Ziare.com

Adriana Saftoiu - cand iluziile mor (Opinii)

de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor
Marti, 26 Mai 2015, ora 18:15

   

Adriana Saftoiu - cand iluziile mor (Opinii)
Daca trecem peste ceea ce presa a aruncat in fata, cartea Adrianei Saftoiu, "Cronica de Cotroceni", nu este o colectie de picanterii. Si spun acest lucru dupa ce am citit-o.

Aspectele legate de statutul in Palat si tinutele Elenei Udrea sunt nu numai nesemnificative cantitativ in ansamblul scrierii, ci si, cred, destul de putin spre deloc surprinzatoare in raport cu imaginarul public pe aceasta tema.

Cred ca, din acest punct de vedere, am fi avut o stire de breaking news daca aflam ca Elena Udrea venea la Cotroceni in tinuta office stricta, la fel de rar ca oricare alt om politic din Romania, numai cat era lumina afara si, eventual, facand anticamera. Sincer, punea cineva la indoiala uriasa putere a Elenei Udrea si statutul ei cu totul exceptional in Palatul Cotroceni de-a lungul mandatului lui Traian Basescu? Chiar dna Udrea se autodefinea ca "sursa alternativa de informatii" a presedintelui.

Ceea ce insa am cautat eu in cartea Adrianei Saftoiu a fost intelegerea mecanismului acestei puteri, sursa ei, dincolo de explicatiile clasice vehiculatre in ultimii ani. Si cred ca ea poate fi gasita intr-un pasaj pe care l-am ales dintr-un bun inceput, un pasaj referitor la episodul "biletelul roz":

"Traian Basescu incearca o gluma: 'Mai bine imi dai mie copia de la bilet ca tu nu te abtii si o dai la presa'. Elena nu sesizeaza tonul bine intentionat cu care presedintele incearca sa destinda nervii fostei consiliere si ii raspunde sec: 'Puteti sa o luati, dar daca voi credeti ca eu nu mi-am facut vreo 15 copii...'. De ce 15, imi spun, desi replica ei ma ameteste si imi dau seama ca nu ar fi trebuit sa fiu acolo, la acest neasteptat schimb de replici care arata raportul de forte dintre cei doi".

Cate asemenea copii o mai fi avut Elena Udrea, dupa cate dintre documentele care i-au ajuns in mana in perioada cat a fost seful cancelariei prezidentiale? Si cum le-o fi folosit de-a lungul timpului? Acest pasaj, pe care spre deosebire de altele nu l-a contestat nimeni, imi sugereaza ceea ca banuiam demult. Ca puterea imensa a Elenei Udrea nu s-a bazat doar pe pasiunea presedintelui pentru ea (pasiune in sensul cel mai larg, nu intr-o acceptiune neaparat erotica).

Ma tem ca aceasta pasiune a pus-o in situatia de a ajunge in pozitia de a face copii si apoi de a le folosi. Oare si impotriva lui Traian Basescu, daca a fost/ar fi fost nevoie pentru a-l convinge sa faca diverse lucruri? De exemplu sa rupa PDL sau sa atace la baioneta Justitia? Nu mi se pare o explicatie deloc improbabila din perspectiva episodului redat de Adriana Satoiu si tocmai de aceea el mi se pare extrem de important.

Dar cartea Adrianei Saftoiu nu se reduce la Elena Udrea. Citind-o veti fi surprinsi sa vedeti ca prezenta domniei sale in "Cronica de Cotroceni" nu este covarsitoare. Nu cred ca este nici macar o carte cu adevarat despre Traian Basescu, desi fostul presedinte e personajul principal.

Eu percep cartea Adrianei Saftoiu ca pe un cutit care sfasie o cortina subtire, cvasi-transparenta, prin care ne place sa ne privim, pasional, liderii. Dupa ce ani de zile am vazut prin aceasta cortina umbre, miscari, contururi, dupa ce ni s-a parut ca deslusim intelesuri din ele, iata ca aceasta cortina se rupe si vedem clar ce a fost in spatele ei.

Cat se potriveste cu ceea ce am crezut noi ca vedem? Cat din sistemul de functionare a puterii este asa cum ni-l imaginam? Cate dintre umbre isi pastreaza conturul pe care il percepeam? Era acolo intr-adevar un vultur sau erau doar degetele care cu maiestrie reproduceau umbra unui vultur?

Desi putin mediatizata, mi se pare emblematica povestea din carte despre relatia dintre Traian Basescu si societata civila, aceea care, potrivit lui Andrei Plesu, i-ar fi adus in 2004 plusul de 1% peste Adrian Nastase, deci victoria.

Pentru cojocul de spirit critic al acestui segment fostul presedinte a gasit acul perfect - condamnarea comunismului, in care se pare ca nu a crezut 100% pana in ultima clipa.

Dupa ce in tot anul 2005 relatia cu societatea civila a fost, potrivit Adrianei Saftoiu, inghetata, acest gest solemn i-a adus-o la picioare: "Din acel moment, a fost imposibil sa mai fac o remarca critica la adresa lui Traian Basescu cu intelectualitata de fata. (...) El recunostea mai usor cand gresea decat intelectualii care erau mereu dispusi sa nuanteze, sa justifice, sa gaseasca elemente care sa justifice validitatea actiunilor prezidentiale".

De ce? Pentru ca suntem cu mult prea emotionali, indiferent de nivelul nostru intelectual, pentru ca judecam mai mult cu inima decat cu mintea oricat de cizelata este ea, pentru ca auzim si vedem in primul rand ceea ce vrem, pentru ca avem nevoie sa ne hranim asteptarile si pentru a potoli aceasta foame suntem dispusi la autoamagire. Iar cine stie sa foloseasca acest resort ne incaleca.

Dincolo de anecdotica ei, dincolo de picanterii, cum spuneam cel mai putin suprinzatoare, "Cronica la Cotroceni" este si un crud exercitiu de demitizare. In cazul de fata a lui Traian Basescu. Dar intrebarea pe care cred ca ar trebui sa ne-o punem este daca este doar cazul fostului presedinte?

Eu raspund, cu siguranta nu. Ar trebui, cred, sa meditam la acest semnal de alarma si sa citim aceasta carte si ca pe un exercitiu de autoanaliza si, poate, ca pe un prim vaccin impotriva autoiluzionarii.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 7580 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
49 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Nadina Forga 2

Romania lui Cristoiu
Ciudățenia vine și din faptul că, in emisiune, Robert Turcescu, și nu altcineva, s-a declarat indignat de redeschiderea de către Parchetul General a Dosarului "Țigancă impuțită" din 2007. Pe drept cuvint, el a văzut in redeschiderea Dosarului un nou moment dintr-o Campanie de proporții incredibile duse de Sistem impotriva unui fost președinte al Romaniei.
O campanie premieră in Romania postdecembristă, pentru că nici asupra lui Ion Iliescu, nici asupra lui Emil Constantinescu nu s-au năpustit, după plecarea de la Cotroceni, Instituțiile de forță ale Romaniei: Binomul SRI-DNA, Parchetul General.
Intr-adevăr, redeschiderea Dosarului din 2007, sub acuzația de furt, furt calificat și insultă, apare pină și-n ochii unui ageamiu intr-ale Dreptului un exemplu strălucit de poliție politică făcută de Parchetul General condus de Tiberiu Nițu, sluga lui Victor Ponta.
In 2007, cind s-a produs incidentul cu jurnalista de la Antena 3, eram la Antena 3, pe baricadele anti-Băsescu. Deși il urmăream pe fostul președinte cu o pușcă cu lunetă mediatică, n-am ajuns cu absurditatea pină acolo incit să acuz drept furt calificat gestul lui Traian Băsescu de a-i lua telefonul unei jurnaliste care avea misiunea să-l hărțuiască. I-am zis atunci bădărănie, mitocănie, jignire a presei, comportament incalificabil prin raportare la funcția de președinte, dar in nici un caz furt calificat.
In primul mandat, Ion Iliescu a fost la Constanța eroul Scandalului Măi animalule!, zicindu-i așa unui ziarist agasant, după ce l-a apucat de git. După 1996, cind Ion Iliescu a intrat in Opoziție, nimeni nu s-a gindit să-i deschidă Dosar penal pentru tentativă de omor (putea să-l stringă de git!) și insultă.
Așa cum i-am spus lui Robert Turcescu in emisiunea de luni, redeschiderea unui nou Dosar se inscrie intr-o campanie de amploare avind două țeluri:
1. Asasinarea politico-mediatică a lui Traian Băsescu prin rescrierea celor 10 ani de mandat din perspectiva propagandei USL-iste (nu numai PSD-iste!, ci și PNL-iste), potrivit căreia fostul președinte a fost un Dictator care a ordonat arestarea adversarilor săi politici, precum Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vantu.
2. Pregătirea terenului mediatic pentru arestarea lui Traian Băsescu.
Scenariul, pe care l-am intilnit și in cazul lui Carol al II-lea, al Mareșalului Antonescu, al lui Nicolae Ceaușescu, presupune nu numai asasinarea politică, dar și dacă nu mai ales terfelirea moștenirii lăsate de respectivul.
Judecarea lui Nicolae Ceaușescu n-a fost cea mai grea lovitură dată fostului conducător.
Adevărata lovitură a constituit-o campania propagandistică de scoatere a lui Nicolae Ceaușescu din istorie prin prezentarea regimului său ca fiind mai brutal, mai abuziv decit cel numit Stalinismul romanesc.

 

Nadina Forga 3

Romania lui Cristoiu
Contribuția menajerei Adriana Săftoiu la asasinarea politico- mediatică a lui Traian Băsescu
Autor: Ion Cristoiu
De observat că in cazul lui Traian Băsescu n-avem de a face cu dosare reluate, pentru că in cei zece ani au stat sub semnul imunității prezidențiale, ci de dosare redeschise care au primit NUP la vremea respectivă. Să ne reamintim că in cazul dosarului Elena Udrea, Codruța Kovesi a ținut să repete in public că e vorba de redeschiderea unui dosar inchis pe vremea lui Traian Băsescu.
Traian Băsescu și-a făcut din promovarea unei Justiții indepedente principala realizare, o realizare istorică a mandatului său.
Cu asta a zis Traian Băsescu că va intra in Istorie.
Ce vor să ne demonstreze autoritățile noului Regim prin redeschiderea dosarelor lui Traian Băsescu inchise cu NUP in ultimii zece ani, prin anchetarea membrilor familiei de abia acum, cind nu mai e președinte?
Că in cei zece ani, Justiția a fost la cheremul lui Traian Băsescu.
Dovada?
Parchetul General, aflat in subordinea lui Victor Ponta, lasă să se ințeleagă că multe dosare au fost inchise de Justițe in chip incorect, pentru că Traian Băsescu a făcut presiuni să se inchidă.
Ce vrea să dovedească redeschiderea Dosarului Gala Bute?
Că Traian Băsescu a intervenit in Justițe nu numai pentru el, dar și pentru Elena Udrea.
Toate aceste lucruri sunt susținute de dimineață pină seara de Antena 3, de Romania tv, posturile de propagandă ale lui Victor Ponta.
Numai că una e să spună asta niște televiziuni, și alta e să spună chiar Parchetul General sau, mai precis, Procurorii atit de cintați de ofițerii acoperiți din presă.
Cu acest adevăr Robert Turcescu a fost de acord.
I-am zis insă că volumul Adrianei Săftoiu se inscrie perfect in această campanie incredibilă de asasinare politico-mediatică a lui Traian Băsescu prin rescrierea președinției sale de zece ani.
Dincolo de aspectul mizer moral al intreprinderii asumate de vicepreședinta PNL, Adriana Săftoiu și soțiorul ar fi rămas niște castraveți prost murați dacă Traian Băsescu nu-i proțăpea in funcții mult peste personalitățile lor, adversitatea mea față de gestul fostei consiliere și pretendentă la grațiile bărbatului Traian Băsescu iși are cauza și in suspiciunea că broșura n-a apărut intimplător acum, cind ea putea să apară de mii de ori din 2007 pină acum.
Amestec de real cu imaginar hormonal, cartea iși propune să-l prezinte pe Traian Băsescu intr-una dintre cele mai proaste lumini in care poate fi prezentat un fost președinte:
Ca folosind timpul și Biroul prezidențial pentru a se giugiuli cu o persoană de sex opus.
Propaganda USL-istă – Romania tv, Antena 3, Realitatea tv – a prins imediat șpilul.

 

Nadina Forga 4

Romania lui Cristoiu
Contribuția menajerei Adriana Săftoiu la asasinarea politico- mediatică a lui Traian Băsescu
Autor: Ion Cristoiu
Din intreaga carte sunt mediatizate pină la demență doar rindurile in care ditamai președintele ii trimite acasă pe cei de la Cotroceni, ca să rămină cu femeia visurilor sale.
Trubadurii și trubadurițele Adrianei Săftoiu fac masaj broșurii susținind că:
1. E o contribuție valoroasă la descoperirea Lumii de la cel mai inalt nivel al Puterii.
2. E rodul unei limbi ascuțite.
Pentru a fi contribuție valoroasă, sau măcar contribuție de luat in seamă de analist sau de istoric, cartea ar fi trebuit să dea seamă de o personalitate care ințelege ce se intimplă in jurul ei cu adevărat din punct de vedere istoric. Adriana Săftoiu n-a ințeles din ceea ce se intimpla in jurul ei decit că se deschideau și se inchideau prohaburi, se ridicau și se coborau fuste, se auzeau gemete de dincolo de ușă și se simțea miros de acuplare.
Dacă ar fi fost rodul unei limbi ascuțite, ca in cazul Memoriilor lui Constantin Argetoianu, cartea Adrianei Săftoiu ar fi făcut și dezvăluiri, fie ele de tabloid, și despre Vasile Blaga, și despre Adrian Videanu. Personajul negativ, chiaburul cărții, e Traian Băsescu. Ceilalți sunt frumusețea morală și mai ales virilă intruchipată. Limba Adrianei Săftoiu funcționează in ambele cazuri. Numai că in timp ce in cazul lui Traian Băsescu limba e ascuțită, in celelalte cazuri, limba e lată.
Parchetul General lucrează de zor la dărimarea soclului lui Traian Băsescu de făuritor al justiției independente.
Cartea Adrianei Săftoiu și-a propus să dărime Mitul Traian Băsescu - omul de stat.
De aceea a și fost intocmită in grabă și publicată acum, cind e in toi campania pentru asasinarea politico-mediatică a lui Traian Băsescu.
Traian Băsescu nu e acuzat de Adriana Săftoiu că avea o legătură nelegitimă.
Traian Băsescu e acuzat de fosta consilieră că in loc să conducă țara din Biroul prezidențial se giugiulea cu Elena Udrea.
Parchetul General are misiunea de a alimenta propaganda USL-istă cu teza Coruptul Traian Băsescu a controlat Justiția.
Adriana Săftoiu are misiunea de a lansa teza, nouă, Traian Băsescu nu s-a ocupat de țară, ci de Elena Udrea.
Tot pentru propaganda USL-istă.

 

Nadina Forga 5 si ultima

Romania lui Cristoiu

După apariția cărții, am fost curios să văd ce scriu deontologii și deontoloagele.
Memoriile de menajeră ale Adrianei Săftoiu ar fi trebuit să-i scirbească pe Dan Tapalagă, pe Ioana Ene Dogioiu, pe Sorina Matei.
Dacă ar fi să-i credem pe cei trei, orice preocupare a presei pentru acuplare, giugiuleală, ba chiar și pentru amușinări bărbat-femeie ii scirbește, ei rezolvindu-și altfel decit motanul și mița problemele hormonale.
Nu m-a surprins că cei trei au salutat opera Adrianei Săftoiu.
Ca de obicei, și-a spus cuvintul Ordinul pe unitate.
M-a surprins insă poziția lui Robert Turcescu.
Robert Turcescu mi-a explicat că, punind deoparte paginile despre Traian Băsescu – Giugiulitorul, cartea Adrianei Săftoiu e un document istoric.
Cum adică?
Cineva taie gitul cuiva cu un brici.
Și noi zicem, da, l-a omorit, dar ce frumusețe de tăietură!

 

Prima   1   2   Ultima
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor