Suceava: IPS Teofan, prezent la Sfanta Liturghie de Sanzaiene

mare brinza

Ce mai stire ca un popa a mers la Suceava. va credeam mai destepti ziaristi.

Marturisire : intilnire spirituala sau pura coincidentzä

Sosit fiind doar de cateva zile la Paris, necunoscand pe nimeni, pasii ma condusesera intr'o seara de primavara (la'nceput de '90), tocmai la momentul sustinerii de catre parintele Teofan a tezei sale de doctorat, la Institutul Rus de teologie din Paris.
Sala de sustinere era plina, iar atmosfera ambianta de deplina comuniune spirituala.
Desi aflat in penumbra ultimului rand al salii, mi'amintesc cum fusesem captivat de seninatatea, calmul dar si poterea de patrundere si de convingere a exposantului.
Nu se auzea nici musca, juriul de vreo cinci persoane fiind si el la fel de "patruns", ca si noi toti cei prezentzi, de prestatia intr'o franceza perfecta a viitorului doctorant.
Deznodamantul deliberarii juriului la finele sustinerii nu putea fi altul decat fericit : calificativ
de apreciere maxima si de "Magnus laudae".
In ce ma priveste, cum privirea mea fusese pe toata durata expunerii atintita catre icoana Maicii Domnului
si a pruncului Isus din spatele "doctorantului",... (arata tot comentariul) Sosit fiind doar de cateva zile la Paris, necunoscand pe nimeni, pasii ma condusesera intr'o seara de primavara (la'nceput de '90), tocmai la momentul sustinerii de catre parintele Teofan a tezei sale de doctorat, la Institutul Rus de teologie din Paris.
Sala de sustinere era plina, iar atmosfera ambianta de deplina comuniune spirituala.
Desi aflat in penumbra ultimului rand al salii, mi'amintesc cum fusesem captivat de seninatatea, calmul dar si poterea de patrundere si de convingere a exposantului.
Nu se auzea nici musca, juriul de vreo cinci persoane fiind si el la fel de "patruns", ca si noi toti cei prezentzi, de prestatia intr'o franceza perfecta a viitorului doctorant.
Deznodamantul deliberarii juriului la finele sustinerii nu putea fi altul decat fericit : calificativ
de apreciere maxima si de "Magnus laudae".
In ce ma priveste, cum privirea mea fusese pe toata durata expunerii atintita catre icoana Maicii Domnului
si a pruncului Isus din spatele "doctorantului", mi'am dat seama ca si parintele Teofan simtise comuniunea noastra duhovniceasca caci,
(reamintesc, eram proaspat ajuns la Paris si deci absolut necunoscundu'ne) inainte sa parasesc sala, a venit catre mine si m'a invitat pentru a 2a zi la Institut.
Dand curs invitatiei, am fost prezent si la masa de dupa Sf Liturghie.
Simplitatea meniului (era mancare de post), in accord cu simplitatea "tinerilor" viitori doctoranti (rusi, greci, libanezi etc), cu spontaneinitatea amestecului de duhovnicesc si lumesc ma impresionau.
Parintele Teofan m'a invitat apoi in camera'i simpla de cativa m² in care locuia la Institut si, desi era grabit pentru a da curs unei invitatii "mai de rang", si'a rezervat si pt mine cam un sfert de ora de dialog.
Cele discuyate erau mai degraba spirituale, dar spusele sale in privintza "pasilor" mei ulteriori
in Franta fusesera premonitoare, ele dovedindu'se aproape intocmai in anii de dupa.
Mi'amintesc si acum de gestu'i simplu, dar plin de suflet, de a'mi fi daruit o iconita cu Sf Arhangheli.
Mi-am dat seama "apoi" de ponderea acelui gest spontan (la acel moment avea "destule" de care sa se preocupe mai ales ca'si pregatea revenirea sa in Romania. Si totusi !).
Ca simplu "mirean", eram deci martor al unui eveniment ce dovedea fara ambiguitate caracterul de profunzime al unei persoane "milostive", simple, spontane, cu suflet "lumesc" sau duhovnicesc in cavantul säu.
A fost prima si singura data cand drumul meu s'a intersectat cu cel al acestui prelat.
Ce a adus si ce aduce viata de dupa o astfel de intilnire, nu mai depinde "doar" de vointa si proiectele noastre personale.
Fiecare dintre noi isi urmeaza "calea" si, personal, de cate ori imi amintesc, nu'mi ramane decat sa rostesc : "Multzumesco'tzi Doamne". (revenire la forma initiala)