Opinii: Adrian Paunescu, poetul care a lasat Romania testament

In manualele de liceu, ultima poezie a lui Adrian Paunescu va fi socotita testament. Institutionalizand poezia, cum s-a intamplat si cu filosofia din dorinta contabila a societatii de-a sistematiza gandirea, se va produce un comentariu literar inclus in programa, iar in caietele de teza va curge multa cerneala in tentativa de-a despica acel vers tulburator: "Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani, si tarii mele minima dreptate".

Stia ca pleaca dintre noi si ultimul sau gand s-a indreptat spre patria care-l durea. Pentru ca in ciuda optiunilor politice, contestate cu argumente care coborau in trecutul poetului, Adrian Paunescu avea dreptul la suferinta.

Nu pentru criticile sale va ramane insa in istoria in care s-a insurubat temeinic inca din timpul vietii. Ci pentru durerea pe care ne-a semanat-o in ganduri cu ai sai nebuni care faceau schi in sufletul unde izbea viforul, cu apelul de-a nu dispretui gunoierii si actorul plecat la coada la salam.

Marturisesc ca de cate ori il auzeam recitand "Ruga pentru parinti", mutam pe alt canal. Era prea greu de suportat ideea ca plang ca un prunc. La fel de cu sete radeam cand se rastea la cate-un moderator-femeie din cauza imbecilitatii transmise in unde la ore de maxima audienta. Si era indulgent!

Am ajuns la dragoste pentru poezia sa dupa ce mi-a intrat in viata urandu-l. Eram in clasa a cincea si stiam despre el doar ca e un gras pe care toata lumea vrea sa-l asculte, dar pe care nu puteam sa-l zaresc, pentru ca nu ma lasau parintii. Aveam sa-l descopar insa pe o caseta audio pe care am putut sa o ascult o singura data, din care pana in liceu am tinut minte "Haideti cu totii la Putna, unde Maria Sa doarme" si "Pacea trebuie tradusa in americano-rusa".

Dar cat de tare mi-a eliberat sufletul primul cenaclu cap-coada, chiar inainte ca poetul sa fie interzis!

Sunt convins ca nu va spun lucruri noi. De fapt, ziarele ar trebui sa lasa paginile albe, pentru ca fiecare dintre noi sa putem scrijeli in ele un vers, cel care ne-a ametit pana ne-am dat seama ca autorul lui cu certitudine ca nu era de pe pamant.

Asa pare geniul: ireal. Enervant. De neinteles. O nefericire, vorba lui Mihai Eminescu, caruia Adrian Paunescu i se alatura cu voiosie: Maestre, am venit!

"Cum mai e tara, Adriane?"

"Asa cum ai lasa-o, Mihai, si n-a impartit-o nimeni in puscarie si in casa de nebuni, i-au dat foc fara clasificare, fara proces-verbal".

Numai pentru bucuria care-l va cuprinde descoperindu-l alaturi pe poetul national, cu care va imparti, de-acum, frateste, Raiul, si merita sa abandonam groaza ca-l vom cobori in mormant.

Si sa retinem din viata sa nu controversa care l-a insotit mereu. Nu asta i-a adus statutul de geniu in viata. Ci pentru ridicarea limbii romane pe o culme pe care biata Cenusareasa a culturii universale n-a mai stat de ceva vreme. Adrian Paunescu ii va spune si lui Ienachita Vacarescu, pe care-l va saruta pe obraji, ca si-a insusit Testamentul: "Urmasilor mei Vacaresti! / Las voua mostenire: / Cresterea limbii romanesti / Si-a patriei cinstire."

Misiune indeplinita!

Cât de mult își dorește Ciolacu victoria Gabrielei Firea la Capitală: ”La nivel vizibil, vor fi declarate susțineri”

Odată cu retragerea medicului Cătălin Cîrstoiu și renunțarea la candidatura comună PSD-PNL pentru Primăria Capitalei, liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, se găsea în situația...

Liderul PSD îi răspunde lui Clotilde Armand: ”Să-și ia un avocat bun”

Premierul Marcel Ciolacu a reacţionat joi, 25 aprilie, la declaraţiile primarului Sectorului 1, Clotilde Armand, transmiţându-i acesteia să îşi ia un avocat bun pentru că ”a încălcat...