Am de la o vreme o senzatie de lehamite generala. Mi-e sila de tot. Mi-e sila sa merg la piata, unde sunt legume ceva mai ieftine decat luna trecuta, dar incomparabil mai scumpe decat anul trecut. Mi-e sila sa-mi numar banii, intrucat stiu ca au ramas putini. Mi-e sila sa nu-i numar, intrucat mi-e teama ca n-au mai ramas deloc.
Simt un fel de greata cand colind orasul cu bulevarde strajuite de fatade din sticla, dar si cu strazi, unde n-a ajuns canalizarea si unde zoaiele plutesc morbid, revarsate din ligheane, direct in santul de la marginea drumului.
Ma dezgusta sa privesc portretele candidatior nostri, agatati din abundenta pe fiecare stalp, fiecare copac, fiecare gard, fiecare zid, pe tot ce se poate agata ceva. Unul zambeste atragator ca Fernandel, altul e incruntat la Tandala, al treilea pleostit ca Haplea, al patrulea smecheros ca Pacala.
Mai sunt si doua doamne, carora daca din politete le-as ura succes la scrutin, ar avea tot dreptul sa-mi raspunda, tot din politete, "n-ai pentru ce".
Ceilalti, cati au mai ramas, cauta sa ne atraga atentia pe afis cu acea figura inexpresiva, care ne reprezinta pe legitimatii, pasapoarte sau pe carnetul de conducere. In sondaje, ei nu apar decat numai la capitolul "et caetera" si cu procente minuscule. Cum s-ar spune in limbaj teatral, fac figuratie.
Totul se petrece ca la un fel de cinematograf mut. Niciunul nu ne explica ce cauta chipul lui acolo sus, pe stalp, si nici daca are pentru noi un gand bun sau unul rau.
Ei bine, cand privesc asemenea galerie, lehamitea creste exponential. Am senzatia ca toti isi bat joc de noi, ne iau drept prosti sau isi imagineaza ca-i vom vota pe unii, numai pentru ca ei sunt mai fotogenici decat ceilalti.
Vecinii, cand se aduna la taifas pe bancile din fata blocului, discuta la nimereala despre promisiunile televizate, in care nu mai crede nimeni. Intuiesc ca lehamitea ii cuprinde si pe ei. Impresia este ca nimeni nu mai crede in nimic, nimeni nu mai spera in ceva.
Ce-i de facut? E sortit sa fim victime sau avem si noi, cei multi, vreo putere? Mi se pare ca avem, dar nu incercam din motive de lehamite. Arma noastra este stampila si buletinul de vot, dar statistica arata ca nu ne place s-o scoatem din teaca.
La parlamentarele din 2012, nici jumatate din noi nu ne-am dus la urne: prezenta a fost 41,72%. La cele din 2008 prezenta a fost 39,26%. Numai in 1990, la primele alegeri, oamenii s-au prezetat 86,2% la urne.
Am insa senzatia ca se duceau la vot in virturea inertiei, nu ca sa schimbe ceva si ca dovada nici n-au schimbat, cand i-au ales tot pe urmasii fostului PCR si pe urmasul lui Ceausescu.
Dar in 2008 o noua intuitie imi sopteste ca cei care nu s-au dus la vot, respectiv 60,74% (majoritatea!) sunt tocmai cei care puteau schimba ceva, dar n-au schimbat nimic pentru ca au stat acasa.
Daca nu ne ducem nici acum inseamna ca ne meritam soarta. Destinul nostru in continuare il pot hotari cei adusi cu microbuzele, plus decedatii, plus multi altii si mai ales ademenitii cu momeli mult mai sofisticate decat cele de la alte scrutinuri.
Momeala cea mai atragatoare, una care mi se pare unicat la nivel mondial, a aparut pe neasteptate miercuri, anuntata de ministrul Rovana Plumb prin antenele aflate la dispozitie: pomana pe card.
Omul primeste cardul inainte de turul unu, cu toate pomenile guvernamentale insirate pe verso, ca sa stie ce are de votat, dar nu le ridica decat dupa turul al doilea, ca sa nu bata la ochi.
Asa-i ca e cu schepsis? Oare justitia se poate lega de pomana inmanata dupa alegeri? Cine a inventat asta merita un premiu, ceva ca de exemplu elogiul "vrednic esti", stropit cu putina aghiazma festiva.
Este cu ochi si cu sprancene ca toate sunt facute anume nu pentru ca sa mearga lumea la vot, ci pentru ca, mergand, sa puna stampila pe cine trebuie si nu pe altcineva.
De asta mi-e mai lehamite decat de orice, pentru ca daca si de randul acesta cei neblagosloviti cu pomana raman tot acasa, inseamna ca ne meritam soarta. Adica meritam sa ne fie tot lehamite de noi insine. Non stop.
"Momeala cea mai atragatoare, una care mi se pare unicat la nivel mondial, a aparut pe... Vezi tot