Opinii: Obsesia comuna si paguboasa a clasei politice

"Un mesaj dusmanului meu Traian Basescu: Traiane, nici nu stii cat de mic incepi sa fii!", a rostit Adrian Nastase de la tribuna Congresului TSD, o parafraza a celebrei formule rostite de actualul presedinte la adresa fostului premier, in 2004.

Dincolo de aplauzele pe care le-a smuls tinerilor social democrati, Adrian Nastase a facut prin afirmatia sa o mare greseala, punand, in acelasi timp, degetul pe marea rana a politicii romanesti.

Pe de-o parte, Adrian Nastase a dezvaluit ca, in plan personal, nu a depasit, de fapt, momentul 2004, ceea ce pentru un politican de anvergura sa este grav. In plus, a dezvaluit ca, voluntar sau involuntar, a facut din Traian Basescu principalul sau punct de reper.

Adrian Nastase ar fi trebuit sa vina cu o formula proprie, de mare forta, nu cu o parafraza a vorbelor dusmanului, facand trimitere directa la o mare victorie a acestuia si la motivele care au dus la propria sa prabusire.

Si apoi, de ce Traian Basescu trebuia sa devina vedeta pana si la congresul TSD? Asa cum a fost si la congresul PSD, si la congresul PNL, in fiecare dezbatere televizata?

De fapt, Adrian Nastase, cum spuneam, nu a facut decat sa dea glas obsesiei comune, la limita patologiei si extrem de paguboase a clasei politice romanesti: totul, dar absolut totul este raportat la Traian Basescu, a carui putere este astfel marita, aproape legendar, dincolo de limitele ei reale.

Il acuza Opozitia ca isi aroga puteri peste limtiele constitutionale? Pai chiar ea i le atribuie cu fiecare ocazie, de parca ne-am afla intr-un regim semiprezidential accentuat, de tip francez, sau chiar intr-un sistem prezidential de tip american.

Iar toata agitatia creata de o noua suspendare nu face decat sa se inscrie in aceasta strategie paguboasa.

In mod normal, Opozitia ar trebui sa fie obsedata de succesul unei motiuni de cenzura prin care sa fie daramat guvernul Boc si de o strategie comuna, realista si articulata, aplicabila imediat dupa.

Dupa demiterea guvernului, nu presedintele, ci tot parlamentul instaleaza noul guvern, si daca premierii desemnati nu sunt dezirabili, se poate ajunge usor la anticipate. Ce ar trebui sa-si doreasca Opozitia mai mult decat atat?

In toata aceasta ecuatie simpla, presedintele are un rol important, dar nu esential, putand fi ocolit fara mari probleme daca va exista o majoritate parlamentara dispusa sa mearga pana la capat.

Si totusi, discutam mai mult despre suspendarea presedintelui decat despre motiunea de cenzura, adica despre o procedura exceptionala, indelungata si cu costuri economice mari, dar nu vorbim aproape deloc despre motiunea de cenzura, adica despre o procedura banala in orice democratie, cu mult mai rapida ca finalitate si mai usor de pus in aplicare.

Explicatiile acestui paradox pot fi doua: ori politicenii romani sunt complet bolnavi de nervi si incapabili sa depaseasca o marota care s-a dovedit perdanta inclusiv la ultimele alegeri prezidentiale, ori actuala opozitie nu vrea sa ajunga, de fapt, la guvernare, temandu-se de ea ca dracul de tamaie, caci scoase din retorica populista a opozitiei si plantate in Palatul Victoria, nici PSD, nici PNL nu ar putea evita masurile de austeritate si ar vadi, la randul lor, ceea demonstreaza din plin guvernul Boc, adica lipsa de viziune si solutii.

Obsesia antiBasescu si retorica fixista si total ineficienta care o insoteste nu fac decat sa mascheze lipsa de proiecte, solutii si, in ultima instanta, teama de guvernare.

Daca vor sa fie inteligenti, si liderii PSD si cei ai PNL ar trebui sa-l reduca pe Traian Basescu, in primul rand in propriile lor minti, la limitele constitutionale ale functiei prezidentiale, ar trebui sa-l ignore dincolo de ele si sa inlocuiasca discursul acesta isteric si unidirectional cu unul ofensiv, plin de solutii.

Puterea lui Traian Basescu va ramane exact atat de mare cat este ea in capetele dusmanilor lui, iar daca nu vor intelege asta ei se vor eroda chiar mai rau decat presedintele.

Ca dovada, utimul sondaj de opinie (CCSB, comandat de Pro Democratia) ne arata ca institutia prezidentiala, cu cele 17 procente incredere de care se mai bucura, depaseste oricum restul clasei poltice care sta mai rau: partidele 12%, guvernul 13%, iar parlamentul 14%.

Eșec în instanță pentru Cătălin Cherecheș. Primarul fugar a încercat să obțină anularea condamnării pentru luare de mită

Curtea de Apel Cluj a decis joi, 18 aprilie, că fostul primar din Baia Mare Cătălin Cherecheș rămâne în închisoare. Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată contestaţia în care...

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...