Daca trecem cu vederea informatiile conform carora populatia neoliticului mesteca intre dinti coji de mesteacan cu calitati antiseptice, iar vechii babilonieni si greci faceau cam acelasi lucru folosind niste rasini placut mirositoare, trebuie sa acceptam ca guma de mestecat a timpurilor moderne a fost produsa si comercializata pentru prima oara acum 165 de ani, in 1848.
Inventia se datoreaza englezului John Curtis, care in ziua de 28 decembrie 1848 a oferit-o in premiera comparatorilor, sub forma unor bastonase, invelite in hartie, informeaza Infoniac.
Produsul a atras atentia stomatologilor, iar 21 de ani mai tarziu, unul din acestia, englezul William Semple l-a brevatat, atribuindu-i cu aceasta ocazie si un nume ramas consacrat pana astazi: chewing gum.
A fost una dintre cele mai simple inventii de mare succes ale vemurilor noastre. Pretul scazut, faptul ca-ti umple timpul cu te miri ce, placerea de a-i savura aroma si convingerea ca ajuta la sanatatea dintilor s-au dovedit a fi factori promotionali de necrezut.
Numarul mare de utilizatori a facut ca initiativa cu un produs ridicol de ieftin sa ia proportii, imbogatind oameni de afaceri, care nu s-au zgarcit sa investeasca in mijloace capabile sa perfectioneze procesul de fabricatie si de desfacere.
Astfel, in anul 1871, Thomas Adams a patentat o instalatie mecanizata pentru fabricarea gumei de mestecat.
In 1880, John Colgan a descoperit un potentiator capabil sa pelungeasca durata efectului de aroma si gustul gumei de mestecat.
In 1888, acelasi Thomas Adams, prin compania sa Tutti Frutti a pus in vanzare pentru prima data guma de mestecat prin masini automate, instalate initial in statiile metroului din New York, iar ulterior raspandite aproape in intrega lume.
In 1899, farmacistul Franklin V. Canning a lansat o guma de mestecat cu efecte terapeutice, recomandand-o pentru sanatatea dentara.
In timpul Primului Razboi Mondial, Statele Unite au distribuit cantitati importante de guma de mestecat soladatilor de pe front, cu explicatia ca folosirea ei este un bun mijloc pentru combaterea stresului. Exista pana astazi convingerea ca stresul poate fi combatut cu guma de mestecat, desi dovezi ferme in acest sens nu au putut fi prezentate.
Poate ca guma de mestecat ar fi fost si astazi cel mai inofensiv produs din toate cate le foloseste omul in viata sa, daca nu interveneau si aici organizatiile ecologiste. Ele imputa producatorilor ca vand guma de mestecat fara sa asigure modul de eliminare a acesteia dupa folosire.
Ca urmare, resturile de guma se pot gasi peste tot pe strada, in parcuri, in scoli, lipite dizgratios pe banci si pe stalpi, in gari, trenuri, tramvaie si chiar prin spitale. Pentru curatenia acestora, mai multe orgnizatii non-guvernamentale cer insistent interzicedrea folosirii gumei de mestecat macar in spatiile publice.
Usor de zis, dar greu de facut. Cum poti controla omul ce tine el in gura sa si ce mesteca el intre dintii sai? Sa fim seriosi!