Reincarnarea lui Iisus (Opinii)

Sa vezi si sa nu crezi! In vreo doua postari recente pe blogul personal, cel ce raspunde la numele de Adrian Nastase divagheaza cu (prea putina) gratie despre Iisus, despre romanul "Maestrul si Margareta" al lui Mihail Bulgakov, despre evenimentele care au dus la rastignirea celui care a raspandit in lume lumina credintei crestine.

Mai vorbeste cu aceeasi indicibila finete persuasiva despre tradatorii si vanzatorii (la plural!) care anticipau sub saruturile fraterne tradarea de mai tarziu si care prin aceasta vanzare au aruncat lumea in intuneric. Printre ei se distinge numitul Iuda care a pus in cumpana soarta umanitatii si renumele lui, personal, cu cei cativa arginti reprezentand pretul odioasei sale tradari. Si care, de altfel, a si platit aproape pe data acest pret.

Nu este deloc greu sa distingi sensurile prea transparentei parabole nastasiene pe marginea evenimentelor pascale, care tocmai s-au savarsit. Adicatelea, el insusi, marele de odinioara Adrian Nastase, este cea mai proaspata reincarnare a lui Iisus, tot el a fost si probabil mai este inconjurat de ipostaze moderne ale lui Iuda si, probabil, tot el va invia din tenebrele mortii sale (politice) ridicandu-se deasupra celor care i-au vrut pieirea.

Ce sa mai zicem?! Nastrusnica si socanta paralela! Cate ceva se va fi potrivind cumva. Cum ar fi, de exemplu, faptul ca numitul Adrian e facut dintr-un aluat intelectual mai de soi decat comesenii sai de la masa politicii de Dambovita.

Sau ca a avut prin preajma, asa cum se intampla cu mai toti stapanii vremelnici ai lumii, si pe inevitabilii pescuitori in ape tulburi. Care nu asteapta decat ocazia favorabila pentru a-l vinde pe stapan si pentru a prelua locul cald care se elibereaza prin plecarea titularului. Asa cum s-a si intamplat dupa debarcarea sa de catre camarila pe care a creat-o, cultivat-o si nutrit-o in timpul glorioasei sale domnii.

Mai este adevarat si ca aceeasi camarila l-a primit cu onoruri si incomensurabil fast la recentul conclav al maretului partid, ca o expresie, poate, a unui sentiment de vinovatie a la Iuda, sau, mai credibil, ca reflex al instinctului slugii care simte proximitatea amenintatoare a stapanului legitim. Spun instinct, deoarece in ordinea faptelor si realitatilor concrete ei nu prea ar avea de ce sa se teama, pentru ca, cel putin deocamdata, o revenire a lui Adrian Nastase acolo unde a fost pe vremuri este improbabila si chiar imposibila.

Oricum, vorbele si atitudinile lui "Adrian" frizeaza umorul involuntar, daca nu chiar grotescul.

De unde Si pana unde vreo comparatie intre Iisus, Mantuitorul, si Adrian, cel condamnat pentru niscaiva delicte de drept comun. Sau chiar intre abjectul Iuda, care totusi si-a luat rasplata pentru faptele sale si avatarurile sale mai moderne care prospera si se imbuiba sub pavaza aceluiasi acoperamant.

Mai degraba este vorba de niste deliruri de grandoare caracteristice personajului in cauza.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...