Introducere in nesimtire sau o calatorie cu tramvaiul prin Bucuresti

Bucurestiul este format dintr-un amalgam de oameni, care provin din absolut toate mediile sociale. Aici intalnesti tot ce vrei si mai ales ce nu vrei. Profesori, muncitori, programatori, borfasi, batausi, fotbalisti, toti se inghesuie pe strazile Capitalei si mai ales in mijloacele de transport in comun ale acesteia.

Probabil ca "lipsa de respect" ar trebui sa fie sloganul afisat la intrarile Capitalei Romaniei. La acest motto, ar trebui adaugat, cu niste caractere ceva mai mici "Ducem lipsa de valori adevarate".

Zilele trecute, in eternul drum serviciu-casa, calatoream cu minunatul tramvai 32 spre si mai fascinantul cartier Rahova. Cufundat in problemele existentiale, am fost trezit la realitate de o discutie pe care un tanar o purta prin intermediul mobilului cu un priten de-al sau.

Fara sa vreau, am revenit in lumea reala, desi nu aveam absolut nici un chef sa fiu cuprins de aberatiile cotidiene. Acest tanar, bine imbracat si cu un aer destul de civilizat, la prima vedere, conversa cu interlocutorul sau, pe un ton putin cam ridicat pentru o discutie purtata in mijloacele de transport in comun.

Tema dicutiei celor doi era faptul ca un prieten comun urma sa se casatoreasca, cu o tipa Irina, pe care, se pare ca cei doi nu prea o agreau. Prietenii celui care urma sa faca un pas important in viata, se amuzau pe seama faptului ca acesta ar fi un "fatalau" si ca nu a iesit cu ei la bere, pentru a se distra impreuna.

"Las' ca am vazut io cine poarta pantaloni in relatia asta ba! Asta face ce-i zice asta si d-asta nu vine cu noi! Oricum la nunta mergem sa vedem meciu!", a rostit plin de inflacare pasagerul minunat al tramvaiului 32.

Acesta se mai plangea ca a vrut sa angajeze niste stripteuze, cu care intregul grup de prieteni si-ar fi facut de cap, dar a fost refuzat de "fatalaul" care urma sa se casatoreasca. Acest tanar, incapabil sa inteleaga anumite sentimente care il coplesau pe amicul sau, avea pretentia ca emite judecati de valoare si mai presus de atat avea atitudinea unui atotstiutor.

Individul acesta planuia ca la nunta prietenului sau sa puna in aplicare urmatorul plan: "iau cu japca ba, pe una de acolo, ca nu se mai poate. Las ca vedem noi cum facem, ca trebuie sa gasim pe cineva!".

Pe cat de trist, pe atat de adevarat. Tanarul considera ca prietenul lui este un "fatalau", doar pentru faptul ca nu isi bate joc de niste sentimente, cat se poate de umane si minunate, in timp ce el, "marele dur" stie cum sa abordeze problema pentru a avea o satisfactie garantata si imediata.

Procesul de becalizare continua

Daca acest caz ar fi singular, sau macar mai rar intalnit, nu cred ca ar deranja pe nimeni, pentru ca, mai sunt si "greseli" printre noi. Ingrijorator este ca mentalitatea tanarului din 32 pare a fi una generala.

Si mai grav este faptul ca aceasta atitudine nu constituie doar un act de bravura, ci o credinta impamantenita destul de adanc. Daca iubesti esti "fatalau", daca citesti esti tocilar, daca te porti frumos esti "pampalau" si daca iti ceri scuze probabil ca risti sa-ti pierzi capul.

Societatea bucuresteana, mult prea elitista, nu tolereaza oamenii slabi, nu are nevoie de ei, mai ales de cei care citesc si nu stiu sa dea cu pumnul. Trist este faptul ca in mare parte cam asa merg treburile in Bucurestiul anului 2008 si probabil ca situatia se va inrautati, pentru ca nu vad cum i-ar apuca pe unii, asa din senin, dragostea de cunoastere si setea de cultura.

Pana la urma, lipsa de cultura si gradul scazut de educatie duc la perpetuarea acestor specimene fara suflet si creier, de care ne lovim zilnic. Acesti semi-monstrii incetinesc ,pur si simplu, procesul de evolutie, prin ideile pe care mintea lor ingusta le promoveaza fara nici un discernamant.

Procesul de becalizare a Romaniei, cum spunea Remus Cernea, continua in fiecare zi si se inradacineaza tot mai tare pe acest taram. Daca tot am ajuns la citate, nu putem sa nu-i bagam in seama pe baietii de la Sarmalele Reci, care spuneau ca "tara te vrea prost" si ca "toata ciorba asta ma face sa vars".

Aceasta era noua apartine descurcaretului si smecherului, care actioneaza instinctual, fara sa puna pret pe trairile interioare si fara sa dea doi bani pe semi-zeii care au pus lumea pe picioare, precum Wagner, Dostoiewsky sau Pink Floyd.