Ziare.com

Outside the box: Bunicul Jean - O poveste dulce despre ciocolata ca odinioara

de Diana Robu
Luni, 01 August 2016, ora 18:52

   

Outside the box: Bunicul Jean - O poveste dulce despre ciocolata ca odinioara
Crazy little thing called passion! Idei trasnite avem cu totii, insa unii dintre noi reusesc sa le dea viata si sa traiasca dupa propriile reguli.

Iar daca pentru unii pot parea realitati paralele, pentru ei, cei care au sters liniile, au decupat colturile si au desfiintat frontierele, pasiunea este tot combustibilul de care au nevoie pentru a functiona. Ei sunt oamenii care isi traiesc visurile si Ziare.com va prezinta povestile lor!

Bunicul Jean si-a ordonat toata viata - in Interbelic, in vremea comunistilor si dupa Revolutie, in jurul ciocolatei. Acum, nepotul sau, Razvan Giurcaneanu, a reinviat ciocolata de odinioara.

A lucrat timp de 20 de ani in lumea filmului si a publicitatii. Intr-o zi din 2012, insa, Razvan Giurcaneanu a decis sa-si urmeze pasiunea si sa "repuna pe picioare" afacerea de familie infiintata chiar de bunicul sau in urma cu aproape 80 de ani.

Cardul de masa Up Dejun este versiunea moderna si simplificata a tichetului de masa. Ai 0 lei costuri la emiterea cardurilor si economisesti pana la 37% fata de o crestere salariala in bani. Afla mai multe AICI!

Povestea bunicului Jean

O viata de ciocolata, asa descrie Razvan Giurcaneanu cei 93 de ani ai bunicului Jean. Povestea lui Stinica Gheorghe, bunicul Jean de mai tarziu, incepe in 1908 in Iasi. A ramas foarte devreme orfan de ambii parinti in 1914 si asa a ajuns "baiat de pravalie" in anul 1921 la domnul Vladescu, unul dintre cei mai cunoscuti cofetari din Iasul interbelic.

In vremea uceniciei, pe toti ucenicii ii chema "Jean", asta ca sa vina rapid atunci cand mesterul striga tare "Jean!!!", fara sa-si bata capul cum il cheama pe fiecare ajutor.

"De aici i s-a tras si numele sub care e cunoscut chiar si astazi, desi a trecut aproape un secol, timp in care Romania a devenit o republica defecta asa cum au gandit-o cei care au smuls-o cu tancul din drumul frumos pe care o asezase Majestatea Sa Carol I", povesteste nepotul bunicului Jean pentru Ziare.com.



Bunicul Jean a trecut cu rabdare prin toate etapele meseriei, de la baiat de pravalie la ucenic, calfa, lucrator, pana cand, in cele din urma, a ajuns mester cofetar in anul 1935. Ii placea indeosebi lucrul cu ciocolata pentru ca i se parea mai eleganta si putea sa o puna aproape peste orice cu un pic de imaginatie.

In anul 1937, chiar de Paste, i-a venit randul sa inceapa pe cont propriu mica lui afacere bazata in special pe bomboane si figurine din ciocolata. A urmat razboiul, a fost o vreme si pe front, dar bunicul lui Razvan Giurcaneanu a continuat sa-si faca meseria cu drag, asa cum o invatase de copil.

Bomboanele lui Jean, gustate si de nemti, si de sovietici

"Ironic e ca din bomboanele lui au gustat atat germanii, cat si sovieticii, cu deosebirea ca nemtii plateau totul la centima, iar bolsevicii nu", spune nepotul bunicului Jean. Razboiul era pe terminate cand bunicul Jean isi deschidea pravalia "La Jean" pe strada Stefan cel Mare din Iasi, intr-o cofetarie inchiriata de la un coleg de breasla, pe nume Laurescu.

Putin mai tarziu, cofetaria "La Jean" ajunge pe strada Matei Bratianu, ultimul loc in care a functionat sub acest nume. Dupa '47, a urmat nationalizarea si bunicul Jean a pierdut tot ce agonisise de la zero. "In mentalitatea stramba a vremurilor, copilul orfan devenise 'patron burghez', iar asta, in ochii noilor administratori, era de neconceput", povesteste Razvan Giurcaneanu.



Bunicul Jean a facut si un pic de inchisoare, dar la iesire a ajuns tot in propriul laborator, unde acum era doar angajat. In perioada comunista s-au distrus pe langa atatea altele si multe meserii, printre care si cea de ciocolatier. Bunicul s-a vazut lipsit de materialele de odinioara, dar asta nu l-a impiedicat sa lucreze mai mult cu imaginatie si talent, folosind sambure de caisa in loc de migdale pentru martipan sau praline.

Cand a iesit la pensie a lasat in urma pravalia, dar a luat cu el pasiunea pentru ciocolata. A lucrat ilegal la el acasa, in Str. Lapusneanu la numarul 24, cu unt de cacao si mirodenii luate pe sub mana si a inventat tot felul de dulciuri pe care le apreciau deopotriva nostalgicii vremurilor interbelice, dar si noii conducatori proletari.

Nenea Jean a facut timp de 80 de ani acelasi lucru si l-a facut mereu cu aceeasi pasiune pana in ultima clipa, cand in 2002 "a plecat sa indulceasca alte locuri unde cred ca si acum face cele mai bune bomboane de ciocolata".

Pasiunea bunicului, transmisa nepotului

Razvan Giurcaneanu a avut privilegiul sa creasca langa ceaunul cu ciocolata si blatul lui de marmura, care l-au ajutat sa termine scoala, iar meseria a invatat-o ca pe o joaca de copil in bucataria bunicului.

"Usor am invatat ABC-ul de la el, dar in adolescenta am lasat-o mai moale, pana prin '85 cand, din cauza ca murise tata, a trebuit sa o reiau, dar de data asta ca sa ma intretin in facultate.

Am lucrat tot cu bunicul meu, care deja se mutase la matusa mea in Bucuresti pana prin '89-'90, cand am terminat scoala si m-am facut profesor de sport, dar in decembrie '92 am lasat scoala si am inceput sa lucrez in publicitate in prima agentie din Romania - Zebra Advertising", marturiseste ciocolatierul.



Prin 2000 a inceput sa lucreze in cinematografie, iar in 2002 s-a angajat la Ogilvy & Mather. Apoi a lucrat pe la Publicis, Grey si Leo Burnett, pana in decembrie 2012, cand "a inceput sa fie urat la productie AV". A incheiat fix 20 de ani de publicitate/productie AV si s-a gandit ce sa faca in continuare.

"De Craciun ma uitam la Charlie and The Chocolate Factory cu Adela, fiica-mea, si una din bunicile pustiului semana mult cu matusa mea Elena, ultima fiica ramasa in viata a lui nenea Jean. Asa m-a trasnit, si am inceput sa lucrez din nou", isi aminteste ciocolatierul.



Nu a plecat cu afacerea chiar de la zero. Brandul sau e Bunicul Jean, iar el e cel care a inceput sa lucreze inca din 1921 si nu s-a oprit pana in 2002. "Chiar e amuzant ca a murit si inainte cu o zi terminase niste comenzi, asa ca pot spune ca din ciocolatele lui au mancat si postum", puncteaza Razvan Giurcaneanu.

Fostul publicitar a pornit cu capital zero, cu doua sarme indoite dintr-un tel, doua ceaune pentru ciocolata, o placa de marmura si, cel mai important dintre toate, ce stia de la bunicul sau, plus formele si figurinele lui din anii '30, care inca sunt unice la noi in tara.

Cea mai mare investitie a fost vreo 250 de euro cand si-a cumparat un temperator de ciocolata si un termometru electronic. Pana atunci lucrase la bain marie si lua temperatura "la cot".

Afacerea a avut si momente de cumpana.

"Am momente cand pun un genunchi jos in fiecare saptamana si uneori chiar mai des. Sunt trei lucruri care ma ajuta cand imi vine sa arunc tot la gunoi si sa ma angajez pe la vreo agentie sau casa de productie din nou. Primul e chiar bunicul meu. Daca el a putut sa faca asta 80 de ani, din cei 93 cat a trait, si a reusit sa creasca patru copii numai din meserie, inseamna ca gresesc eu undeva si trebuie sa corectez. Gandeste-te ca a trecut din 1921 pana in 2002 prin monarhie, razboi cu rusii, razboi cu aliatii, bolsevism, capitalism din nou, si a dat inainte fara sa se planga o data. Eu de ce sa ma plang? Ca e coada la hypermarket?



Al doilea e ca am un numar mic de clienti la care tin foarte mult si mi-ar fi rusine sa nu le mai duc bomboane. Ultimul sprijin il am de la un pusti de 25 de ani, prietenul celui mai bun prieten al meu, Alec, care a murit anul trecut in octombrie. Asta mic scrie pe garduri Priveste Cerul sau Regarde Le Ciel in functie de oras, Paris sau Bucuresti. Cred ca i-am prins mesajul si ajuta cand nu-mi place cum e imprejur", ne-a mai spus ciocolatierul.

De-a lungul timpului, multi prieteni i-au dat o mana de ajutor. Amicul sau din publicitate, Alexandru Tigoianu, a scris "povestea bunicului Jean in toate variantele". Logo-ul si sigiliul, la randul lor, sunt facute de doi prieteni pe care-i cheama... 72 si 87. "Nu glumesc", puncteaza Razvan Giurcaneanu. Tot cei doi i-au facut si cutiile mici pentru bomboanele de ciocolata.

Ce transforma o ciocolata buna in una delicioasa?

Singurul secret adevarat, spune Razvan Giurcaneanu, e munca si poate stilul de lucru deprins de la bunicul sau.

"Important e sa nu copiezi de la altii. Eu sunt nepotul bunicului meu, nu nepotul unui alt mester, asa ca fac ce facea si el. Totusi, eu nu as spune ca sunt ciocolatier. As zice ca sunt inca ucenic ciocolatier, pentru ca mai am cateva vagoane de ciocolata de lucrat ca sa ajung undeva la 75% din ce a fost nenea Jean, si nu glumesc deloc", puncteaza fostul publicitar.

Deocamdata nu are pravalie, ci doar o mica vitrina pe Covaci, in gelateria unui amic, pentru ca nu vrea sa faca vreun credit aiurea.



"Nu duc mereu acolo, si mai ales vara, pentru ca oamenii ciocolatei caldura ii face rau. Din cauza asta lucrez numai bomboane de ciocolata in doua variante, cu crema/ganache sau cu lichior. Mai fac figurine, adica oua, vioara, iepurasi, dar numai din formele mosului, nu imi plac deloc astea noi. Uneori modelez si fac havane din ciocolata sau 'coloana infinita' a maesterului Brancusi, dar nu copie, ci doar o interpretare care sugereaza forma, ca sa nu fiu un mizerabil copist.

Cand o sa am pravalie, o sa fie acolo si ganache-uri tartinabile, inghetata, cutii speciale pe colectii si gusturi, fondante si inca altele. Pana atunci, stau doar cu inima afacerii. Clientii mei sunt oameni care apreciaza ciocolateria si stiu ca e altceva decat patiseria. Eu nu lucrez deloc patiserie. Nu fac torturi, nu fac cupcakes sau altele in genul asta. Numai ciocolaterie, asa era odata.

Ciocolatierul stie si nitica patiserie, si cofetarul patiser stie si un pic de ciocolaterie, dar nu le amesteca niciodata, asa era regula. Am clienti de la expati sau oameni cu banisori la portofel, pana la bunicute din cartier carora uneori le dau fara bani. Nu sunt filotim, vreau sa castig pentru ca am familie si trebuie sa o intretin, dar stiu ca le place ciocolata si nu isi permit mereu, iar cateva trufe nu ma omoara si nici nu ma fac milionar", ne-a mai declarat Razvan Giurcaneanu.






Am reluat povestea incredibila a Bunicului Jean si a nepotului sau astazi, la doi ani de la prima publicare pe Ziare.com, pentru ca pe 31 iulie 2016, Razvan Giurcaneanu a fost chemat alaturi de bunicul sau sa faca ciocolata pentru ingeri si fiinte de lumina. A lasat in urma, pentru noi toti, un exemplu de viata traita cu pasiune, curaj si incredere. Ne-a ajutat mult, cu aceeasi implicare si pasiune cu care facea in general lucrurile din viata sa, atunci cand am lansat rubrica Outside the box. Ne-a facut cunostinta cu multi oameni asemeni lui, care au spart tiparele si au ales sa-si traiasca viata poate mai putin comod, dar cu pasiune. Multumim. Drum bun!

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 6730 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

De asa oameni

Oameni are nevoie tara,acei jani care dau totu pt o pasiune.deja am apa in gura cind vad ce bunatati fac.In Franta,exista astfel de comerturi,care fac si livrari la mii de km,iar preturile sunt pe masura.Chiar am vazut un film cu asa ceva,livrarea se facea la mii de km,nici o problema cind clintul plateste.Totu se punea pe avion...si ajungea in citeva ore pe masa fericitului...

 

"O poveste dulce despre ciocolata ca odinioara"

Diana Robu

Adica!?...Cam ce vrea sa spuna titlul asta?...

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor