Cele 16% decisive pentru Romania (Opinii)

Peste mai putin de o luna, in Romania va avea loc un exercitiu electoral care va alege nu intre doua mari aliante politice si alte cateva partide mai mici, ci intre un declin garantat pe termen mediu si lung si o criza pe termen scurt, din care se mai intrevede totusi o iesire.

Din pacate, alegatorii romani nu mai dispun de o alegere usoara, cel putin nu in decembrie 2012. La aceasta situatie au contribuit toti prostii, indiferentii, retrograzii si infractorii Romaniei, dar mai ales clasa politica, provenita in proportie de peste 95% din activul PCR si din cadrele si agentura DSS.

Daca aceasta clasa politica s-ar fi gandit vreodata in ultimii 23 de ani sa-si rascumpere macar partial pacatele grele fata de Romania profunda si sa incerce resuscitarea fortelor productive ale natiunii, bagate in coma de 44 de ani de regim comunist, poate ca nu s-ar fi ajuns aici.

Prea multi politicieni au ales insa sa continue cu ceea ce au invatat de la "parintii" lor fondatori: minciuna, inselatoria, coruptia, duplicitatea, aroganta, violenta de limbaj si chiar de comportament, parazitismul economic, toate puse in slujba obiectivului de pastrare a controlului discretionar asupra Romaniei, cadoul otravit oferit interesat de URSS, in 1945-1947.

Refacerea FSN si finalul unei epoci

Mimarea pluripartidismului, maimutarirea reprezentativitatii democratice si migratia politica nerusinata a unui numar incredibil de mare de parlamentari dintr-o tabara in alta se vor plati la 9 decembrie 2012 prin refacerea unei majoritati asemanatoare celei din 1990 a balaurului originar FSN, dar sub o alta denumire.

USL va castiga alegerile, in primul rand pentru ca nu are un adversar adevarat. ARD este construita in jurul PDL, partid care-si are radacinile - la fel ca PSD - in solul malos si fetid al FSN.

Ca si cand impopularitatea acumulata de PDL in guvernarea 2009 - 2012 n-ar fi fost de ajuns, ARD si-a ales o identitate "de dreapta", intr-o tara aflata aproape continuu la austeritate din 1945, in care majoritatea populatiei traieste de pe-o zi pe alta si unde 40% din case n-au apa curenta si toaleta in interior.

Din doua una: sau strategii ARD chiar nu pricep nimic din politica si din Romania reala, sau asistam la un mare blat care tinteste strategic la salvarea inca odata a clasei politice, sub umbrela unei "mari coalitii" (USL) care promite "paradisul" pe pamant, adica un nou show de tipul "Alianta pentru Dreptate si Adevar", cu orchestra "pe stanga" de data aceasta.

La 9 decembrie 2012 se va incheia o epoca din istoria Romaniei pentru ca dupa aceea "bazinul" din care sunt, inca, pescuiti (cu televiziunile) entuzistii si pasionatii pentru combinatiile si manevrele politicienilor iesiti din FSN-ul originar va seca rapid si ireversibil, cu sau fara Traian Basescu.

ARD va pierde alegerile, insa conteaza ce se va intampla cu Romania pe mai departe. Sunt doua intrebari esentiale, strans legate intre ele, care se pot pune din acest punct de vedere. Prima: cat de mare va fi victoria USL? A doua: va mai exista opozitie politica (reala) dupa alegeri?

Dupa Gaddafi, Hitler: reperele ciudate ale discursului USL

La 50%, s-ar aprinde becul galben pe tabloul de comanda al democratiei romanesti. Si, aproape sigur, se va aprinde. Daca va avea majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare, USL isi va impune guvernul dorit. Cu exceptia cazului (improbabil) in care vor exista fraude electorale masive, recunoscute oficial de Occident, Traian Basescu nu va avea nicio sansa de a se opune.

La Antena 3 (unde altundeva?), Victor Ponta a facut recent o analogie istorica ce ofera indicii interesante nu doar despre modul sau de gandire, dar si despre ce va urma dupa alegeri. Compararea discutiilor despre posibila destramare a USL cu discursul lui Hitler din aprilie 1945 despre destramarea aliantei dintre anglo-americani si sovietici a fost un exercitiu de sinceritate al premierului. La fel ca trimiterea din septembrie la bombardarea lui Gaddafi de catre occidentali.

Mesajul sau a fost simplu. Pentru liderii USL, Traian Basescu este raul absolut, cu care nu au nimic de negociat, cel mult ii pot accepta capitularea neconditionata. Iar precizarea ca "aliatii nu se cearta, oricum nu pana la obtinerea victoriei finale" este premonitorie. Dupa ce vor scapa de "obsesia Basescu", PSD si PNL se vor sfasia intre ele pentru iluzia controlului absolut asupra Romaniei vlaguite si debusolate.

De fapt, analogia corecta istoric pentru situatia actuala a lui Traian Basescu nu este cea cu Hitler blocat in buncarul din Berlin in aprilie 1945, ci cea cu Alexandr Kerensky blocat in sediul guvernului din Petrograd inainte de asaltul final al bolsevicilor lui Lenin, in octombrie 1917. Dar Victor Ponta, desigur, nu ar declara asta la Antena 3.

Daca USL va obtine majoritatea absoluta a mandatelor la 9 decembrie, Traian Basescu nu va avea alta optiune decat reinvestirea lui Victor Ponta. La cea mai mica incercare de rezistenta sau contraatac va fi suspendat din nou, probabil definitiv. Iar Occidentul nu va putea face nimic in fata legitimitatii dictate aritmetic de urne, prin alegeri desfasurate la termenul de 4 ani.

Adevarata miza de la 9 decembrie

Miza reala a alegerilor nu este ramanerea USL la guvernare, ci formarea "subtila" a unei noi adunari constituante. Liderii USL nu o spun direct, dar prioritatea acordata modificarii Constitutiei, in programul lor de guvernare, vorbeste de la sine.

Obiectivul strategic al USL este corectarea urgenta a efectelor adverse si neprevazute pe care propria sa Constitutie le-a produs oligarhiei. Pe baza pregatirii "temeinice" in URSS si instinctelor sale politice remarcabile, Ion Iliescu a dictat o Constitutie in care institutiile statului roman au fost concepute ca forme fara fond, decoruri care imita institutii omonime reale din Occident.

Scopul (atins ulterior) era mentinerea bazei de putere a regimului comunist demolat la suprafata in 1989, si apararea intereselor tribal-bugetofage ale reprezentantilor sai, copiilor acestora si vasalilor lor. Totul a mers conform planului pana in urma cu putini ani, cand Justitia a inceput sa-si ia rolul in serios.

La inceputul anilor 1990, cand cineva indraznea sa vorbeasca de coruptie si jaf, Ion Iliescu si acolitii sai aveau un raspuns standard: "sa lasam Justitia sa se pronunte!". Astazi, cand Justitia a inceput sa se pronunte, acelasi nucleu politic din jurul lui Ion Iliescu a schimbat radical discursul: "sa schimbam Constitutia!".

Intr-adevar, Constitutia trebuie revizuita, dar in sensul definirii clare a formei de guvernamant din Romania si a atributiilor si responsabilitatilor precise ale persoanei care conduce puterea executiva a statului. Daca voia asta, USL putea s-o faca demult, incepand cu referendumul din 2009, negociind cu Traian Basescu.

USL doreste insa o revizuire "de partid" a Constitutiei, in care Justitiei i se "baga mintile in cap", aducandu-i-se aminte cine "a facut-o", CSM, ANI si Curtea Constitutionala sunt "puse sub control parlamentar", iar presedintele devine un fel de marioneta burlesca in comedia "suveranitatii nationale" (poporul l-ar alege "direct", dar puterile sale ar fi reduse, de la minimul actual la zero, caz unic in lume).

Pentru o astfel de revizuire, USL nu are nevoie insa de doar 50% dintre mandate, ci de 66%, pragul de doua treimi cerut de insasi Constituitia in vigoare, pe care nu-l poate ignora.

Pentru atingerea acestui prag, cooptarea UDMR va fi esentiala, de aceea Gyorgy Frunda si alte "cadre de raspundere" maghiarofone au primit deja indicativul "Radu cel Frumos" (oricum s-ar numi el azi).

Pentru ca liderii USL si clientii lor au tras o spaima teribila cu Traian Basescu si Justitia scapata de sub control politic, UDMR va putea prezenta USL cereri dure dupa 9 decembrie pentru a ajuta USL sa atinga pragul de 66% necesar revizuirii Constitutiei. Maximal, va incerca sa elimine definirea constitutionala a Romaniei ca "stat national unitar", iar minimal va cere garantii ferme pentru autonomia teritoriala a "Tinutului Secuiesc".

La 9 decembrie, soarta Romaniei se va juca intre 50% si 66% - 16 procente decisive - care vor face diferenta intre o democratie infantila, dar pro-occidentala, si un nou secol fanariot.

Iar alegatorii ar trebui sa-si aduca aminte de 20 mai 1990 inainte de a vota o noua mega-majoritate cu puteri discretionare. Pentru ca a treia sansa s-ar putea sa nu mai apara prea curand.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...