce le ar place sa fie ! ....nu se mai respecta nimik moral si etic ! totul e grandomanie si toti cred ca sant mai buni decit altii si vor afirmare ! lumea de azi e *** mea - toti niste falsi si mincinosi !
Amice esti baut!
Bai "desteptule", asta ai inteles tu din comentariul meu?! se vede treaba ca nu prea esti mobilat la mansarda, sau ai prea multe molii si barzauni pe acolo pe la etajele superioare...sau iti exprimi felul tau de a fi..mai stii, poate ca tu cumperi iubire, etc., etc. si celelalte aberatii pe care le-ai scris.
Si totusi exista
un loc unde se traieste in adevar iubirea apropelui, in cautarea binelui altora si are viitor si nadejde, acest loc este unde Isus Chistos este Domn, este usor de gasit, incercati!
Un articol bun, scris respectand anumite tehnici care se invata numai in universitati bune....
Articolul este bun, rigid dpdv jurnalistic, curgand dupa tehnici complexe de ''a scrie'' care se invata din carti groase sau in universitati mari. Felicitarile mele dnei Toma.
Insa ceea ce reiese, pierzania umanitatii, criza identitatii, lipsa umanului... complet ''ne-de-acord''...
Sunt de-acord ca daca iesim in strada unui oras mare, oamenii par intr-o matrice din care nu pot sau nu vor sa iasa, vezi Paris, Londra, New York... asta li se impune sau isi impun oamenii aceia - sunt prinsi intr-o cursa cu viteza. Ei au pariat pe cariera, ei au pariat pe succes, ei nu au pariat pe visare, pe adapatul sufletului, pe timpul necesar pentru ''a intra in interiorul'' unei picturi bune samd. Dar asta nu inseamna ca sunt niste ''clonati'' in interiorul lor, sunt oameni normali, sunt oameni care au alte viziuni asupra vietii. Dna Toma, sunt acei oameni despre care dvs vorbiti ca si-au permis sa viseze pentru ca noi sa ne putem scalda azi in lumina... ei se sacrifica pentru a da ceva lumii de... (arata tot comentariul)
NB
A visa, a fi uman, a trai au sensuri diferite pentru fiecare persoana in parte. De aici reiese n-qed-ul teoriei dvs, bazata pe acea carte a pierzaniei umane. De aici reiese ca oamenii nu sunt trasi la indigo, de aici reiese frumusetea rasei umane. Omul evolueaza dpdv anatomic si mintal, respecta inca teoria darwinista - suntem si vom fi oameni... nu suntem toti buni, bine-intetionati sau curati, dar cum ar fi sa fim toti buni, bine-intentionati si curati ??? Esenta umana traieste !
Alex G.
Teoria lui Darwin nu spune ca oamenii evolueaza "mintal". De fapt, teoria lui Darwin nici macar nu explica conceptul de "minte". Teoria lui Darwin e la fel de nociva ca si creationismul religios. Ne face sa "credem" ca lucrurile sunt asa cum le descriu evolutionistii fara sa stim ca de fapt nu exista nici o dovada ca ceea ce spun ei e adevarat. In realitate, dovezile care demonstreaza ca evolutia prin selectie naturala si mutatii intamplatoare e o imposibilitate sunt coplesitoare, daca stim unde sa ne uitam si cum sa le intelegem. Omul evolueaza ca urmare a intelesurilor noi pe care le descopera. Nu exista asadar evolutie la nivel biologic, ci doar una la nivel spiritual. Nici religia si nici darwinismul nu recunosc aceasta realitate. De aici si confuzia si haosul in care am trait pana acum. Intreaga istorie a omenirii e istoria bataliilor dintre adevara si minciuna, dintre intelepciune si ignoranta, totul petrecut pe fundalul luptei acerbe pentru dominatie dusa de cei care sunt... (arata tot comentariul)
pt Marion
Cu respect pt ''lucrarile'' tale pe forumul acesta (chiar am aterizat din intamplare pe unul din comentariile tale de prin martie anul trecut pe un articol despre preotul care a facut o demonstratie matematica care are o mica tangenta cu spiritualitatea - dar articolul se numea ''Existenta lui Dzeu demonstarata matematic), vreau sa iti spun ca nu ai inteles sau nu ai fost atent la ordinea cuvintelor folosita de mine sau pur si simplu exprimarea mea a fost precara. Teoria darwinista, expresie pe care o folosesc in comentariul meu, se refera la evolutia anatomica a oamenilor, si pe care o sustin si dovezile in a o intelege nu sunt putine (de la o simpla analiza a trasaturilor fizice ale oamenilor de acum, sa nu zicem 150 de ani, sa zicem 20, pana la o analiza complexa a oamenilor care ne inconjoara - se stie ca exista exemplare mai evoluate si exemplare mai ''puuuuutin'' evoluate. Eu sunt de parere ca evoluam, ni se schimba din caracteristicile fizice, avem alte boli, suntem mai... (arata tot comentariul)
Pt. Alex Gegenheim si Marion
Pt. Alex Gegenheim - tema este foarte pretentioasa si autoarea nu da dovada ca ar avea cunostinte temeinice din stiintele ce se ocupa cu integrarea individului in societate: filozofie, politica, etica, religie, etc.
Ca atare a iesit un articol corespunzator cu nivelul si intelegerea doamnei autoiare.
Pt. Marion - nu este cazul, la un articol atat de coborat ca nivel intelectual sa faceti referire la ideea geniala de "Selectia naturala" lansata de Charles Darwin, care acum este plasata pe locul intai intre marile idei si teorii ale creatiei umane.
Pt Mihnea
Ba sa stii ca mie mi se pare un articol bun, asa cum am mai zis. Foarte tehnic folosind tehnici moderne jurnalistice, ba chiar frizeaza ceva din arta manipularii. Iar autoarei nu ii trebuie prea multe idei despre stiintele genetica (mutatii, manipulare, coduri), politica (nu as zice ca ar avea prea mult d-a face politica cu ideea articolului, dar ma rog, tu ai zis-o), filo etc - pentru ca dansa isi bazeaza articolul pe o carte scrisa de un francez. Este precizat si foloseste citate din ea. Eu sunt de acord ca francezii au influentat civilizatia umana, dar eu nu inghit filosofiile lor, pentru ca intamplator ii cunosc destul de bine si le cunosc mecanismele gandirii. Ceea ce ma face sa am pareri mai putin respectuoase asupra integritatii autoarei e ca undeva spune ''intr-o lume unde libertatea sexuala este acceptata'' - intr-o nuanta negativa - ceea ce ma duce direct la religie, incalcarea drepturilor omului de a fi liber si de a se ''hrani'' cum vrea si involutie. Se stie ca... (arata tot comentariul)
Pt. Alex si Mihnea
Alex,
Faptul ca nu sunt de acord cu opinia dumitale despre teoria evolutiei lui Darwin nu inseamna ca nu am inteles ce ai spus. Cat despre prietenul tau paleontologul de la "Muzeul Istoriei" din New York (ai vrut probabil sa scrii Muzeul de Istorie Naturala) sunt convins ca el e foarte entuziasmat de numarul din ianuarie al revistei Scientific American unde se face apologia validitatii teorie evolutiei cu ocazia implinirii a 150 de la publicarea ei. Numai in primele cinci pagini ale numarului special am gasit peste 20 de falsuri si jumatati de adevaruri spuse de oamenii nostrii de stiinta. Aceste falsuri le pot demostra cu evidenta stiintifica. Nimeni nu are dovezi ca evolutia a creat noi specii. Daca unul dintre prietenii tai de la muzeu iti spune asta te minte, cu sau fara buna stiinta. Nimeni nu poate sa explice, de exemplu, de ce maimutele au 48 de cromozomi si omul numai 46. Ei fac presupuneri, dar asta nu e stiinta.
Mihnea, daca "selectia naturala" e o idee atat de geniala,... (arata tot comentariul)
Marion
1. in legatura cu teoria darwinista eu nu am vrut decat sa precizez ca nu cred ca ea se refera la evolutia ''mintala'' a oamenilor, ci la evolutia anatomica. cat despre numele muzeului, ai dreptate. mie nu imi raman numele in cap, plus nu eram departe de adevar. :) 2.am citit articolul gasit pe linkul pus de tine la cererea mea, pentru care iti multumesc. e groaznic. nu inteleg nimic. stiam ca grecii antici spuneau ca pamantul e plat, ce sa mai zic ca Neil Freer debiteaza acolo calcule facute de summerieni de lasa cu gura cascata. cum de stiau summerienii ca ne invartim in jurul soarelui, ca exista un sistem solar si ca aia vin de pe a 10-a planeta. nu, sincer, fondata pe niste chestii care vin din banuieli, din interpretarile unor oameni, care vad niste desene si incep sa isi dau cu banuiala: ''asta e un ozn, asta e calculul cu ajutorul integralelor pe volum si a derivatelor partiale a primei eclipse a 1000-ei planete de pe galaxia radical din 13''. sincer, contra-argumentele tale... (arata tot comentariul)
Alex
Nici egiptenii nu stiau ca pamantul era de fapt a saptea, sau a sasea, spita la caruta. Ei credeau ca pamantul e in centrul universului, a sistemului solar. Te repezi sa tragi concluzii dupa ce ai citit un singur articol care altfel e plin de dovezi si argumente si nu de confabulatii de tip religios. Ce te faci ca sunt o multime de studii facute pe aceasta tema si toate se uita la aceleiasi evidenta materiala. In rest, argumentul evolutionistilor ca o schimbare se petrece in milioane de ani e copilaresc, pentru ca evidenta stiintifica spune foarte clar ca acest lucru nu e posibil. Intrebare pentru tine: stii de fapt cum se produce o mutatie genetica? Si una si mai interesanta: poti sa descrii procesul integral prin care aceasta mutatie se produce? Iarta-ma dar intrebarile au fost pur retorice pentru ca de fapt nimeni nu are raspunsul la ele.
In legatura cu termenul de "psihedelic" atasat de caracterizarea facuta de tine autoarei articolului, nu e un lucru de loc rau atata timp cat... (arata tot comentariul)
Marion
Marion, nu mai comentez nimic din cele scrise de tine, pentru ca avem noi fusuri orare diferite, dar totusi e tarziu si la mine. Fiecare avem doua teorii scoase de altii pe care mai mult sau mai putin le sustinem , in cunostinta sau nu de cauza.
Vreau doar sa precizez ca termenul psihedelic, nu a fost folosit asa cum l-ai luat tu, ci pozitiv. In conceptia mea, si nu a dictionarelor, ci a curentului care se manifesta in mai multe domenii, numit psihedelic, are pentru mine alte conotatii nelegate de medicamente sau droguri. Era o tenta absolut pozitiva, si am precizat de fiecare data ca stimez autoarea, ba chiar am avut interesul sa ii caut numele pe net si am gasit ceva mai mult despre ea. Toz respectul meu pentru ea, ca e prea tanara sa ii spun dansa. Doar putin in urma cu cerebelul in privinta libertatii sexuale, pentru ca in cativa ani, pentru o asa afirmatie ca a ei, in Vest o sa fie crucificata ca o rebela impotriva libertatii spiritului uman. Iarasi, am glumit, dar ideea e... (arata tot comentariul)
TITLU FARA ...TITLU
Articolul d-soarei nu poate fi inteles de majoritatea celor care-l citesc. Unii, vad recunosc chiar ca nu au avut rabdarea sa-l citeasca pe tot. Bref- Esential este faptul ca noua generatie traim si traieste dupa altfel de principii.Poate e bine,poate e rau...Vom vedea.Sigur,nu facem aici disertatii pretetioase,dar cine intelege ceva, e de bine...Cine nu intelege, cred ca are macar un pic de pierdut...
Sete de informatie
Dom'le, am facut si faceti atatea referiri la autoare... stie cineva cine e? pt cine scrie? ce studii are? de unde vine? cine ii pune banii in cont? ca sa stim si noi despre cine vorbim..google-ul meu nu imi da nici un rezultat concludent. astept reply.
articolul s-ar putea intitula lecturi de vacanta sau, la fel de bine, fragmente de blog.
de regula depresia e bine sa ramana ceva privat.
tot ce nu impartasim si, in plus, tot ce este extrem de regula ne deranjeaza.
exista limite ale acceptabilului. asta probabil se invata si in scolile de jurnalism.
o astfel de abordare ca cea de mai sus poate fi utila sinelui sau, cel mult, psihoterapeutului. in rest, cata vreme nu exista nicaieri o linie constructiva, nu ajuta nimanui cu nimic. deci, intentia buna, in ideea ca ar fi existat la baza articolului, s-a pierdut.
ori... putem presupune ca autoarea a dorit sa ne ofere o confruntare cu demonii (dansei/proprii) asa, gratuit?
Amelie
Articolul are multe cusururi, si, nu stiu ce crezi tu despre tine dar nici eu nu sunt perfect. Autoarea atinge cateva probleme reale si invita la dialog, la introspectie, si nu cred ca asta e un lucru rau. Nu stiu unde traiesti tu, geografic vorbind, dar cei din Romania au motive sporite sa se simta deprimati de starea de involutie spirituala a fiintei umane. Trebuie sa intelegi articolul si din acest punct de vedere. Nu stiu exact ce intelegi tu prin "o linie constructiva" (suna vag si materialist-dialectic) dar sper sa nu te astepti ca probleme umane sa se rezolve peste noapte intr-un articol de pe web. Nu stiu de asemenea care e opinia ta despre plangerile eterne despre starea natiunii care bantuiesc articolele lui Cartarescu. Articolul de mai sus vorbeste despre nevoia unei schimbari profunde, nu doar una de comportament, o schimbare pe care nici ziarista noastra si nici autorul francez la care se refera nu o pot declansa cu ceea ce scriu. Articolul ei poate declansa insa o... (arata tot comentariul)
Amelie
Articolul are multe cusururi, si, nu stiu ce crezi tu despre tine dar nici eu nu sunt perfect. Autoarea atinge cateva probleme reale si invita la dialog, la introspectie, si nu cred ca asta e un lucru rau. Nu stiu unde traiesti tu, geografic vorbind, dar cei din Romania au motive sporite sa se simta deprimati de starea de involutie spirituala a fiintei umane. Trebuie sa intelegi articolul si din acest punct de vedere. Nu stiu exact ce intelegi tu prin "o linie constructiva" (suna vag si materialist-dialectic) dar sper sa nu te astepti ca probleme umane sa se rezolve peste noapte intr-un articol de pe web. Nu stiu de asemenea care e opinia ta despre plangerile eterne despre starea natiunii care bantuiesc articolele lui Cartarescu. Articolul de mai sus vorbeste despre nevoia unei schimbari profunde, nu doar una de comportament, o schimbare pe care nici ziarista noastra si nici autorul francez la care se refera nu o pot declansa cu ceea ce scriu. Articolul ei poate declansa insa o... (arata tot comentariul)
marion
nu, nu suntem perfecti.
si nici nu ne-am abandonat valorile. doar ca avem "ocazia" sa traim in circumstante diferite.
diferite raportat la ce? probabil raportat la cum credem noi ca ar trebui sa fie lucrurile, raportat la "normalitate". doar ca normalitatea nu exista.
exista doar niste repere individuale/colective despre bine si rau.
in esenta nu oamenii s-au schimbat ci s-a schimbat mediul si mijloacele pe care le au ei acum pt a se manifesta.
comunicarea... a ramas. doar ca acum imbraca alte forme, iar regulile ei pot parea usor diferite. dar implineste aceleasi nevoi.
resurse pt schimbare?
mai degraba tre sa cautam sa actionam in imediata apropiere, pt a ne creea noua insine o stare de bine. si asta vine de undeva dinauntru. nu e corect sa dam vina pe circumstantele exterioare pt nefericirea noastra.
si, revenind, cand noi ne gasim echilibrul, linistea, armonia, respectul de sine, tocmai am inceput a schimba ceva si in jur, chiar fara a ne propune asta.
Amelie
Scrii ca, "in esenta nu oamenii s-au schimbat ci s-a schimbat mediul si mijloacele pe care le au ei acum pt a se manifesta." Intrebare pentru tine: cine a schimbat "mediul si mijloacele pe care le au ei acum pt a se manifesta" daca nu insasi omul. Iar aceasta schimbare vine de dinauntru, asa cu spui si tu, dintr-o evolutie spirituala, care nu se petrece de la sine. Internetul nu e o inventie, ci o descoperire a principiilor care stau la baza existentei universului. Schimbarea se petrece, asa cum spui si tu, "cand noi ne gasim echilibrul, linistea, armonia, respectul de sine, tocmai am inceput a schimba ceva si in jur, chiar fara a ne propune asta.", o afirmatie cu care sunt total de acord.
In concluzie, articolul nu e atat de irelevant pe cat afirmai in postarea ta initiala iar cele pe care le scrii in comentariu de mai sus nu fac decat sa confirme acest lucru, chiar daca nu ti-a propus asta ...
Vom auzi numai de bine atata timp cat vom face numai bine.
frumos spus
frumos, ai dreptate... restul cuvintelor e de prisos...
marion
da...
lumea in care traim nu e in relatie liniara cu actiunile noastre individuale. este intr-o relatie, fireste, dar nu intr-o relatie liniara.
e o lume perfecta, cu tot raul din jur. e un rau care ne e dat pt a ne da ocazii sa facem alegeri. si pt a ne da ocazia sa ne definim, sa evoluam facand alegeri bune.
si nu suntem oameni sub vremuri. suntem oameni in vremurile in care le-a fost dat sa traiaca. de aici putem porni pe multe cai. putem face alegeri bune, putem schimba in noi si in afara noastra. dar nu ne sunt accesibile "realitati perfecte", realitati ale binelui. pt ca nu astea sunt regulile jocului. cum zicem, e un joc cu alegeri, fara aceste alegeri nu ne-ar fi posibila evolutia.
iar a stabili limite ale binelui si raului la nivel de societate nu ar putea duce la ceva bun. ar fi o limitare a pe care le-am face-o ceilalti, in privinta alegerilor lor.
si asta ar putea avea implicatii asupra vietii private a celorlalti.
am ajuns aici gandind ca mi s-ar putea raspunde "daca... (arata tot comentariul)
insomniaca. e deja luni. back in the game
si daca liberul arbitru ne este dat ca sa avem impresia ca detinem controlul, ca Za Thing (n-am un nume) sa se spele pe maini in ceea ce ne priveste? mereu avem impresia ca noi suntem aia care facem, dregem...
eu, cel putin, vreau sa cred ca viitorul meu il scriem impreuna. interdependenta, bat-o vina. si ca atunci cand ai ales sa iei taxi-ul si sa nu mai astepti autobuzul ti-ai schimbat total cursul vietii. alta ar fi fost viata ta daca te-ai fi urcat in autobuz.
daca, pe de alta parte, asa trebuia sa se intample si tot ce facem este sa 'traim' potrivit unei scheme, desi avem impresia ca we rule the world? mereu prea multe intrebari, mereu prea putine raspunsuri satisfacatoare
da...
pe de alta parte e confortabil si intr-un caz si in altul.
si in cazul in care ne facem propriile alegeri (putem crede ca in orice moment ne putem schimba viata), de asemeni pt situatia in care acceptam ca avem un drum predefinit (putem sta oarecum linistiti, pt ca orice am face, tot acolo vom ajunge).
Copyright © 2010 Ziare.com
Informatiile si imaginile stirilor sunt ©Copyright-ul ziarelor din care au fost extrase articolele.
Ziare.com nu este raspunzator pentru continutul lor.