Coruptia in Romania: din gura-n gura, pana-n usa puscariei (Opinii)

Dincolo de talentul sau politic real, Adrian Nastase s-a remarcat pe durata mandatului de Prim Ministru al Romaniei si printr-o nervozitate continua fata de problema combaterii coruptiei, punctata de cateva declaratii zeflemitor-ironice, in limbaj colorat, care se preteaza, pana astazi, la analize deopotriva politice si freudiene.

Au trecut 8 ani de cand Adrian Nastase si-a incheiat mandatul de Premier. Coruptia din Romania a continuat sa fie "plimbata din gura-n gura", chiar mult dincolo de frontierele nationale, iar Justitia a continuat sa "numere oua", pana cand, iata, fostul inalt demnitar si actual fruntas PSD a primit o condamnare la 2 ani de inchisoare, cu executare. Care, chiar nedefinitiva, reprezinta o lovitura serioasa pentru modul de a face politica validat in 1989-1990.

Siderat de "indrazneala" completului de judecatori de la ICCJ de a-l declara vinovat de acte de coruptie, Adrian Nastase nu s-a limitat la a jigni aceeasi Justitie al carei "profesionalism" il ridicase in slavi imediat dupa achitarea sa recenta in alt dosar de mare coruptie. Sugerand prin acest comportament ca nu accepta decat conceptul leninist al "justitiei de clasa", adica al mascaradei institutionale care garanteaza interesele castei conducatoare si ii protejeaza faradelegile. In "viziunea" lui Adrian Nastase, Justitia este "profesionista" cand il achita si "murdara" cand il condamna.

Reactia nucleului dur al PSD la sentinta ICCJ arata foarte clar ca traditia leninista a partidului nu numai ca nu a fost intrerupta, dar nici macar semnificativ atenuata in cei 22 de ani de "tranzitie". Diferenta este ca pana in 1989, PCR invoca "apararea intereselor clasei muncitoare" pentru justificarea asa-zisei "justitii de clasa", pe cand astazi, coruptii transpartinici si retelele lor de sprijin, mostenitorii mutanti ai RCR, n-ar putea invoca decat protejarea vilelor, limuzinelor si conturilor de prin bancile lumii.

Decizia completului ICCJ in cazul lui Adrian Nastase, indiferent daca va fi sau nu "intoarsa" la recurs, a fost o lovitura aplicata chiar in pantecele hidrei care mentine Romania in subdezvoltare si la periferia Europei. Nu conteaza atat modul in care se va finaliza dosarul, cat mai ales ca, dupa 22 ani, s-a vazut ca este posibil. Acum, sau peste nu foarte mult timp.

Sesizand miza uriasa aflata in joc - riscul pentru epigonii PCR-FSN ca Justitia sa-si ia in serios rolul de a aplica Legea in beneficiul Natiunii suverane - Ion Iliescu a parasit discursul sau "intelept" si a sarit, cu artileria grea, in sprijinul protejatului sau. Nici vorba sa-l lase din brate: pentru liderul de facto al USL ("care are dreptate in tot ce spune", cum zicea nu demult Crin Antonescu), Adrian Nastase este un fel de "sector Omega", ultima linie de aparare. Caderea lui atrage riscul intrarii Justitiei chiar in buncarul de comanda.

Acelasi Ion Iliescu, care in 1990 cerea zilnic romanilor "sa lase Justitia sa lucreze" (adica sa-i faca scapati pe cei patati de sange la revolutie sau pe cei care tocmai lansau a doua etapa a marelui jaf asupra economiei nationale, cea "democratica"), si-a schimbat astazi optica si, nemultumit de modul in care Justita a inceput sa "lucreze", nu ezita sa defineasca, public, verdictul ICCJ drept "abuzv", "tras de par" si "exagerat". Interferand astfel cu actul de justitie in curs (avand in vedere recursul) si insultandu-i pe judecatorii a caror "independenta" o apara pana mai ieri.

Si ne-a mai spus ceva Ion Iliescu: ca decizia ICCJ este o "facatura". Aici, putem zambi cu indulgenta. Evident ca este o "facatura": este produsul judecatii unor oameni facuti liberi de Creator. In universul creat (adica facut de Dumnezeu), orice om se misca, de la nastere pana la moarte, printre alte "facaturi", dar nu asta a vrut sa sublinize, desigur, Ion Iliescu. "Obiectivismul marxist" incepe sa-i joace feste, altfel s-ar fi abtinut de la utilizarea acestui termen.

Adrian Nastase insusi nu s-a lasat mai prejos, napustindu-se cu bocancii in vietile si carierele celor doi judecatori (din completul de trei) care au avut "indrazneala" sa-l considere vinovat, lansand insinuari fara substanta si adevarate procese de intentie. Mesajul a fost clar adresat completului de judecatori care va judeca recursul: aveti grija ce faceti! Daca nici declaratiile publice furibunde ale lui Ion Iliescu si Adrian Nastase nu reprezinta o "imixtiune brutala a politicului in Justitie", atunci ce ar mai putea fi definit astfel?

Dar exista cineva in stare sa apere mult-invocata "independenta" a Justitiei din Romania? Exista, se numeste CSM, si nu este orice institutie din Romania. Daca lasam deoparte extinderea mandatului prezidential de la 4 la 5 ani, CSM a fost principalul beneficiar al revizuirii Constitutiei din 2003 (cand se pregatea stafeta "safe mode" de la Iliescu la Nastase), fiind investit cu puteri care pot face invidoase multe alte institutii de Stat din Romania.

Si ce face CSM? In general, face bine, si-a ales recent o noua conducere care garanteaza mentinerea situatiei sub control. Iar in particular, in cazul de fata, CSM a vorbit prin glasul domnului Horatius Dumbrava: " Sunt anumite declaratii ale domnului Nastase care pot contura o atingere adusa independentei justitiei". Curata atingere!

Domnul Dumbrava se refera la "anumite" declaratii ale lui Adrian Nastase despre judecatorii ICCJ, desi acestea pot fi "numite" fara probleme (sunt publice) si sunt cat se poate de edificatoare. Iar declaratiile lui Adrian Nastase nu "contureaza atingeri", ci intra direct cu tarnacopul in actul de justitie, nu atacand probele de la dosar (cum ar fi normal daca s-ar considera victima unei inscenari), ci lansand insinuari (fara argumente de sprijin) cu privire la integritatea celor doi judecatori care "si-au permis" sa il considere vinovat.

Avand in vedere ca o intruziune brutala si publica asupra deciziei unor judecatori este considerata de CMS, investit constitutional sa-i apere, ca fiind doar "conturarea unei atingeri" (in alt context, ar putea suna chiar idilic), exista o probabilitate consistenta ca instanta de apel sa transforme sentinta intr-una cu suspendare, dar si o probabilitate diferita de zero ca sa pronunte o achitare.

Pozitia ezitanta si edulcorata a CSM va muta, evident, presiunea politica pe instanta de apel, adica va genera exact acel tip de fenomen pe care CSM este chemat (si platit de la bugetul de Stat) sa-l combata. In orice societate, in orice epoca, cineva trebuie sa traga undeva linie, ceea ce domnul Dumbrava, ca jurist eminent promovat in CSM, stie cu siguranta.

Conteaza insa morala acestor "intamplari", nu verdictul final: clasa politica constituita dupa 1989 este exprirata si trebuie rapid inlocuita. Nu vorbim aici doar de PSD, ci de toate "partidele politice" care reflecta structura de putere rezultata dupa eliminarea lui Ceausescu. Rezultatele ei sunt terifiante: nu numai blocarea in subdezvoltare, dar si depopularea grava a Romaniei, pusa in evidenta de ultimul recensamant.

Modul de a face "politica" din ultimii 22 de ani, expus pe larg in dosarele aflate in serarele ICCJ, a determinat, direct sau prin consecintele lui, 5 milioane de romani sa plece din tara. Oricum am privi-o, cifra are semnificatii catastrofale: toate dezastrele istorice, cumulate, provocate de imperiile mongol, turc si rus sunt, prin comparatie, o gluma. Inversarea tendintei de depopulare este vitala si urgenta pentru Romania, si nu se poate face fara a rezolva problema politicului. Cum spunea Marin Preda, timpul nu mai are rabdare.